< Inapoi la Cuprins Referate

Referat trimis de: Oana Iordan | ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

COSTUMUL IN SECOLUL AL XVII LEA

Costumul in stil Baroc

Idealul de frumusete era cel al unei finite superioare prin hardivin, distante, inaccesibile.

Sculptural, nobilimea se distingea prin marimea nefireasca a siluetei realizata prin costum-bonete inaltate, fuste pe sarma, etc.), a carui incomoditate proclama privilegiul de a nu munci.

Pictural, costumul nobiliar se distingea prin culori rafinate ca si prin materiale bogate, tesaturi cu fir, dantele si bijuterii.

Aspectul cel mai somptuos era atins de tinuta feminine de curte spaniola. In picturile vremii infantile par coplesite de carapacea imensa a perucilor si rochiilor rigide in forma de clopot, din matasuri si catifele scumpe.

Si la celelalte curti europene se imbracau costume de tip spaniol de o bogatie imensa, brodate cu perle si pietre pretioase.

Costumul barbatesc a suferit insa in mare masura influenta modei burgheze olandeze.

Costumul burghez olandez

A disparut aspectul de carapace al imbracamintei spaniole, hainele revenind la proportii naturale.

Sculptural, costumul punea in valoare volume puternice, de butoias, linia determinanta fiind curba larga inlocuind linia dreapta, rigida, formele geometrice, seci, triunghiulare ale costumului spaniol.

Pictural, coloritul era ceva mai viu si mai variat si asezat in pete mari.

Tipul de frumusete preferat era cel al femeii voinice, pline. Costumul punea in valoare virtutile gospodinei prin atributele caracteristice: boneta strangand parul,esarfa-pelerinaacoperind decolteul, sortul indicand activitatea domestica.

Pe cap, parul de culoare intunecata, era tras spre spate, aplatizat pe crestet, lasand fruntea degajata si adunat la spate in coc ridicat, cazand liber doar pe lateral.
Camasa era vizibila la guler si mansete, gulerul era fie barbatesc, cu sau din dantela, fie ca o pelerina plata din panza transparenta..

Rochia avea manecile importante, umflate, cu umarul cazut,cu slituri, deseori stranse la cot cu doyua panglici, fo formand doua baloane si cu mansete expunand incheietura mainii.

Fusta cade aliber pe mai multe jupoane disparand scheletul de sarma.Peste fusta de dedesupt era imbracata o a doua cu poale deschise ca o tunica. Olanda a lansat moda jachetei scurte pentru purtat in casa, de dimineata, la lucru, din catifea sau matase marginita cu blana.

In picioare se purtau pantofi in genul celor barbatesti.
Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de preferinta siruri de perle la gat si in par.

Costumul in stilul clasic francez

Burghezia franceza si-a impus punctual de vedere in structura rationala a costumului, ca si a aintregii culturi. Mai cu seama hainele barbatesti au evoluat catre forme mai sobre si mai confortabile.

Supradimensionarea volumelor, pentru a face persoana vizibila in spatiile immense ale salilor, era obtinuta prin peruca leonine, tocurile pantofilor, mansetele voluminoase, marcand gesturi largi-cu mana eventual sprijinita de baston. Eleganta liniilor usor curbate ale siluetei era realizata prin croiala. Culori dominante erau rosul si auriul, vesmintele dobandind stralucire prin tesaturile lucioase, matase si fir.

Materialele folosite areu catifeaua si dantela in mop special.
Pe cap, pe cand fata era rasa, abundenta parului era sugerata la barbate, de peruca enorma, leonine, din par de om sau de cal, uneori mai lunga pe umarul stang. In casa era inlocuitra cu un turban sau cu o boneta de noapte. Palaria tare avea borul indoit, formand tricorn si era impodobita cu pana mica de strut.

Camasa era vizibila la guler si la mansete, cu dantela. Spre a nu fi acoperit de peruca, gulerul a fost adunat spre fata, devenind jabou, incretit vertical si prins cu o funda si o bijuterie. Cravata a aparut la sfarsitul secolului al XVII lea.

In ceea ce priveste costumul de dama, caracteristica era silueta alungita data de coafura montanta, tocuri,trena, talia sustinuta de corsetul rigid, manecile trei sferturi. Atitudinea obisnuita era usor aplecata inainte, ca intr-un inceput de plecaciune.

Pe cap, parul era ondulat in bucle, unele ridicate pe crestet, altele, lasate sa atarne.C aracteristic era un pliseu din panza si dantela apretata asezat vertical pe crestet, prins de boneta. Camasa se vedea marginind decolteul. Corsetul strangea doar talia, decolteul era oval, manecile trei sferturi, fusta in doua straturi, deseori cu volane orizontale deschise in fata, lasand sa se vada fusta de dedesupt sau ridicate bufant accentuand soldurile.

Pantofii aveau tocul ceva mai inalt decat al celor barbatesti.Accesoriile erau aceleasi: gulerul si mansonul de blana, manusile si bastonul pentru plimbare, bijuteriile masive.

A disparut aspectul de carapace al imbracamintei spaniole, hainele revenind la proportii naturale.

Sculptural, costumul punea in valoare volume puternice, de butoias, linia determinanta fiind curba larga inlocuind linia dreapta., rigida, formele geometrice,seci, triunghiulare ale costumului spaniol.

Pictural, coloritul era ceva mai viu si mai variat si asezat in pete mari.
Tipul de frumusete preferat era cel al femeii voinice, pline.Costumul punea in valoare virtutile gospodinei prin atributele caracteristice: boneta strangand parul,esarfa-pelerinaacoperind decolteul, sortul indicand activitatea domestica.
Pe cap, parul de culoare intunecata, era tras spre spate, aplatizat pe crestet, lasand fruntea degajata si adunat la spate in coc ridicat, cazand liber doar pe lateral.
Camasa era vizibila la guler si mansete,gulerul era fie barbatesc, cu sau din dantela, fie ca o pelerina plata din panza transparenta..

Rochia avea manecile importante, umflate, cu umarul cazut,cu slituri, deseori stranse la cot cu doua panglici, fo formand doua baloane si cu mansete expunand incheietura mainii.

Fusta cade aliber pe mai multe jupoane disparand scheletul de sarma.Peste fusta de dedesupt era imbracata o a doua cu poale deschise ca o tunica. Olanda a lansat moda jachetei scurte pentru purtat in casa, de dimineata, la lucru, din catifea sau matase marginita cu blana.

In picioare se purtau pantofi in genul celor barbatesti.
Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de preferinta siruri de perle la gat si in par.

CAVALERII EVULUI MEDIU, CONFUZII LEGISLATIVE, IMPERII INSTABILE
CAVALERII EVULUI MEDIU

Cavalerul este figura principala in scrierile medievale. Taranul agricultor insa, era considerat doar putin mai presus de un animal de jug, desi tot sistemul feudal se baza pe munca lui. Majoritatea taranilor erau iobagi, adica nu erau chiar sclavi, dar nu aveau drept de stramutare.

Pentru garantarea unui nivel de securitate oarecare, acestia erau nevoiti sa cedeze o parte prestabilita din recolta anuala si din animalele avute si totodata trebuiau sa lucreze pe terenurile proprii ale feudalului un anumit numar de zile gratis: robotul. In mod normal, iobagul nu avea sanse de a se opune deoarece mosierul ii era totodata si judecatorul atotputernic si ii putea cere numeroase alte servicii suplimentare dupa placul lui. In plus, iobagii trebuiau sa plateasca si dijma sau zeciuiala (decima), deoarece si biserica se adaptase la sistemul feudal. Arhiepiscopii, episcopii si conducatorii manastirilor, abatii, au primit mosii de la rege si au avut proprii lor vasali si iobagi. Astfel, aspectul religios al bisericii a intrat adesea in contradictie cu rolul implinit in viata economica. Loialitatea conducatorilor bisericesti era impartita adesea intre rege si papa de la Roma. Domnitorii au fost in conflict cu fiecare papa, de-a lungul anilor, in privinta dreptului de numire a conducatorilor bisericesti, care beneficiau de o influenta insemnata in viata politica.

In ciuda claritatii aparente, a juramintelor solemne si a contractelor semnate, sistemul a purtat in sine germenul conflictelor. Domnitorii au avut intotdeauna probleme privind controlul asupra principalilor aristocrati. Acestia aveau putere absoluta pe propriile mosii si datorita mostenirii averilor de catre membrii familiei feudale, puterile locale au devenit din ce in ce mai independente. Daca din cand in cand un rege puternic vroia sa reduca din independenta lor, aristocratii puternici puteau sa se opuna. Daca puterea centrala era slabita cu ocazia urcarii pe tron a unui copil, atunci aristocratii aranjau disensiuni pe cale armata. Din aceasta cauza Evul Mediu s-a caracterizat prin revolte numeroase, razboaie private si civile.

CONFUZII LEGISLATIVE

Din relatia feudala s-au nascut numeroase situatii neclare din punct de vedere juridic. Daca cineva a primit feude de la doi feudali sau a posedat mosii in doua tari diferite, s-a ivit intrebarea fireasca: pe cine trebuie sa slujeasca si pentru cine trebuie sa porneasca la lupta? Cazul era si mai complicat cand regele unei tari poseda pamanturi in alte tari. Spre exemplu Wilhelm Cuceritorul nu apartinea nici unei autoritati feudale ca rege al Angliei, insa ca print al Normandiei era vasalul regelui francez. Regii Angliei au fost in situatii similare de-a lungul secolelor. Puterea lor a reprezentat o amenintare continua pentru feudalii francezi, iar prestigiul regal si atributiile lor au exclus deplasarea la Paris daca `domnul` lor ii chema. Sistemul militar feudal ar fi fost mai eficient daca ar fi purtat numai campanii scurte impotriva intrusilor straini. Efectuarea unor campanii militare mai serioase ridica probleme insemnate tocmai datorita naturii restranse a obligatiilor feudale. Deseori vasalii refuzau sa lupte in afara regatului, pe motiv ca aceasta depaseste deja atributiile lor. Daca se angajau totusi in lupta, dupa depasirea termenului de 40 de zile aveau dreptul ca pur si simplu sa plece de pe campul de lupta si asa si procedau, indiferent de starea luptelor. Tocmai din aceasta cauza, regii au preferat sa se bazeze pe regimente de mercenari, bineinteles in limita in care si-au putut permite acest lucru. Datorita faptului ca mosiile se puteau mostenii, mosierii preferau rolul de domn in provincie decat cel de luptator si prefera sa plateasca impozit in loc de serviciu militar.

• Faptul ca un mosier avea iobagi nu insemna neaparat ca traia intr-un castel - putea sa aiba si o casa foarte modesta.

IMPERII INSTABILE

Din cauza mobilitatii si resurselor restranse, este evident ca imperiul urias realizat de marele imparat franc Carol cel Mare (771-814), putea fi doar o entitate temporara intretinuta de o persoana iesita din comun. Chiar si Carol cel Mare a reusit cu greu sa potoleasca marii aristocrati, iar domnia fiului sau Ludovic cel Bland a fost marcata de conflicte interne si razboaie civile. La trei ani dupa moartea lui, fiii au impartit tara intre ei. Au luat nastere statele france independente de Est si de Vest, fiecare cu limba si obiceiuri diferite. Unul a fost predecesorul Frantei, iar celalalt al Germaniei.

Puterea centrala era atat de slaba in ambele regate, incat mult timp au existat numeroase regiuni franceze si principate germane independente. In secolul al IX-lea si la inceputul secolului al X-lea Europa crestina s-a confruntat cu greutati majore si au existat vremuri cand se parea ca nu va rezista atacurilor barbare. In sud islamul isi pastrase caracterul militar, in Spania numai regiunile nordice erau sub controlul imparatilor crestini si exista in continuare pericolul expansiunii musulmane. Flotele maritime arabe au ocupat Sicilia si alte insule care erau baze perfecte pentru invadarea ariilor continentale. Europa Centrala a gemut sub povara devastatoare a incursiunilor provocate de poporul calaretilor maghiari, venit din Orient. Zona de coasta a Europei de Vest era terorizata de vikingii nu mai putin periculosi. Au navigat adanc in interiorul continentului pe fluvii si pe alocuri chiar s-au stabilit.
 

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc.