Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

In aceasta biblioteca virtuala veti gasi diferite opere atat din literatura romana cat si din literatura universala. Momentan, biblioteca dispune doar de cateva lucrari, dar cu timpul, "rafturile" se vor umple speram chiar cu ajutorul vostru...

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa

 

 

 

<Inapoi la Cuprins

Mihail Sadoveanu
 

TARA DE DINCOLO DE NEGURA

Inapoi la Sumar


Pasaj de rațe, sara



Intrăm pe baltă cătră ora 5, când căldura zilei de vară începe să se mai potolească. Plutim în apele Jijiei, aproape de vărsarea lor în Prut, pe-o baltă întinsă, cu multe ascunzișuri și cotloane; și, cum ne-am depărtat de satul Cristești, între păpurișuri și stufării, mă simt, ca și-n alte dăți, departe, foarte departe de oameni. Măsura în metri, cătră dealurile din dreapta și din stânga Prutului și cătră satele din preajmă, știu că n-ar cuprinde un număr mare; pe ape însă s-a ridicat o aburire tremurătoare, un păinjeniș auriu, prin care toate se prevăd schimbate. Toate s-au tras mai îndărăt și s-au micșorat. S-au stâns și zgomotele familiare ale uscatului; șin ținutul cu totul nou și altul, în care am intrat, încep să percep alte zvonuri și alte sunete. - Moș Barnea, vorbesc eu cu glas scăzut luntrașului; treci dincolo de hatie, cătră Vladnic ori Timircan... Hatia e un vechi dig de pământ, pentru stăvilirea și regularea revărsărilor. Vladnicul e limpezișul cel mai întins al regiunii, de aceea îi și zic luntrașii luciul Vladnicului. Iar Timircan e un cotlon misterios ca și numele pe care-l poartă. Numele mai cu samă îmi place să-l rostesc. Are în el ceva vechi și barbar, - cuprinde în el o coloare asiatică: văd în el figura încruntată a unui han pe carel chema Temir. Nu știu bine încotro se află, însă deseori cer luntrașilor să mă ducă într-acolo: înspre balta lui Temir-han. Hatia cea veche - alt nume ciudat și străin - de mult e ruptă și părăsită, și apele primăverii se pot revărsa slobode peste toată câmpia. Cu luntrea, înaintăm pe un drum tăiat în pădurea de trestii, drumul pescarilor: îi zice canal. Vorba aceasta, în gura luntrașului, sună ca un nume propriu. Îl rostesc și eu altfel: Canal. Da, e un nume propriu de departe, din niște regiuni necunoscute. Cu pușca pe genunchi, stau drept și atent pe scaunul de maldări de trestie. În dosul meu, moș Barnea, în picioare, mână luntrea cu prăjina cea lungă care se chiamă ghionder. Moș Barnea are înfățișarea unui indian; și-mi închipui că la asemenea nume nu se poate să nu 37 răspundă tocmai obrazul acela aproape masliniu și ochii aceia rotunzi și atenți ca ai paserilor de apă. E un indian zdrențăros și slab și-și poartă greu și penibil brațele diformate de reumatisme vechi. Cunoaște balta până în cele din urmă cotituri, și-i știe istoria pânăn vremea unor boieri mari, care de mult s-au risipit și s-au stâns. Iar soiurile de pești, de păsări și de dihănii ți le poate număra pe degete. După ce am trecut de hatie, balta începe să trăiască și să freamăte în singurătatea-i liberă. La ochiuri limpezi cresc amestecat crini albi și nuferi galbeni; și-n drumul luntrii plutesc colonii mari de plante mărunte grămădite ca o pâslă unele în altele, care cresc și mor neistovit subt luciu. Amestecate în păpuriș, se înalță în soarele pieziș umbelifere înflorite violet - și printre ele se strecoară lișițe negre. Prinse de pădurea de stuh, se cațără la lumină draperii de liane. Și, în funduri de cărări, apar din când în când sălcii, curgând cu ramuri subțiri până la apa neclintită. Pe-o trestie ruptă și aplecată cu canafu-n apă apare, fără zgomot și mișcare, ca și cum ar fi înflorit, un pescăruș cu trupul scurt, cu cap mare și plisc puternic, cu penajul stropit de smalțuri scumpe. L-am văzut uneori și-n lumea oamenilor, imobilizat întrun bold, pe-o pălărie feminină. Aici însă e viu și liber, în domnia lui, și flutură din aripioare, într-o dungă de soare, la fața bălții. Am ajuns departe, tot mai în fund, unde izbucnesc, după ziduri de trestii, măcăituri puternice de rațe. Efemere de un strălucit siniliu trezesc pe luciu umbra unui aeroplan minuscul. Și-n balta limpede, între rădăcini, văd mișunând gângăniile mărunte din lumea de dedesubt. Păsărele cenușii, mici cât o alună, se cațără pe un firișor de liană cu lăbuțe subțirele de ață. Alte paseri, cu nume necunoscute, cârâie, chiamă și țârâie între trestii. Aud râsul țărcii în sălciile de pe hatie. Deasupră-ne se învârt hultani de baltă - și penajul aripilor lucește transparent, în zugrăveli delicate, când plutesc între mine și soare. Aș vrea să întreb pe Barnea unde ne aflăm; dar tac. Știu că suntem în loc străin și depărtat - și-s mulțămit. Ca și cum aș fi întro lume a altor latitudini; la țărmul Africei, în bălțile Nilului, ori aiurea... - S-au sălășluit aicea acu vreo douăzeci și doi de ani, îmi zise luntrașul, niște pelicani. Și-au fost făcut cuiburi în locuri ascunse și nestrăbătute ș-au scos pui. Ș-apoi umblau pe Jijia și pe luciul Vladnicului după mâncare. Își umpleau gușele de pește cât niște saci și se întorceau de le deșertau puilor dinainte. Aveau niște pliscuri mari și-ntindeau aripi grele. Acea dihanie îi venită din țara flămânzilor. Dac-am fi lăsat-o să se-mulțească, ne mânca tot peștele din bălți. Așa - ne-am luptat noi împotriva ei ș-am biruit-o. Aceea pe care am doborât-o eu căsca la mine o gură mare ca de balaur și parcă voia să mă-nghită. Vin și lebede pe aici, urmă moș Barnea, ca răspuns la o întrebare a mea. Dar acelea-s altfel de paseri. Le-a făcut Dumnezeu mari, dar nu le-a pus blăstăm ca celorlalte. Se suie până-n naltul cerului, deasupra bălții - și plutesc ca niște bucăți de omăt. Apoi vin aicea, în bălți, fel de fel de paseri din toate împărățiile pământului. Primăvara, întâi și-ntâi, vin gâștele și gâlițile. Zice că gâlițile vin tocmai de la America. Vin după aceea cufundari de toate soiurile: și de cei mititei și iuți, cu pliscurile ascuțite ca acele; și bodârlăi de cei cu bărbițe în două părți ca nemții și rânchezăi de cei mari, care țipă și nechează ca niște cai. Vin paseri de toate neamurile; eu nici nu le pot ști tuturor numele și soiurile, căci sunt străine și numai în trecere pe la noi. Vin de asemenea și fel de fel de soiuri de rațe, și de cele mititele cât pumnul, și crihance roșii, și cânipii, și de cele mari ca cele de ogradă, și gotce, și de șuvoi, și de cele albe, cu moț în creștet și cu aripi lungi încrucișate pe coadă... Toate neamurile de rațe de pe lumea asta vin și găzduiesc în baltă. Unele stau aici și scot pui. Altele-s numai trecătoare. Au venit legănate pe vânt, au făcut popas, și se înalță iar în văzduh. Le-auzim numai noaptea țipând și chemându-se pe subt cer, - și știu că trec paseri străine. - Uite, Barnea, o țigară, zic eu indianului. Lasă ghionderul și te hodinește puțin. Și spune-mi dacă trăiești de mult pe balta asta. - De mult. Eu aicea m-am trezit. Ș-am umblat după pește în baltă, și după rațe și gâște în stufuri. Am stat la pândă pe plăvii, ca să-mi cadă la îndămână vulpe ori vidră. Și eu nu 38 numai după ochi, - ci și după ureche știu ce se petrece pe baltă. Din pricina bălții am și rămas eu beteag, cu mânile și picioarele sucite. Pe pământ merg mai greu; cu luntrea mai ușor, ca om de apă ce sunt. - Văd că-ți place tutunul, Barnea. - Îmi place. Aici la baltă, cu tutun și cu rachiu dovedim noi... Începu să râdă strâmb, privindu-mă cu ochii lui rotunzi și spărieți. Fuma într-un colț de gură; din când în când închidea strâns dintr-un ochi și ferea fumul cu mâna-i aspră, neagră și noduroasă. Barba-i întunecoasă, mustățile zbârlite, obrazul asudat și stropit de mâl se armonizau cu sălbăticia, cu balta, cu singurătatea și cu tăcuta depărtare în care poposisem. - Sunt aici în baltă și multe neamuri de bâtlani, începu iar luntrașul, ca să mai câștige timp de odihnă. Sunt unii mititei cât pumnul; alții mari și gheboși. Paserea asta caută smârcuri și singurătate. Ș-apoi, când bate luna, cei mari se înșiră la locuri ferite pe lângă maluri și stau ca stafiile. - Iar paserile acestea care au prins a se învârti în jurul nostru, pe deasupra, grăind și râzând, vin tocmai de la Marea... Pe deasupră-ne se roteau lari albi pătați cu negru la aripi șin jurul ochilor. Zburau grațios, cu râsul lor caracteristic și nervos. - Paserii aceștia îi zice curvulice... încheie liniștit Barnea. Și, potrivind ghionderul în luntre, apucă vâsla și se așeză pe scăunașul de dinapoi. De-acu dăm la adânc și trebuie să umblăm cu mare liniște. Au să înceapă a sări rațe. Soarele era aproape de asfințit. Un soare de aur mărit și diformat de aburii bălții. Pluteam abia simțit și vâsla avea un șopot moale în laturea luntrii. Marmura bălții tresărea înfiorându-se până la trestii. În liniște și-n lumina scăzută deodată apărură lângă stufuri bibelouri neclintite pe tablale verzi de frunze de nufăr: găinuși și cristei de apă. Și-n fund, o dungă mișcătoare pe luciu, trezind un unghi de crețuri. "Vidra, cucoane! vidra!' șopti Indianul răgușit îndărătul meu. Dar dihania trecu nevăzută între două ape, subt plaur. Deasupra noastră izbucni gaia în strălucirea asfințitului, chemând sălbatic și scurt, apoi căzu vâjâind din înălțime în stufuri, asupra prăzii. O știucă se zvârli pe fața bălții, fulgerând după soreni. Și zvonul larilor și rațelor se ridica tot mai gălăgios în juru-ne. Viața și moartea se amestecau în hotarul acela de ape și mâl, viața nenumărată și nesfârșită și moartea de fiecare clipă. Creația și transformarea se succedau fără răgaz și c-o indiferență dumnezeiască. În luciul cel mare bătea asfințitul plin și roșu ca arama în fierbere. Și cârduri de rațe pluteau lin, ori împrăștiau curcubeie sfărâmate, navigând delicat în zona strălucită. Erau cele mai iuți și mai năprasnice zburătoare ale acelei singurătăți. Erau paserile care vin din cer cu zgomot de vijelie; care vin de departe: din miezul nopții, din apele arctice, unde n-a apărut încă omul, orin din delta Nilului sfânt. Erau zburătoare care-au plutit pe vânt cald deasupra piramidelor și mormintelor vechiului Egipet și coboară din generații care au fost adorate. Nici eu, nici indianul nu știam că rățoiul cel mare, din marginea de cătră noi a luciului, e o pasere sfântă din țara de la miazăzi - cu pene de azur și ochi de ametiste fumurii. Își ondula lin capul, plutind măreț, și glasul lui era moale și catifelat ca amurgul. Când simți barca și zări dușmanii, tresări cu putere sfărmând balta și bătu din aripi încovoiate, cu gâtul întins spre pămătufurile trestiilor. La chemarea glasului lui, rațele bălții săltară și ele spre cer, într-un început de vijelie. Pușca sfărmă singurătatea și umplu de fum și de miros de pucioasă împrejurimea. Zeul de la Egipet căzu cu zgomot în baltă, îmbrățișându-și cu aripile imaginea sângerată. Mersul lucrurilor și crugul cerului nu se tulbură decât o clipă. Soarele căzu în asfințit și balta păru pustie. Eram într-un loc unde moartea și viața au același drept și crimele rămân nepedepsite. Tovarășul meu Indianul rânjea cu plăcere ridicând de-o aripă, de pe baltă, rățoiul mort. - Frumoasă pasere! îngânai eu, mișcat. 39 Barnea îl aruncă în luntre și-l privi cu indiferență. Ca și cum ar fi pornit întru căutarea tovarășului pierdut, cârduri după cârduri de rațe prinseră a se ridica de prin toate cotloanele și bălțile. Treceau la înălțimi mari unde stăruia încă lumina soarelui asfințit, veneau cătră noi prin negura ușoară a amurgului. Uneori păreau vâjâiri de ape, alteori fragmente de furtună căutând șuvoiul cel mare în felurite regiuni ale cerului. Din când în când soseau deasupra luntrii Indianului și pușca fulgera bubuind spre ele. Brusc se-nșurubau în întuneric spre cer și piereau. Altele treceau, și altele, - până ce se făcu noapte deplină și vânturile zborurilor rămaseră numai ca un cântec al văzduhului. Auzeam în răstimpuri cârduri căzând în ghioluri. Și întunericului se popula în juru-ne. Măcăituri de rațe izbucneau aproape; rățoii le răspundeau cu sunete moi și catifelate. Noaptea se armoniza; drama care avusese loc căzuse în veșnicie; și luntrea oamenilor aștepta neclintită răsăritul lunii.



 <Pagina anterioara                                                                                                                                                   Pagina urmatoare>

  Puteti copia si distribui liber lucrarile prezentate in aceasta sectiune.

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania