Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

 Bine ati venit in sectiunea dedicata limbii si literaturii germane. In aceasta sectiune veti avea posibilitatea sa descoperiti multe lucruri utile care speram sa va ajute la cursuri. Willkommen bei ScoalaOnline!

 

 
 
 
 
 + Click:  Grupuri | Newsletter | Portal | Ziare,Radio/TV | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

Zuruck zum index

Gesellschaft der Germanisten Rumäniens (GGR) - www.ggr.ro

Zeitschrift der Germanisten Rumäniens, 8. Jg., Heft 1-2 (15-16) / 1999, S. 9 - 21

 



ȘEDINȚA OMAGIALĂ ȘI SIMPOSIONUL GOETHE ALE ACADEMIEI ROMÂNE,

SOCIETĂȚII GERMANIȘTILOR DIN ROMÂNIA ȘI SOCIETĂȚII GOETHE DIN ROMÂNIA

CU OCAZIA CELEI DE A 250-A ANIVERSĂRI A NAȘTERII LUI JOHANN WOLFGANG GOETHE



FEIERLICHE SITZUNG UND GOETHE-SYMPOSION DER RUMÄNISCHEN AKADEMIE,

DER GESELLSCHAFT DER GERMANISTEN RUMÄNIENS UND DER GOETHE-GESELLSCHAFT IN RUMÄNIEN

AUS ANLASS DES 250. GEBURTSTAGES VON JOHANN WOLFGANG GOETHE

București / Bukarest, 29.-30. Octombrie / Oktober 1999

Alocuțiuni / Ansprachen:

Prof. univ. dr. George Guțu

Prof. univ. dr. acad. Eugen Simion

Prof. univ. dr. Emil Constantinescu

Domnul Ion Caramitru

Dr. Wolf-Dietrich Schilling

Prof. univ. dr. Werner Keller:

- română

- germană / deutsch

 

PROGRAMUL / DAS PROGRAMM



Avanpropos

Prof. univ. dr. George Guțu,
președintele Societății Goethe din România,
președintele Societății Germaniștilor din România,
șeful Catedrei de Germanistică a Universității din București
(S. 9-11)

Este o bucurie să constatăm că activitatea spirituală, viața culturală din țara noastră obțin o reconfortantă victorie asupra inerției și mercantilismului tocmai prin faptul că – pentru a doua oară în acest secol – sub cupola prestigioasă a Academiei Române savanți de renume, personalități marcante ale vieții culturale și științifice din România, profesori și studenți, reprezentanți ai unor instituții centrale de stat și profesionale l-au omagiat pe Johann Wolfgang Goethe. În anul 1932, după o Adunare omagială la Ateneul Român în prezența șefului de atunci al Statului, Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, avea loc la Academia Română o ședință omagială la care nimeni altul decât Nicolae Iorga a ținut o conferință emoționantă intitulată Goethe, caracterul său și izvoarele sale de inspirație.

Anul trecut, în zilele de 15-16 aprilie, a avut loc un alt moment de referință și anume un prestigios Simposion Goethe, în finalul căruia s-a constituit Societatea Goethe din România. Participarea la manifestarea de anul trecut a președintelui Societății Goethe din Weimar, Werner Keller, și a președintelui Institutului Goethe din München, Hilmar Hoffmann, a arătat deschiderea clară a iubi-torilor vieții și operei lui Goethe din România spre orizonturile culturii și civilizației europene.

La Ședința omagială și la Simposionul Goethe din zilele de 29-30 octombrie 1999 au participat prestigioase personalități din România și din Germania cu cca 25 de valoroase comunicări științifice și emoționante evocări ale impactului propriei deveniri intelectuale cu viața și opera clasicului de la Weimar.

Johann Wolfgang Goethe reprezintă nu doar – cum a fost numit – ultimul uomo universale al lumii, nu doar o personalitate cu multiple valențe spirituale, nu doar un om și un scriitor extrem de controversat, nu – Goethe este poate, înainte de toate, o provocare, dacă nu chiar un pariu…

Anul 1999, anul celei de a 250-a aniversări a nașterii sale, a reușit să-l evoce atât de insistent și de amănunțit, încât efectul a fost adesea unul de saturație, pe alocuri chiar de enervare evidentă. În Germania fenomenul a fost deosebit de virulent, încât datorită mediatizării excesive și a comercializării acestui jubileu, s-a vorbit public de o “făcătură afaceristă și chiar isterică” (Lothar Schoene, “Rheinischer Merkur”, 23.7.).

Dar nota dominantă a fost aceea de estimare la rece, cu spirit realist și critic, punându-se repetat întrebarea: “Oare chiar trebuie să ne anihilăm mereu imaginea noastră despre Goethe pentru a ne putea apropia de productivitatea sa?” Goethe, cel căruia îi plăcea să se denumească el însuși un “incomensurabil”, nu poate fi considerat actual numai prin perspectiva a ceea ce facem noi cu operele sale, ci prin “ceea ce fac din noi operele și relatările despre faptele sale”. (Klaus Podak, “Süddeutsche Zeitung”, 28.8.). Căci opera și viața lui se împletesc atât de strâns una cu cealaltă, încât ni se pare justificată constatarea că viața sa a fost cea mai bună operă din câte a creat Goethe.

Goethe este deci și planta, dar și floarea acesteia, văzute într-o totalitate de tip clasic, într-o aproape unică organicitate complexă de armonii și contradicții. De unde și multitudinea de interpretări, de lecturi ale vieții și operei sale – lecturi atât ale sale, cât și ale celorlalți, contemporani sau urmași. Goethe a strâns în viața și opera sa, cum spunea Romain Rolland, nu doar un fluviu, ci toate fluviile revărsate de pe numeroși versanți. Nu ne surprinde că nihilistul Emil Cioran vorbea de “splendida mediocritate” a lui Goethe, atâta timp cât Wolfgang Menzel îi reproșa încă din 1824, așadar încă din timpul vieții acestuia, că “Goethe a plutit mereu cu orice curent, rămânând deasupra precum un dop de plută. Spiritul său se afla mereu într-o rară armonie cu spiritul vremii sale”.

Așa că nu ne miră câtuși de puțin că festivitățile din acest an jubiliar au încercat să destrame mitul “omului rămas deplin de la început și până la sfârșit” – cum îl numise Wilhelm Raabe în secolul trecut, căutând dincolo de masca armoniei existențiale și creatoare de tip clasic și umbrele și neconcordanțele, ba chiar stridențele sau lipsa de omenie manifestată de Goethe față de creatori ai epocii sale precum Friedrich Jakob Reinhold Lenz, Heinrich von Kleist sau Hölderlin. Dacă Hegel mai vedea în Goethe “totalitatea unui individ” sau dacă Friedrich Gundolf îl mai considera “vizionar al lumii”, epoca noastră, situată în mod evident sub semnul destructivismului, îi arată, de pildă, meschinăria în raporturile cu frumoasa fiică a preotului din Sesenheim, Friederike Brion, sau chiar încălcarea unor drepturi ale omului în exercitarea însărcinărilor sale în slujba ducelui de la Weimar. În fine, cel mai recent biograf al lui Goethe, englezul Nicholas Boyle, conchide: “Cu certitudine, Goethe a fost cel mai mare egoist din câți au existat vreodată. Dar el și-a convertit egoismul într-o productivitate destinată celorlalți, ba a fost chiar generos cu geniul său. Aproape toți contemporanii săi l-au perceput ca pe un om straniu și incomprehensibil.” Goethe însuși avusese intuiția autointrospecțiunii în registru critic și constructiv atunci când și-a explicat travaliul reluării diverselor variante ale operelor sale: “Es ist eine Rekapitulation meines Lebens und meiner Kunst, und indem ich gezwungen bin, mich und meine jetzige Denkart, meine neuere Manier nach meiner ersten zurückzubilden, das, was ich nur entworfen habe, nun auszuführen, so lern’ ich mich selbst und meine Engen und Weiten recht kennen.” (Este o recapitulare a vieții și artei mele, iar nevoia aceasta de a-mi reajusta noua mea manieră în conformitate cu cea veche și de a desăvârși acum ceea ce am început mai de mult mă ajută să mă cunosc pe mine însumi, să-mi cunosc mai bine ne-putințele și virtuțile.)

Cercetarea românească este în măsură, așa cum a dovedit-o adeseori, să se dedice în continuare, cu rezultate mai mult decât meritorii, acestei provocări numită Goethe. Acesta a fost și scopul declarat al Simposionului Goethe care a avut loc în zilele de 29-30 octombrie 1999 la Academia Română și la Institutul Goethe din București, simposion pentru inițierea și organizarea căruia meritul și eforturile Societății Germaniștilor din România și al Societății Goethe din România au fost incontestabil decisive și substanțiale, fapt recunoscut de toți participanții, precum și de instituțiile coorganizatoare.
 



Cuvântul introductiv al Președintelui Academiei Române

prof. univ. dr. acad. Eugen Simion (S. 11-12)

“Goethe nu este un talent, Goethe este o natură”

Excelențe, domnilor ambasadori,
Domnule ministru,
Doamnelor și domnilor academiceni,
Doamnelor și domnilor,

Academia Română este bucuroasă să adăpostească o sesiune omagială dedicată împlinirii a 250 de ani de la nașterea lui Goethe. Am pregătit această sesiune împreună cu Societatea Germaniștilor din România, Societatea Goethe din România, cu Ministerul Culturii, bineînțeles, cu sprijinul Ministerului de Externe al României și al Institutului Goethe, de asemenea cu multe alte instituții – Universitatea București, Institutul “George Călinescu” al Academiei Române și multe alte asociații, fundații, organizații românești. Însuși faptul că atâtea fundații și atâtea instituții culturale participă la această sărbătoare ne spune ceva despre felul cum românii îl privesc pe Goethe.

Doamnelor și domnilor,

Goethe este pentru oamenii de cultură omul reprezentativ al spiritului german și, în același timp, fiind foarte german și foarte profund, el este omul reprezentativ al spiritului european. Îmi amintesc că undeva Tibau-det spune că în timp ce, pentru ca să-i înțelegi bine pe francezi, trebuie să citești opera a trei mari spirite și anume: Montaigne, Pascal și Voltaire, spiritualitatea germană se regăsește în dualismul interior al unui singur om: Goethe! Îl citez din nou pe Tibaudet: “El a adunat varietatea, dialogul, opozițiile care sunt necesare unei trăiri superioare a spiritului, mai întâi Goethe ca omul reprezentativ pentru lumea germană.” Ce este foarte sigur este că Goethe este o mare personalitate, el și-a dominat secolul, poate mai mult – el a dominat secolele. A devenit un model cultural, toată cultura modernă de după el, cultura de la sfârșitul clasicității și începutul sensibilității moderne se construiește într-un chip sau altul în jurul personalității sale și a modelului său cultural. Un scriitor total, un scriitor care a excelat în toate genurile pe care le-a atins, și, pentru a folosi o formulă care m-a impresionat foarte mult, Goethe nu este un talent, Goethe este o natură. Vorbind cu Eckermann despre Dante, Goethe spune la un moment dat: “Trebuie să găsim o altă măsură pentru Dante. Toate criteriile noastre de a determina un talent și de a evalua un talent, nu se mai potrivesc”. Și scapă această propoziție formidabilă: “Dante nu este un talent, Dante este o natură”. Mi-am dat seama că formula se potrivește tot atât de bine, dacă nu chiar mai bine lui Goethe. În sfârșit, el se reprezintă pe sine, dar reprezintă frecvent lumea germană, spiritul german și, în mod foarte sigur, el reprezinită spiritul european. Aș vrea să vă citez un scurt fragment din aceleași convorbiri pe care le-am recitit cu această ocazie, convorbiri care îi plăceau foarte mult lui Nietzsche, un spirit tăgăduitor, un spirit care a spus lucruri foarte usturătoare la adresa spiritului german. Ei bine, vorbind despre artă și despre știință, Goethe spune la un moment dat aceste fraze care pot fi emblematice, cred, pentru gândirea modernă. “Nu există artă patriotică, spunea el – nici știință patriotică. Și una și alta, ca tot ce este înalt și bun aparțin lumii întregi și nu pot progresa decât prin libera acțiune reciprocă a tuturor contemporanilor, ținând seama fără încetare de ceea ce ne rămâne și de ceea ce cunoaștem din trecut”. Am impresia că acum, prin Goethe, se naște conceptul de cultură universală și tot acum pornește pe alte baze studiul comparatist al literaturii.

În încheiere aș vrea să spun că românii au avut de mult și au și astăzi o stimă plină de fascinație și chiar de iubire spirituală pentru Goethe. Dintre români, aș cita trei mari personalități care și-au concentrat, aș spune, gândirea lor, meditația lor în jurul lui Goethe. Unul e Blaga, al doilea este Tudor Vianu și al treilea este filosoful Constantin Noica care s-a despărțit de Goethe într-o carte devenită celebră. Cine citește despărțirea lui Noica de Goethe constată însă că e vorba de o mare iubire spirituală care e pusă la încercare. Ce să mai spunem de Tudor Vianu? Atâtea și atâtea generații de studenți au ascultat cursurile lui despre Goethe. Când vorbea despre Goethe într-o epocă foarte tristă pentru români, tudor Vianu, care era un spirit melancolizat, devenea dintr-o dată foarte senin și vocea lui se ridica puțin la etajul ideilor, dând sentimentul că vorbește despre un mare model al culturii.

Doamnelor și domnilor,

Înainte de a încheia micul meu discur introductiv, dați-mi voie să mulțumesc celui care de fapt s-a ocupat cu mult devotament de pregătirea acestui simpozion, și anume profesorului universitar doctor George Guțu, președintele Societății Goethe din România.



Mesajul Președintelui României

prof. univ. dr. Emil Constantinescu (S. 12-13)

Amploarea și fastul cu care se celebrează în întreaga Europă cei 250 de ani de la nașterea lui Johann Wolfgang Goethe dovedesc faptul că omenirea de azi, atât de agitată și de grăbită, resimte încă din plin nevoia unor modele umane durabile, al căror profil și a căror interpretare se modifică o dată cu tim-pul, sfidând însă pe mai departe curgerea acestuia.

Goethe este, de bună seamă, una dintre figurile culturii universale care atestă elocvent faptul că durează tocmai ceea ce se supune devenirii. Ilustrul scriitor, om de litere, gânditor și om al cetății a străbătut un traseu existențial spectaculos, în care amprenta curgerii timpului se îngemănează cu dorința de a se ridica deasupra tranziției. Creatorul care la numai 25 de ani, publicând romanul Suferințele tânărului Werther, în 1774, a reușit să răscolească sensibilitatea unui sfârșit de veac nu numai în perimetrul culturii germane, ci pe întreg spațiul european, ajunge, douăzeci de ani mai târziu, să-și privească retrospectiv anii copilăriei și ai adolescenței, pentru a desluși în propriul său destin resorturile formării personalității umane. Către senectute, autorul operelor autobiografice ce au rămas până astăzi lecturi exemplare, Anii de ucenicie... și, respectiv, Anii de peregrinare ai lui Wilhelm Meister sau Poezie și adevăr, se încumetă să construiască, pornind de la o temă de largă circulație, edificiul unei scrieri unicat, având în centrul său fervoarea căutării sensurilor supreme ale existenței.

Într-o cultură deschisă spre dialog, precum cultura română, care s-a modelat prin contacte permanente, fertile și stimulatoare, cu alte culturi, era firesc ca o personalitate de talia lui Goethe să aibă ecouri. Mă mărginesc să evoc admirabilele traduceri din Faust, datorate lui Lucian Blaga și lui Ștefan Augustin Doinaș, sau eseul filozofului Constantin Noica, Despărțirea de Goethe. La o vârstă care mi se pare acum neverosimil de fragedă, neuitatele cursuri ale lui Tudor Vianu m-au introdus în universul lui Goethe, căruia i-am rămas fidel. Dumneavoastră, stimați participanți la acest colocviu, aveți cu siguranță infinit mai multă pricepere în a discuta semnificația operei lui Goethe pentru spațiul valorilor europene în general, al celor românești în particular.

Țin însă să îmi exprim bucuria că seria de manifestări dedicate la București comemorării lui Goethe reprezintă o dovadă în plus a aspirației noastre de a ne situa, fără complexe, în circuitul european al ideilor și al faptelor creatoare.

Doresc participanților la acest simpozion răsplata unui timp petrecut cu folos intelectual și cu bucurie sufletească.



Mesajul Ministrului Culturii din România

domnul Ion Caramitru (S. 13-14)

Stimate domnule președinte al Academiei Române,
Excelențele Voastre,
Doamnelor și domnilor academicieni,
Stimați oaspeți,

Mă bucur de prilejul de a lua parte la ședința omagială a Academiei Române cu ocazia celei de a 250-a aniversări a nașterii lui Goethe, personalitate care a marcat profund dezvoltarea nu numai a culturii de limbă germană, dar și a întregii culturi europene și a lumii.

Receptarea lui Goethe în România coincide cu perioada desăvârșirii limbii literare și a formării universului clasic al culturii române. Dincolo de relațiile tradiționale și firești între cultura română și cea germană, având în vedere prezența continuă a unei populații și culturi germane în România, generații de prestigiu ai creatorilor și intelec-tualilor români s-au apropiat cu religiozitate de Goethe, în calitate de traducători, comentatori și editori ai operei sale. Nu voi aminti aici decât câteva nume, începând cu acela al lui Gheorghe Asachi în a cărui revistă Albina română a apărut primul fragment tradus, în 1834, continuând cu Eliade Rădulescu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu și ajungând, în final, la Tudor Vianu, Lucian Blaga, George Călinescu, Mihail Ralea, Mihai Isbășescu și ajungând, în final, la Alexandru Dima, Romul Munteanu, Jean Livescu și Ștefan Augustin Doinaș.

Goethe este mereu prezent în cultura noastră. Tradiția continuă și astăzi, când foarte activa Societate a Germaniștilor din România și Societatea Goethe din România duc mai departe mesajul de esență pur europeană al culturii române în relațiile ei cu cea germană. Se cuvine să spunem aici că relația trainică dintre culturile română și germană se bucură de o atenție specială în cadrul proiec-telor susținute de Ministerul Culturii și nu numai. Este suficient să menționăm acțiunea amplă de recuperare și păstrare a patrimoniului populației germane prezente vreme de 850 de ani în România.

România și românii au fost mereu deschiși influențelor celorlalte popoare cu care au venit în contact și ne îngrijim ca prezența celorlalte culturi de pe teritoriul românesc să nu se piardă. Desfășurarea programului Sibiu-Hermannstadt, înscrierea orașului Sighișoara în patrimoniul mondial UNESCO, parteneriatele cu fundațiile germane, cu landurile germane, cu guvernul federal german, centrul de cultură românesc care se va deschide la Berlin în 9 noiembrie și sperăm și la München și Sibiu, două centre culturale românești și germane, activitatea Institutului Goethe în România și multe, multe alte evenimente sunt cele mai bune dovezi ale viziunii noastre de păstrare a unui patrimoniu cultural pe care îl considerăm prețios. De asemenea, în cadrul împrumutului de cinci milioane de dolari pentru patrimoniul cultural românesc, primit din partea Băncii Mondiale, un capital important este rezervat unor sate săsești din Transilvania. România mizează pe prietenia cu Germania și știe că Germania este un simbol al dezvoltării spirituale și al orizontului european.

În acest context, Goethe este poate personalitatea care exprimă cel mai bine ideea unității în diversitate, ca și a legăturilor organice a spiritualității românești cu cea europeană.

Mulțumind tuturor celor care au făcut posibil acest eveniment cu adevărat important al vieții culturale românești, urăm succes participanților la simpozionul inspirat de Goethe sau actualitatea unui incomensurabil.

 

Grußwort des Botschafters der Bundesrepublik Deutschland in Rumänien
Dr. Wolf-Dietrich Schilling (S. 14-15)

Sehr geehrter Herr Präsident der Akademie,
sehr geehrter Herr Minister,
sehr geehrter Herr Botschafter,
meine sehr geehrten Damen und Herren,
und lassen Sie mich eine Bezeichnung wählen, eine Anrede für Sie alle,
liebe Freunde und Verehrer Goethes.

Ich freue mich sehr, dass ich heute in der Rumänischen Akademie zur Eröffnung des Goethe-Symposions zu Ihnen sprechen kann. Der Anlass ist bekannt: der 250. Jahrestag des Geburtstages von Goethe. Sie haben ein Thema für dieses Symposion gewählt, das in seiner Bezeichnung sehr viel zum Ausdruck bringt und viel über Goethe sagt - „Die Aktualität eines Inkomensurablen“. In dieser Bezeichnung des Symposions liegt zugleich die Schwierigkeit, etwas Kluges und etwas Angemessenes zu diesem Thema zu sagen. Ich werde deshalb nicht den Versuch machen, Goethe in seiner Bedeutung, in seiner Tiefe, in seiner Unmessbarkeit vor Ihnen darzulegen. Wir haben soeben schon Wichtiges, Gutes, Zutreffendes zu diesem Thema gehört, ich möchte mich mehr darauf konzentrieren, etwas über die praktischen Auswirkungen zu sagen, über die Aktualität des Unmessbaren.

Zunächst möchte ich die Teilnehmer an diesem Symposion sehr herzlich begrüßen. Damit meine ich natürlich einmal die aus Deutschland angereisten Gäste und alle Redner, die sich hier aus Rumänien eingefunden haben. Es ist ein sichtbares Zeichen für den hohen Stellenwert der deutsch-rumänischen Kulturbeziehungen, dass Sie so zahlreich zur Eröffnung und zur Teilnahme an dem zweitägigen Symposium gekommen sind.

„Die Aktualität eines Inkomensurablen“ ist uns in diesem Jahr besonders deutlich geworden aus dem Anlass, der auch Sie dazu geführt hat, dieses Symposion durchzuführen, der 250. Geburtstag. Dieser Anlass hat auch in Deutschland und vielen anderen Ländern dazu geführt, dass Veranstaltungen stattgefunden haben, natürlich insbesondere in Weimar und an anderen Orten, Veranstaltungen, die ein großes Echo hervorgerufen haben. Der Anlass war also ein eher formeller, nämlich die Tatsache, dass hier ein runder Geburtstag gefeiert wird. Aber das Echo, das auf diesen Anlass hin erfolgt ist, hat schon demonstriert, dass es sich nicht nur um eine Verbindlichkeit handelt, sondern dass es eine aktuelle Wirkung des Dichters, des Meisters bis in unsere Tage hinein gibt. Es ist erfreulich und für manche erstaunlich, wie groß dieses Echo ist, wie aktuell Goethe heute für uns sein kann. 250 Jahre, dies ist eine lange Zeit; man könnte annehmen, das ist Vergangenheit, das ist etwas für die Kulturhistoriker, und es hat wenig Auswirkungen für unser Leben in unserer Zeit. Das Echo, die aktive Teilnahme der Menschen an all diesen Veranstaltungen hat etwas gezeigt, was die Aktualität verdeutlicht und was ich zusammenfassen möchte in der Feststellung: Goethe lebt! Goethe lebt in seinem Geburts- und Heimatland, in Deutschland. Wie wir heute bei dieser Veranstaltung und bei vielen anderen Anlässen feststellen können, lebt er auch in anderen Ländern, er lebt in Europa, und wenn ich Europa sage, dann schließe ich ein: Er lebt in Rumänien. Wir haben dazu schon eben in den Ansprachen Beispiele gehört. Und es ist kein Zufall, dass es gerade in Rumänien drei Träger der Goethemedaille gibt, die alle auch verbunden sind mit diesem Symposion, auch wenn sie nicht alle heute bei dieser Eröffnungsveranstaltung anwesend sein können. Es handelt sich hier, wie Sie wissen, um Herrn Professor Doinaș, um Herrn Professor Isbășescu und den Außenminister von Rumänien, Herrn Professor Pleșu.

Goethe lebt in Deutschland und in der Welt. Dies ist eine Feststellung, doch es ist gleichzeitig auch eine Forderung, eine Aufforderung für uns alle, die wir schon den Zugang zu Goethe gefunden haben. Diese Aufforderung besteht darin, dass wir das, was wir erkannt haben, dass die Tatsache, dass Goethe in uns, in den Menschen weiterlebt, auch weitergeben sollen: weitergeben an andere, die heranwachsen, an die jungen Menschen, an die Studenten, an Schüler, damit auch nach fünfzig Jahren, nach hundert Jahren ähnliche Veranstaltungen stattfinden können - und dass auch bei ähnlichen Veranstaltungen in hundert oder mehr Jahren gesagt werden kann: Goethe lebt! Jeder von uns muss entscheiden, in welcher Form er diese Aufforderung erfüllen kann, wie er diese weitergeben kann. Es wird in entscheidenden Maßen davon abhängen, wie jeder von uns mit Goethe lebt. Und wie kann Goethe mit uns leben, wie können wir mit Goethe leben? Da gibt es ein ganz simples Rezept, und es besteht darin: Goethe auch heute lesen! Goethe lesen, natürlich, wenn es möglich ist, im Original, in der deutschen Sprache. Auch dazu haben wir im Rahmen der rumänisch-deutschen Kulturbeziehungen viele Möglichkeiten geschaffen. Dazu gehört einmal der Sprachunterricht, der durch das Goethe-Institut und andere Stellen angeboten wird. Wir freuen uns darüber, wie groß das Interesse gerade in Rumänien an dem Erlernen der deutschen Sprache ist. Wir sollten diese Möglichkeit weiter pflegen. Aber es gibt auch andere Wege. Wir haben soeben davon gehört, es gibt, ebenfalls von besonders wichtigen Werken, gute Übersetzungen ins Rumänische.

So stellt Goethe uns allen auch heute eine wichtige Aufgabe im Rahmen der Kulturbeziehungen zwischen unseren beiden Ländern. Ihr Symposion, Ihr aktives Interesse an diesem Thema, an dieser Aufgabe, ist ein deutliches Beispiel dafür, dass auch diese Beziehungen, dass die rumänisch-deutschen Kulturbeziehungen voller Leben sind.

Ich danke allen, die beitragen zur Durchführung dieses Symposions, die teilnehmen, und allen, die in diesem Sinne mit Goethe leben und dazu beitragen, dass sein Werk weitergegeben wird, dass andere Menschen, die jungen Menschen, teilhaben können an diesem Schatz, der uns allen geschenkt ist.

Ich danke Ihnen allen und wünsche diesem Seminar einen vollen Erfolg.



Grußbotschaft des Ehrenpräsidenten der Goethe-Gesellschaft Weimar
Univ.-Prof. Dr. Werner Keller (S. 15-17)

Excelențele Voastre, stimate și dragă domnule profesor Guțu,
doamnelor și domnilor, dragi prieteni,

sunt bucuros că pot să dau curs solicitării de a vă transmite câteva cuvinte de salut; aș fi preferat, firește, să fiu în aceste momente la București, având în vedere că acum un an, în cele câteva zile dense din aprilie, m-am atașat de Dumneavoastră. Îmi amintesc plin de gratitudine de grupul de entuziaști realiști, de comunicările inteligente, cu largă deschidere spre lume, îmi amintesc cu senină bucurie de studenții talentați, pentru care scena a reprezentat, pentru câteva zeci de minute, întreaga lume. Comparând-o cu alte acțiuni similare din alte locuri, cea din București mi s-a întipărit în minte și datorită mărinimiei Institutului Goethe, condus de domnul Peter Reitz, și nobleței Amabasadei Germaniei, reprezentată prin persoana domnului Dr. Heinemann.

Nu pot decât să bănuiesc ce strădanii deosebite v-ați asumat pentru a pregăti această manifestare. Vă dorim ca rezultatul comunicărilor și lejeritatea discuțiilor să vă încânte, așadar ca reuniunea Dumneavoastră să fie productivă și să vă răsplătească efortul.

Ținând cont de bibliotecile arhipline care se compun din scrieri referitoare la viața și opera lui Goethe, se pune uneori întrebarea dacă nu s-a spus deja de mult tot ceea ce era esențial de spus. Dar Jakob Burckhardt exprimase cândva opinia că fiecare generație descoperă aspecte noi în lucrurile vechi – ca de pildă la Tucidide, gânditorul și istoricul grec, la care tot se mai descoperă câte ceva, oricât de multe s-ar fi spus despre el. Goethe însuși a învățat citindu-l pe Shakespeare că una dintre însușirile spiritului constă și în provocarea continuă adresată spiritului generațiilor de mai târziu, chiar dacă influența îndelungată a unei cărți, istoria receptării acestei cărți, obnubilează întrucâtva percepția nemijlocită a interpretului. Fiecare epocă își are propria experiență, inconfundabilă, care persistă mai târziu, în constelații diferite, materializându-se prin noi întrebări puse pe marginea unor opere de odinioară.

Cum interdependența dintre persoană și epocă, dintre trecut și prezent nu va putea fi stabilită nicicând odată pentru totdeauna, iată că nici exegeza goetheană nu va fi lipsită nici de acum încolo de noi teme de cercetare care să pună în evidență cum se oglindește trecutul în contemporaneitate, pentru a ne da seama cine suntem și încotro ne îndreptăm.

Într-adevăr – avem multe de făcut. Cunoaștem, de pildă, fluctuațiile din concepțiile politice ale lui Goethe, dar cunoaștem mai puțin concepțiile sale principiale cu privire la omul ca ființă determinată social și istoric. Astăzi este criticat conservatorismul său de tip curtenesc și scepticismul lui aristocratic față de mase, acest fenomen care domină epoca noastră, dar judecățile inadecvate nu țin cont de distanța enormă în timp care a determinat transformări radicale. Se critică totodată faptul că simbolul și alegoria lui Goethe, cu deosebire cea din perioada de senectute, golesc de concret tabloul zugrăvit, în vreme ce înclinația lui Goethe spre ceea ce este tipic amenință să anihileze istorismul evenimentelor și indivizilor. De aceea trebuie să învățăm a recunoaște strădania imensă a lui Goethe de a păstra unitatea referențială dintre lume și om. Știm mult, dar nu suficient de mult, cât de exact a diagnosticat el în finalul părții a doua din Faust pericolul care amenința epoca sa și anume arivismul și setea de putere. Același lucru se poate spune despre contradicția pe care o vedea între revoluția industrială care ducea la creșterea șomajului, și etosul păstrării naturii și al responsabilității față de lumea întreagă. Sursa proceselor psihice, surprinse cu măiestrie, o întrevede, pe baza rezultatelor științelor naturii, în analogiile care vizează unitatea dintre om și natură, în timp ce multitudinea extensivă a lumii o concentrează în modele mitologice, pentru a arunca o punte de legătură între epoca modernă de după 1800 și prospețimea Antichității grecești.
Cel care își aprofundează cunoștințele despre Goethe, înțelege că acesta, fiind ministru într-un stat absolutist, formula și practica totuși multe virtuți democratice precum toleranța, sensul comunitar și dualitatea libertate / datorie, și asta cu mult înainte ca aceste principii să capete contur instituțional.

Așadar, mai există numeroase aspecte de cercetat dacă vrem să-l înțelegem pe Goethe din perspectiva istoriei, dacă vrem să integrăm în noi tot ceea ce i-a reușit în operele sale și să ne descotorosim, pe bună dreptate, de tot ceea ce este perimat datorită timpului care s-a scurs de atunci încoace. Încă de pe vremea lui, naționaliștii îl combăteau pe Goethe, omul deschis spre lumea întreagă, fundamentaliștii îi criticau libertatea spiritului, și asta în ciuda faptului că diviniza lumea și viața. Așa-zișii moraliști ai vremii sale îi condamnau libertinajul, adică ceea ce ei considerau că este imoral în operele sale. Avându-i în vedere și pe cei care, pe de altă parte, nu văd în Goethe decât pe creatorul „olimpian“, suntem avertizați să nu-l mitizăm pe Goethe, căutând ca prin el să ne adulăm pe noi înșine.

Dacă vrem să exprimăm în câteva cuvinte performanța vieții lui Goethe, trebuie să recurgem la laconismul pe care și-l exprima într-o scrisoare adresată lui von Müller la 5 ianuarie 1831 și pe care Brecht îl reconfirma în Jurnalul său de lucru la data de 7 septembrie 1940: Cel care îl citește și înțelege pe el, Goethe, “și-a câștigat deja o anumită libertate interioară”.

Doamnelor și domnilor, oridecâte ori parcurg studii despre Goethe elaborate de cercetători români și scrise în limba germa-nă, mai vechi sau mai recente, sunt surprins de bogăția ideilor acestora, fiindu-le recunoscător pentru franchețea și seriozitatea cu care se dedică studierii unui autor german. Această recunoștință îi include firește – cu toată cordialitatea mea – pe toți membrii Societății Goethe din România. La întemeie-rea acesteia s-a spus că pe drumul spre o Europă comună cultura României – cu rădăcini în propria sa devenire, dar deschisă spre alteritate – nu este mai puțin importantă decât economia României. În drumul ei spre un viitor dificil, fiecare literatură națională are nevoie una de cealaltă, căci numai toate literaturile împreună pot fortifica fantezia și virtualitatea în rezistența lor față de realitatea seducțiilor tehnicii și față de puterea copleșitoare a economicului.

Vă adresez cele mai bune urări pentru desfășurarea Simposionului Dv. de înalt nivel științific și pentru acea “anumită libertate interioară” pe care o câștigați astfel – în ciuda unor îngrădiri pe care vi le impune viața de zi cu zi.

Cu doesebită cordialitate, al Dv.
Werner Keller

(În românește de George Guțu)

[Originalwortlaut: (S. 17-18)


Exzellenzen, verehrter und lieber Herr Professor Guțu,
meine sehr verehrten Damen und Herren, liebe Freunde,

gerne komme ich der Bitte um ein kurzes Grußwort nach; viel lieber allerdings wäre ich jetzt in Bukarest, denn die erfüllten Tage im April 1998 haben mich zu einem der Ihren gemacht. Mit Dankbarkeit erinnere ich mich an die nüchternen Enthusiasten, die die Rumänische Goethe-Gesellschaft gründeten, mit Freude an kluge, weltoffene Vorträge, mit fröhlichem Respekt an talentierte Studenten, denen für einige Stunden Bühnenbretter die Welt bedeuteten. Daß weder die Großzügigkeit des Goethe-Instituts – geleitet von Herrn Direktor Reitz – noch die Noblesse der deutschen Botschaft – in Person des Gesandten, Herrn Dr. Heinemann – dem Vergessen anheimfallen, dafür sorgt der Vergleich mit mancher Erfahrung andernorts.

Die vielen Mühen, die Sie auf sich nehmen mußten, um diesen Kongreß vorzubereiten, lassen sich erahnen. Wir wünschen, daß das Resultat der Vorträge und die Gelöstheit, die vom konzentrierten Gespräch ausgeht, – daß das produktive Miteinander für Ihre lange Mühsal freundlich entschädigt.

Angesichts der vollgestopften Bibliotheken, die über Leben und Werk Goethes geschrieben wurden, fragt man sich hin und wieder, ob nicht alles Wesentliche längst gesagt sei. Aber schon Jakob Burckhardt bemerkte, daß jede neue Generation Neues im Alten entdecke – in Thukydides beispielsweise, dem griechischen Geschichtsdenker, wieviel auch schon über ihn gesagt worden sei. Goethe selbst las an Shakespeare ab, daß es die Eigenschaft des Geistes sei, den Geist der Nachgeborenen aufs immer Neue herauszufordern, auch wenn die lange Wirkung eines Buchs, seine Rezeptionsgeschichte, den unmittelbaren Zugang für den Interpreten verstelle. Eine jede Zeit hat ihre eigentümlichen Erfahrungen, die aufgrund veränderter Bedingungen zu veränderten Fragen an frühere Werke anhalten.

Da die Wechselwirkung von Person und Epoche, von Vergangenem und Gegenwärtigem nie abschließend, nie endgültig, zu bestimmen sein wird, ist dafür gesorgt, daß es der Goethe-Forschung auch fortan an Aufgaben nicht fehlt, wenn es gilt, unsere Zeit im Spiegel des Gewesenen wahrzunehmen und dabei zu erkennen, wer wir sind und wer wir sein könnten.

In der Tat – es gibt viel zu tun. Wir kennen – zum Beispiel – Goethes wechselnde politische Ansichten, doch zu wenig seine prinzipiellen Einsichten in den gesellschaftlich und geschichtlich bedingten Menschen. Man tadelt heutzutage seinen höfisch geprägten Konservativismus und seine aristokratische Skepsis gegenüber der Masse, die unsere Gegenwart prägt, doch man verkennt dabei mit unangemessenen Urteilen den vielverändernden Abstand der Zeiten. Wir bemängeln, daß Goethes Symbolik und Allegorik – vor allem im Spätwerk – die Konkretion des Dargestellten aushöhlt und Goethes typisierende Neigung das Geschichtlich-Individuelle zu enthistorisieren droht. Daher müssen wir einsehen lernen, daß Goethe die zersplitternde Bezugseinheit von Welt und Mensch mit äußerster Anstrengung zu erhalten versucht. Wir wissen viel und wissen doch nicht genügend, wie genau er am Ende des zweiten Faust-Teils seine Zeit in ihrer Gefährdung durch Besitzgier und Herrschsucht diagnostizierte, und wie er in den Wanderjahren der industriellen Revolution, die die Arbeitslosigkeit vermehrt, das Ethos der Naturbewahrung und weltweiten Verantwortung entgegensetzt. Differenzierte psychische Vorgänge führt er auf naturwissenschaftlich beglaubigte Analogien der Ganzheitlichkeit von Mensch und Natur wegen zurück, und die extensive Vielfalt der Welt konzentriert er in mythologischen Modellen, um die Spätzeit nach 1800 mit der Ursprünglichkeit des Griechentums verbinden zu können.

Bei genauer Kenntnis wird zudem einsichtig, wie Goethe, Minister in einem absolutistischen Staat, dennoch demokratische Tugenden – in Gestalt der Toleranz, des „Gemeinsinns“ und der Doppelheit von Freiheit und Pflicht – vorformulierte und vorlebte, – lange bevor sich diese Gesinnungen in Institutionen verwirklichten.

Nochmals – es gibt viel zu tun, soll Goethe historisch verstanden, soll das Gelungene seines Werks in unser Denken und Tun integriert und das Abgelebte durch seinen unüberbrückbaren zeitlichen Abstand zurecht ferngehalten werden. Schon zu seinen Lebzeiten bekämpften die Nationalisten den Weltbürger und die Orthodoxen den Freigeist – trotz seiner Welt- und Lebensfrömmigkeit. Wer sich damals für moralisch hielt, verurteilte das Freizügige, das vermeintlich Unsittliche in seinen Schriften. Da ihn aber auch verkennt, wer Goethe als „Olympier“ apostrophiert, sind wir gewarnt, ihn zu mythisieren und uns in ihm zu verehren.

Will man Goethes Lebensleistung in knappen Worten umschreiben, bietet sich der Lakonismus an, den er Kanzler von Müller gegenüber (am 5. Januar 1831) äußerte und den Brecht in seinem Arbeitsjournal vom 7. September 1940 bestätigte: daß, wer ihn lese und verstehe, eine „gewisse innere Freiheit gewonnen“ habe.

Meine Damen und Herren, wann immer ich mich mit der in deutscher Sprache geschriebenen rumänischen Goethe-Forschung alten und neuen Datums beschäftige, bin ich erstaunt über den Reichtum der Einsichten und sehr dankbar für die Offenheit, die einem deutschen Autor zuteil wird. In diese Dankbarkeit sind die Mitglieder der rumänischen Goethe-Gesellschaft voll Herzlichkeit eingeschlossen. Bei deren Gründung wurde gesagt, daß auf dem Weg in das gemeinsame Europa das kulturelle Rumänien – dem Eigenen verpflichtet, dem Fremden geöffnet – nicht weniger wichtig als das wirtschaftliche sei. Unterwegs in eine schwierige Zukunft braucht jede Nationalliteratur die andere, denn nur alle Literaturen zusammen können den Widerstand der Phantasie, des Möglichen, gegen die Wirklichkeit technischer Verführung und die Übermacht der Wirtschaft organisieren.

Mit meinen guten Wünschen für ein so angenehmes wie niveauvolles Symposion und für jene erwähnte „innere Freiheit“ angesichts mancher vom Alltag diktierten Unfreiheit
herzlich der Ihre

Werner Keller]

 

*


PROGRAMUL / DAS PROGRAMM (S. 19-21)

ACADEMIA ROMÂNĂ
SOCIETATEA GOETHE DIN ROMÂNIA
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
MINISTERUL CULTURII DIN ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE AL ROMÂNIEI
INSTITUTUL “GEORGE CĂLINESCU” AL ACADEMIEI ROMÂNE
SOCIETATEA GERMANIȘTILOR DIN ROMÂNIA
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
UNIUNEA COMPOZITORILOR DIN ROMÂNIA
INSTITUTUL GOETHE DIN BUCUREȘTI
 


Sub înaltul Patronaj al Președintelui României

Ședința omagială

și Simposionul Goethe sau Actualitatea unui “incomensurabil”

prilejuite de cea de a 250-a aniversare a nașterii lui

JOHANN WOLFGANG GOETHE (1749-1832)

București, 29-30 octombrie 1999

 

29 octombrie 1999

10.00 – 11.45 Ședință omagială în deschiderea Simposionului Goethe

Preludiu muzical: lucrări de Brahms. Interpretează un cvintet format din studenți ai Academiei de Muzică din București.

Cuvântul Președintelui Academiei Române, prof. univ. dr. acad. Eugen Simion

Mesajul Președintelui României, prof. univ. dr. Emil Constantinescu

Mesajul Ministrului Culturii din România, d-l Ion Caramitru

Cuvântul ambasadorului Republicii Federale Germania, dr. Wolf-Dietrich Schilling

Cuvântul ambasadorului Republicii Austria, dr. Karl Vetter von der Lilie

Cuvântul de salut al Președintelui de onoare al Societății Goethe din Weimar, prof. univ. dr. Werner Keller, citit de George Guțu

Moderator: prof. univ. dr. George Guțu, președintele Societății Goethe din România

(Aula Academiei Române, Calea Victoriei nr. 125)

11.45 – 12.15 Pauză

12.15 – 14.15 Comunicări științifice

1. Ștefan Augustin Doinaș: “Faust” și «discursul mixt»
2. Albrecht Betz (Aachen): Befreier der Sinne. Über Goethe und Heine als Anti-Asketiker (Descătușători ai simțurilor. Despre Goethe și Heine ca anti-asceți)
3. Zoe Dumitrescu-Bușulenga: Goethe și fenomenul originar
4. Hinck, Walter (Bonn): Goethe als Theater-Mann (Goethe ca om de teatru)
Moderator: prof. univ. dr. acad. Radu Grigorovici
(Aula Academiei Române, Calea Victoriei nr. 125)

14.15 – 15.30 Pauză de prânz

15.30 – 17.30 Comunicări științifice

1. Dan Grigorescu: Tudor Vianu comentator al operelor lui Goethe
2. Radu Grigorovici: Cu privire la “Teoria culorilor”
3. Ilie Pârvu: Locul teoretic al “Doctrinei culorilor”
4. Götz Beck (Aachen): Goethe-Nachklänge – Bertolt Brecht und Goethes “Faust” (Ecouri goetheene – Bertolt Brecht și “Faust” de Goethe)
5. Alexandru Paleologu: Modelul Goethe
Moderator: prof. univ. dr. George Gană, membru al Comitetului Societății Goethe din România
(Aula Academiei Române, Calea Victoriei nr. 125)

18.30 – Spectacol omagial. Își aduc contribuția studente și studenți în germanistică de la Universitatea din București sub îndrumarea lect. univ. Carmen Iliescu, membri ai Uniunii Compozitorilor din România: Lieduri pe texte de Goethe interpretate de tenorul Vladimir Deveselu.
(Sala de festivități a Institutului Goethe din București)

20.30 – Cocteil-recepție
(La sediul Institutului Goethe din București)


30 octombrie 1999

9.30 – 11.30 Comunicări științifice
1. Dumitru Hâncu: Primele traduceri din Goethe în limba română
2. Ileana Berlogea: Piese de teatru goetheene în viziuni scenice românești
3. Elena Viorel: Traduceri românești ale lui “Faust” de Goethe
4. Andrei Corbea-Hoișie: Tipuri și stereotipuri. A învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe?
Moderator: prof. univ. dr. Elena Viorel, șefa Catedrei de Germanistică a Universității Babeș-Bolyai Cluj
(Sala de festivități a Institutului Goethe din București)
11.30 – 12.00 Pauză

12.00 – 14.00 Comunicări științifice

1. Maria Crișan: Goethe și Heine – confluențe literare
2. Roxana Nubert: Mitul lui Goethe la Oscar Walter Cisek
3. Vasile Voia: Goethe și Hegel în interpretări filosofice contemporane (Ernst Bloch și Constantin Noica)
4. Hans Gerhard Wynecken: Goethes Naturwahrnehmung (Percepția naturii la Goethe)
5. Sorin Toma: Goethe și abordarea sintetică a naturii vii
Moderator: Dumitru Hâncu, președintele secției traducătorilor din Uniunea Scriitorilor din România
(Sala de festivități a Institutului Goethe din București)

14.00 – 16.00 Pauză de prânz

16.00 – 17.30 Comunicări științifice și închiderea Simposionului Goethe

1. Sorin Țigăreanu: Goetheanismul astăzi
2. Horia Bădescu: Nevoia de Goethe
3. Carmen Iliescu: Ottilie sau moartea unui personaj prin înfometare: “Afinități elective” de Johann Wolfgang Goethe
4. Claudiu Baciu: Goethe în viziunea lui Nietzsche
5. Anca Rădulescu: Chipuri ale “grației” între Renaștere și clasicism
6. George Guțu: Goethe – ego și alter ego
Moderator: prof. univ. dr. Andrei Corbea-Hoișie, membru al Comitetului Societății Goethe din România
(Sala de festivități a Institutului Goethe din București)

18.00 – 19.00 Cină

19.00 Spectacol de operă: “Faust” de Charles Gounod. Ansmablul Operei Române
(Opera Română)

*

Despre alte activități din anul jubiliar Goethe 1999 vezi și pagina de Web a SGR:
Zu weiteren Aktivitäten im Goethe-Jubiläumsjahr 1999 siehe die Homepage der GGR:

http://www.ggr.ro

 

Gesellschaft der Germanisten Rumäniens (GGR) - www.ggr.ro

Zeitschrift der Germanisten Rumäniens, 8. Jg., Heft 1-2 (15-16) / 1999, S. 9 - 21

 

 

Coordonator sectiune: Madalina Marcu | Asistenti: Cristina Caramihai | Andreea Baranga

+ Asociatia Studentilor din Facultatea de Limbi Straine | Contact

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania