Perspectiva alegatorului cinic

Bogdan Gavrila
Selectia naturala este un principiu pe care natura l-a oferit cu atata darnicie poporului roman, astfel incat societatea a putut, in orice moment de rascruce, sa urmeze o cale prietenoasa si armonioasa inca de pe vremea ciobanasului mioritic.

Inainte de a trata problema locala – respectiv sanatatea domnului Ion Iliescu – voi trece in revista actiunea naturii si interventia ei necrutatoare asupra vertebratelor. Ma gandesc ca, intr-o prima faza, sub domnia lui Vlad Dracul, selectia naturala se facea brutal, insa, cu ajutorul naturii: cu siguranta ca tepele erau din lemn de calitate si nu cedau in lupta nedreapta cu cel care, fara voia sa, se afla la capatul scarii evolutive.

Selectia naturala, in istoria recenta, are si alte studii de caz des urmarite de biologii din diverse institutii ale statului. Celebrul dictator contemporan, domnul Nicolae Ceausescu, ar fi putut sa stea linistit in studiorile OTV si sa ridice la cer atat audienta, cat si veniturile din publicitate. Faptul ca nu a sesizat la timp ca natura se schimba, de la comunism la neocomunism – si aici ma refer la raul, ramul – se pare ca l-ar fi costat puncte serioase de credit. In cazul sau, selectia naturala a fost fabricata in Rusia, se numea Kalashnikov, dar i-a asigurat o moarte relativ placuta si scutita de promovarea pe toate canalele TV. Am putea sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim transmisiunile speciale dedicate inmormantarii lui nea’ Nicu, insa, si atunci, am fi avut de ales intre el, printesa Diana, Papa sau Teoctist – toti oameni exceptionali, dealtfel.

Ei bine, natura nu iarta pe nimeni, si, fara a cadea in patetism, trebuie sa constientizam ca moartea este un lucru sigur atat in afaceri, moda, mass-media, politica si chiar religie. Stiu – e greu sa vezi vedeta preferata, fie de la Vatican sau de la Cerbul de Aur, monopolizand spatiul de emisie, insa este iarasi vorba de minunata selectie naturala.

Dupa aceasta lunga, dar necesara introducere, imi permit sa ating subtil miezul problemei si sa ma gandesc cand vine vremea urmatoarei vedete TV, apreciate mai ales in mediul rural, la o mare concurenta cu Andreea Marin. Este vorba despre venerabilul si respectabilul senior al Partidului Social Democrat, domnul Ion Iliescu. Dumnealui s-a nascut in 1930 si este un supravietuitor – ma refer aici atat la Al Doilea Razboi Mondial, cat si la perioada comunista, unde a fost supus unor mari presiuni – orice student roman realizeaza cat de greu este sa inveti limba rusa, sau sa traiesti printre blocurile patrate din Moscova, mai ales ca student la energetica intr-o epoca fara iPod, net sau shorma.

Ion Iliescu, supravietuitorul, a reusit sa fenteze prima oara selectia naturala atunci cand aceasta i-a venit de hac, in 1989, prietenului sau Nicolae. Selectia naturala e un fenomen insistent, dar maiestria lui Ion Iliescu este demna de o profunda admiratie, lucru dovedit atat de medicii stomatologi, cat si de miile de mineri veniti in Bucuresti pentru a planta panselute in fata Teatrului National. Chiar daca multi cetateni au simtit pe pielea lor dragostea semenilor din fundurile adanci ale tarii, acelasi supravietuitor - numit „Ion” de celebrul Rebreanu - a reusit sa-i fenteze pe mineri si, odata cu ei, pe mama natura.

Au trecut ani si viata s-a schimbat. Zambitorul si respectabilul domn I.I. s-a imbolnavit, intre timp, de inima rea. Chiar daca in presa nu se scrie despre asta, fostul presedinte a suferit cateva interventii chirurgicale pe inima, semn ca natura e cu ochii pe el, in timp ce el se holbeaza parca la celebrul serial „Nemuritorii”.

Privind, in treacat, stirile clasice ale mediei traditionale cu doza zilnica de morti intre doua stiri cu fotbalisti de la Harvard, brusc il vad si pe mosul de 77 de ani comentand vehement aspecte importante ale vietii politice. Cum politica este pentru alta categorie de maimute, n-am putut decat sa ma las influentat de stirile anterioare (cu morti si raniti) si sa emit o judecata pretentioasa pentru o alta fiinta umana: „oare cand o sa moara Ion Iliescu?”.

Cinismul acestui gand mi-a dat de lucru o intreaga zi, mai ales ca nici macar mustelor nu le doresc raul, dar m-a facut sa realizez cat de mult ma afecteaza stirile din prime-time. Nu e suficient faptul ca bestiile de la parchet il cerceteaza pe Iliescu pentru revolutii si mineriade, ca, uite, si electoratul incepe sa-l intrebe de sanatate – in sensul bun.

Cum sunt o fire sensibila si incerc adesea sa deslusesc misterele istoriei, imi dau seama ca pot fi nedrept in aceste randuri, si asta pentru ca Ionel Iliescu a fost orfan politic, si la propriu, si la figurat. Alexandru, tatal bunicutei, nascut tot în Oltenita, a fost comunist ilegalist si a stat vreo patru ani in Uniunea Sovietica, pentru ca, la intoarcerea in tara, sa-i descopere vamesii (pe langa Kent si Ruble false) ca nu avea viza Schengen si asa sa-l condamne la inchisoare, unde, din pacate, a si murit in numele comunismului.

De ce ziceam ca sunt o fire sensibila? (lasand cinismul la o parte):
In timp ce, la canal, au fost exterminati fara mila romanii incomozi ai regimului comunist, iar doar recensamantul le mai stie numele miilor de eroi muti, abia in anul 2007 am reusit sa condamnam comunismul, insa, in Oltenita, micul oras al oamenilor mari, avem inca onoarea sa gasim o strada cu numele Alexandru Iliescu.

Daca ti-a placut, afla ca personajul de mai sus face parte din: Generatia asteptata... la cimitir

Home \| BAC/Teze \| Biblioteca \| Jobs \| Referate \| Horoscop \| Muzica \| Dex \| Games \| Barbie					Search!

Index \| Forum \| E-mail
Editorial \| Salut! Sunt Bogdan, un tanar oarecum normal, bastinas in patria noastra. De obicei sunt un pasnic privitor al stirilor TV si cititor al presei dar de cand lumea s-a intors pe dos, m-am hotarat sa-mi iau inima-n dinti si sa va scriu despre o alta Romanie a tinerilor...




Meniu rapid Portalul e-scoala \| CAMPUS ASLS \| Forum discutii \| Premii de excelenta \| Europa