Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

 Bine ati venit in sectiunea dedicata limbii si literaturii germane. In aceasta sectiune veti avea posibilitatea sa descoperiti multe lucruri utile care speram sa va ajute la cursuri. Willkommen bei ScoalaOnline!

 

 
 
 
 
 + Click:  Grupuri | Newsletter | Portal | Ziare,Radio/TV | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

Zuruck zum index

Gesellschaft der Germanisten Rumäniens (GGR) - www.ggr.ro

 

 

SCHILLER PE SCENA OPEREI

Mircea Grigoroviță




Alături de Shakespeare, de Goethe, de Victor Hugo și de atâția alți mari scriitori, ale căror opere literare au fost transpuse pe scena operei este și Schiller. Libretiștii s-au inspirat și se inspiră mai ales în zilele noastre din operele literare ale marilor scriitori pentru a înzestra scena lirică cu librete verificate din punct de vedere literar.

Schiller este în primul rînd dramaturg. De aceea vom aminti întâi operele, care au fost compuse după piesele sale, apoi unele opere compuse după baladele sale. Este greu, chiar imposibil de a întocmi lista completă a operelor de origine schilleriană.

Prima piesă, care l-a făcut celebru pe marele scriitor german a fost Die Räuber. Și s-au găsit mai mulți compozitori, care au tratat în formă de operă foarte cunoscutul subiect.
Astfel, în 1828 s-a reprezentat la Paris o operă vaudevil în două acte: Les brigants (după Schiller) de T. Sauvage și Dupin.

Saverio Mercadente un nume mai cunoscut, este un prolific compozitor de operă (1797-1870). La 22 martie 1836 prezintă la Paris la Teatrul Italian, fără a avea nici un fel de succes, opera în 3 acte cu un text prelucrat după Schiller de Crescini: I briganti. În 1837 compozitorul își prezintă cu același insucces opera la Milano. Opera s-a reprezentat și în secolul nostru, în 1936 la Londra, în 1938 la Lisabona și în 1939 la Madrid.

Dupa piesa lui Schiller s-a compus și o operetă: Il masnadiere, care s-a repreznetat la Triest în 1835. Muzica este de David Uhrmacher.
Cel mai important compozitor, care a compus o operă după Hoții este Giuseppe Verdi, care în tinerețe a avut o adevărată înclinație pentru piesele lui Schiller.

Il masnadieri, a l2-a operă a compozitorului, s-a reprezentat pentru prima oară la teatrul Drury Lane din Londra. “A fost un eșec. Opera a fost reluată în 1903 la Milano, iar în ultimul timp opera a fost din nou cântată trezind interes: la Viena în 1963 și la Londra în 1969”.
La 3 iunie 1957 s-a reprezentat la Düsseldorf opera în patru acte cu libret după Schiller: Die Räuber. Muzica se datorează lui Giselher Klebe, compozitor contemporan născut la Mannheim în 1925.

În 1867 se reprezintă la Paris (Théatre lyrique) și la Viena o operă în trei acte de Edouard Lalo (1823-1892): Fiesco cu libretul lui Beauquier. Compozitorul ne mărturisește că la vârsta de 40 de ani încă nu se gândea la o lucrare lirică. Pe la 42 de ani începe să compună Fiesco, prima sa operă, care era destinată concursului Teatrului Liric. Lalo a fost clasificat al treilea.

S-a susținut un timp că opera lui Verdi Simone Bocanegra are la bază piesa lui Schiller Die Verschwörung des Fiesko zu Genua“, dar libretistul italian s-a inspirat din drama lui Antonio Garcia Guttierez. Prin 1866 Verdi, asistând la Köln la o reprezentație a Conjurației lui Figaro a exclamat melancolic: “Ce frumos libret mi-ar fi putut scrie Pive după această lucrare poetică”.
Mai norocos decât cu Hoții a fost Verdi cu Luisa Miller (Intrigă și amor). Libretul operei (în 3 acte) este scris de Salvatore Cammarano. Este prima dată când Verdi introduce în creația sa motive conflictuale din lumea burgheză. Premiera operei a avut loc la teatrul San Carlo din Neapole la 8 decembrie 1849, iar la Paris la 7 decembrie 1852. Opera s-a jucat în ultimul timp la Freiburg (1969), Florența (1966), Milano (1969), Viena (1974), San Francisco (1974).

Schilleriană este a 24-a operă a lui G. Verdi: Don Carlo. Libretiștii Mary și Camille Du Locle au scris libretul lor pentru anul expoziției din 1867. Înițial opera avea 5 acte. Astfel s-a reprezentat la 11 martie 1867 la Opera Mare din Paris fără a avea însă succes. În Italia însă opera a avut succes la Bologna și Milano. În schimb la Roma și la Neapole primirea a fost rece.Premieera germană a avut loc la teatrul curții din Darmstadt. Libretul operei a suferit mai multe prelucrări, cea mai importantă este cea din 1872, când numărul actelor s-a redus la 4.
Există câteva versiuni germane ale operei: a lui K.F.Niese (Dresda l885), a lui Franz Werfel și L. Wallerstein (Viena 1932), a lui Kapp, Solden (1934) Swarowsky (1939), Pantofsky (1964), începând cu anul 1979 a reapărut pe scenă versiunea originală: la Veneția (1973), la Milano (1977), la Hamburg (1978).

Don Carlo este o operă interesantă și din punct de vedere istoric-muzical, fiindcă aici observăm un nou stil la Verdi, stil influențat de Richard Wagner.
Și Wallenstein a devenit erou de operă. O operă Wallenstein este aceea a unui compozitor azi absolut necunoscut, Musone. Acea-stă operă care s-a reprezentat în septembrie 1873 la Teatro del Fondo din Neapole, are un text dupa Schiller.

S-au compus foarte multe opere Maria Stuart, majoritatea compozitorilor fiind de origine italiană, dar nu suntem informați, dacă aceste opere au vreo legătură cu teatrul lui Schiller.
Figura Jeannei d`Arc a atras și ea foarte mulți compozitori.
După Schiller este opera în 3 acte de baronul J.Hoven (Jon Vesque von Püttlingen, l836-1920. Libretul este scris de Otto Prechler). Opera s-a reprezentat cu succes în 1841 (după alte surse în 1840) la Viena și în 1841 la Dresda. Totuși opera nu s-a menținut pe afiș.
O altă operă după Schiller este Die Jungfrau von Orleans, de Volkert (1767-1845). Opera s-a reprezentat la teatrul din Leopoldstadt (Viena) în 1817.

Dintre operele din prima perioadă a lui Verdi face parte și Giovanna D`Arco (operă în 4 acte și 5 tablouri). Este prima operă după Schiller. Opera s-a reprezentat pentru îtâia oară la Scoala din Milano în februarie 1845, premiera franceză a avut loc la Teatrul Italian din Paris la 28 februarie 1868, cu o înscenare de mare fast. Libretistul Solera se îndepărtează de originalul schillerian. Opera a renăscut la Neapole în 1951, la Londra în 1966, la Veneția în 1963, într-o versiune germană la Berna în 1974, la Toulouse în 1964, la New York în 1966.

Piesa lui Schiller: “Die Braut von Messina” a atras și ea mai mulți compozitori. Prima operă cu acest subiect este cea a italianului Niccolo Vaccaj: La sposa di Messina. (Milano 1839(. S.F. Bahrt a prelucrat libretul unei opere tragice după Schiller intitulată : Die Fürstin von Messina. Muzica a compus-o C.L.von Örtzen (Neustrelitz 1840).
Compozitorul german Johann Heinrich Bonewitz (Bonawitz), care a emigrat în America, a reprezentat la Academia de Muzică din Filadelfia în mai 1874 opera tragică:“Die Braut von Messina“. Textul l-a preluat după Schiller, Hermann Miller.

Cunoscutul compozitor ceh Zdenco Fibich a compus câteva opere, între care și „Die Braut von Messina“. Libretul a fost scris după Schiller de Otokar Hortinsky. Această operă, “Nevasta Messinska“, se mai prezintă ocazional și astăzi. Premieera a avut loc la Praga la 28 martie 1884. Franz Holstein a compus o scenă din piesa lui Schiller cu titlul „Beatrice“ (Leipzig 1871).

Compozitorul german Hermann Henrich (născut în 1891 la Koblenz) a compus opera „Beatrice“ (în 5 acte). Premiera a avut loc la Karlsruhe la 1 februarie 1936. Compozitorul a lăsat în general textul lui Schiller neschimbat, totuși piesa n-a putut fi transpusă în întregime în această operă, în care corul are un rol important.
Schillerian este libretul operei lui Rossinița ultimei sale opere Wilhelm Tell. Această operă este o capodoperă a muzicii operistice. Rosini a caracterizat-o drept o operă „romantică“. Libretiștii sunt Victor E. de Jou și Hyppolite L.F. Bis. Opera a avut o soartă ciudată. Deși s-a reprezentat pe vremuri foarte des, ea s-a reprezentat de cele mai multe ori mutilată, mai mulți ani de-a rândul s-a tăiat chiar un act întreg, multe alte numere muzicale au fost omise.

De la premiera din 1829 la Paris până în 1834 la Paris opera a avut 100 de reprezentații, până în 1912 la Paris 850 reprezentații. În alte țări, din cauza subiectului politic a suferit modificări din cauza cenzurii (așa la Londra, Berlin, Milano, Roma, Varșovia, Petrograd), uneori modificându-se și titlul, de exemplu și în Andreas Hofer. Opera a renăscut la New York (1934), Florența (1931), Milano (1964), Paris (1965), Gent (1965), Florența (1972).
Schiller a prelucrat și piesa scriitorului italian Carlo Gozzi: Turandot. Prima operă Turandot, compusă după Schiller, este opera tragi-comică, în 2 acte de K. Gottlieb Reissinger (Dresda 1835).
Se mai citează: Turandot, Prinzesin von Schiraz de J. Hoven (Joh.Vesque von Püttlingen) (1836) și Das Zauberrätsel, un tablou fantastic în 4 acte după Turandot de Schiller de Adolf Müller (Viena 1839).
Schiller a lăsat neterminată piesa Demetrius. Alți autori au încercat să termine drama lui Schiller. Iar Henri de Bornier și Armand Silvestre au scris după Schiller libretul unei opere în 5 acte (7 tablouri), pe care a compus-o Victorin Joncieres (1839 Paris - 1933 Paris). Opera s-a reprezentat la Paris la 5 mai 1876 la Teatrul Liric.
Câteva balade de Schiller i-au interesat pe compozitori: Der Sang nach dem Eisenhammer, Der Taucher, Die Bürgschaft.

Conradin Kreutzer, cunoscutul compozitor al operei: Das Nachtlager in Granada, este și autorul operei: Fridolin, der Gang nach dem Eisenhammer operă romantică cu libretul de Friedrich Reil. Premiera a avut loc la Viena în 1837. La premieră opera n-a avut succesul dorit, cu toate că opera avea frumuseți de netăgăduit, din cauza unui libret insuficient. C. Kreutzer a refăcut opera, în special libretul și în anul următor opera s-a bucureat de succes.
Dicționarele de operă mai citează și alte două opere Fridolin, după balada lui Schiller. Prima de Schönfeld, reprezentată la Neu Strelitz în 1832, a doua, o dramă lirică într-un act, cu muzică de Terry, reprezentată la Liège pe la 1861.

Conradin Kreutzer a mai compus o operă în două acte după o baladă de Schiller: “Der Taucher”. Textul a fost scris de Bürde. Și această operă își are povestea ei. A fost compusă în 1800, dar din cauza războiului opera nu s-a reprezentat, iar partitura s-a pierdut, rămînând numai știmele pentru voci, astfel muzicianul a putut să-și refacă întreaga partitură. Opera s-a reprezentat cu succes pentru întîia oară la 19 aprilie 1813 la Stuttgart, în 1814 la Viena. În 1823, Kreutzer și-a prelucrat opera. Cu tot succesul inițial opera nu s-a menținut.
Se mai citează și o melodramă după poezia filozofică: Das Lied von der Glocke.
O operă neterminată a lui Franz Schubert este: Die Bürgschaft. S-a considerat această dramatizare a baladei lui Schiller drept copilărească și absurdă. Versurile sunt de tot nereușite. Se pare că autorul lor este un student necunoscut. În achimb muzica este valoroasă.

Acestea sunt lucrările muzicale dedicate scenei, care sunt inspirate din creația lui Schiller.
Vom cita acum cîteva opere, care după titlu ar putea să aibă o legătură cu literatura lui Schiller: Briganti de Arditi 1841), I. Fieschi de Siannini (1887), Don Carlos de Michel Costa, Don Carlos de Pietro Bona (1847), Wallenstein de Filippo Buccio del Marchesi della Conca (1881), Maria Stuarda de Donizetti (1834), Opere Maria Stuart au ca autori pe Pietro Casella (1813), Saverio Mercadente (1821), Carlo Coscia (1827), Constantino Palumbo (1864), Louis Nieder-meyer (1844), Arthur Sullivan. Opere cu subiect Giovanna D`Arco (Jeanne D`Arc), au fost compuse de Michele Caraffa (1821), Nicolo Iaceay (1827), S. Pacini (1838), W. William Balfe (1830), Gilbert L. Duprez (1865), (Operele lui Gounod și a lui A. Marmed sunt neschilleriene).

Die Jungfrau von Orleans de Emil Nikolaus von Reznicek (1877). Die jungfrau von Orleans este și titlul unei opere de Joh. Aug. Ad. Langert (1836-1920). Textul este de Bliss. Opera s-a reprezentat în 1861.
Henry Rowley Bishop (1786-1855) a compus o operă: Wilhelm Tell (1825). Raffaele Coppola a reprezentat în 1877 opera: Demetrio. 3 opere au titlul Die Bürgschaft: 1. de Blumenreder (1824) 2. de Franz Lachner (1834 sau 1848) 3. De Georg Hellmesberger (1848). Julius Rietz a compus o operă intitulată Das Mädchen aus der Fremde (1839).
Acestea sunt câteva titluri, care ar putea sugera o înrudire cu opera literară a lui Schiller.
Care sunt concluziile ce se pot trage din cele expuse până acum? Cele mai numeroase opere de inspirație schilleriană le-a compus Giuseppe Verdi. Foarte importantă este și opera Guillaume Tell de Gioachino Rossini. Este foarte curios faptul că nici unul dintre cei mai mari compozitori germani din trecut n-au compus nici o operă cu un subiect schillerian. Dinte libretiștii care au adaptat cerințelor operei textele lui Schiller, cei mai cunioscuți sunt Salvatore Cammarano și Francesco Maria Piave.

Și dacă Horst Seger are medalioane în lexiconul său de operă despre Goethe, Victor Hugo, Shakespeare, Heinrich von Kleist, în schimb în acest lexicon nu există nici un articol consacrat lui Schiller.
Pe noi ne surprinde faptul, ca piesele lui Schiller n-au fost mai des folosite ca sursă de inspirație pentru libretele de operă de către marii compozitori, căci toate piesele marelui dramaturg german se pretează foarte bine pentru tatrul muzical.
Să nutrim însă speranța că marii compozitori de operă ai viitorului se vor inspira mai mult din literatura lui Schiller.




Bibliografie selectivă:
1. F. Clement, P.L. Larousse. Dictionaire des operas comiques, operettes et drames liriques representes en France et a l`etrangere et mis a jour par A. Pougin. Paris. 1904
2. J. Combarieu. Histoire de la musique. Tom III. Paris . 1919.
3. Karl Goedeke. Grundriss zur Geschichte der deutschen Dichtung aus den Quellen. (III., neu berarb. Aufl.). Berlin. 1955-1960.
4. Konradin Kreuyer. Das Nachtlager in Gra-nada. Durchgesehen und herausgegeben von Karl Fried. Wittmann.
5. Gerog Richard Kruse. Reclams Opernführer. II. Aufl. Leipzig. 1942.
6. Hans Renner. Die Wunderwelt der Oper. Berlin. 1938.
7. Hugo Riemann. Opern-Handbuch. Leipzig.
8. Gioachino Rossini. Wilhelm Tell. Durchgesehen und herausgegeben von Carl Friedrich Wittmann. Leipzig.
9. Horst Seeger. Opern-Lexikon. Berlin. 1978.
10. Giuseppe Verdi. Ein Maskenball. Vollständiges Buch. Neu herausgegeben von Georg Richard Kruse. Leipzig.


 

Gesellschaft der Germanisten Rumäniens (GGR) - www.ggr.ro

 

 

Coordonator sectiune: Madalina Marcu | Asistenti: Cristina Caramihai | Andreea Baranga

+ Asociatia Studentilor din Facultatea de Limbi Straine | Contact

 

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania