Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

In aceasta biblioteca virtuala veti gasi diferite opere atat din literatura romana cat si din literatura universala. Momentan, biblioteca dispune doar de cateva lucrari, dar cu timpul, "rafturile" se vor umple speram chiar cu ajutorul vostru...

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa

 

 

 

<Inapoi la Cuprins

 Ion Creanga
 

Soacra cu trei nurori

Inapoi la Sumar



Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte.

O răzeșie destul de mare, casa bătrînească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. Pe lîngă acestea mai avea strînse și părăluțe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri și tremura după ban.

Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stînga celei bătrînești. Dar tot atunci luă hotărîre nestrămutată a ține feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine – în casa bătrînească – și a nu orîndui nimic pentru împărțeală pănă aproape de moartea sa. Așa făcu; și-i rîdea inima babei de bucurie cînd gîndea numai cît de fericită are să fie, ajutată de feciori și mîngîiată de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: “Voiu priveghea nurorile, le-oiu pune la lucru, le-oiu struni și nu le-oiu lăsa nici pas a ieși din casă, în lipsa feciorilor mei. Soacră-mea – fie-i țărîna ușoară! – așa a făcut cu mine. Și bărbatu-meu – Dumnezeu să mi-l ierte! – nu s-a putut plînge că l-am înșelat, sau că i-am risipit casa; … deși, cîteodată erau bănuiele … și mă probozea… dar acum s-au trecut toate!”

Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. Celui mai mare îi veni vremea de însurat, și baba, simțind asta, umbla valvîrtej să-i găsească mireasă; și în cinci-șese sate, abiè-abie putu nimeri una după placul ei; nu prea tînără, naltă și uscățivă, însă robace și supusă. Feciorul nu ieși din hotărîrea maică-sa, nunta se făcu, și baba își luă cămeșa de soacră, ba încă netăiată la gură, care însemnează că soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cîrtească de toate cele.

După ce s-a sfîrșit nunta, feciorii s-au dus în treaba lor, iar nora rămase cu soacra. Chiar în acea zi, cătră sară, baba începu să puie la cale viața nurori-sa. Pentru babă, sita nouă nu mai avea loc în cuiu. “De ce mi-am făcut clește? ca să nu mă ard”, zicea ea. Apoi se suie iute în pod și scoboară de acolo un știubeiu cu pene rămase tocmai de la răposata soacră-sa, niște chite de cînepă și vreo două dimerlii de pasat.

- Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, furca după horn. Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa malaiu; și cînd a veni barbatu-tău de la drum, vom face plachie cu costițe de porc, de cele afumate, din pod, și, Doamne, bine vom mînca! Acum deodată, pănă te-i mai odihni, iè furca în brîu, și pănă mîni dimineață să gătești fuioarele aceste de tors, penele de strujit și malaiul de pisat. Eu mă las puțin, că mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastră. Dar tu să știi că eu dorm iepurește; și, pe lîngă iști doi ochi, mai am unul la ceafă, care șede pururè deschis și cu care văd, și noaptea și ziua, tot ce se face prin casă. Ai înțeles ce ți-am spus?

- Da, mămucă. Numai ceva de mîncare…

- De mîncare? O ceapă, un usturoiu ș-o bucată de mămăligă rece din poliță sunt destul pentru o nevastă tînără ca tine… Lapte, brînză, unt și ouă de-am pute sclipui să ducem la tîrg ca să facem ceva parale; căci casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău și eu nu vreu să-mi pierd comîndul.

Apoi, cînd înseră, baba se culcă pe pat, cu fața la perete, ca să n-o supere lumina de la opaiț, mai dînd a înțelege nurori-sa că are s-o privegheze; dar somnul o cuprinse îndată, și habar n-avea de ce face noră-sa. Pe cînd soacra horăia, dormind dusă, blajina noră migăia prin casă; acuș la strujit pene, acuș îmbala tortul, acuș pisa malaiul și-l vîntura de buc. Și dacă Enachi se pune pe gene-i, ea îndată lua apă rece și-și spala fața, ca nu cumva s-o vadă neadormita soacră și să-i bănuiască. Așa că munci biata noră pănă după miezul nopții; dar, despre ziuă, somnul o doborî, și adormi și ea între pene, caiere, fusele cu tort și bucul de mălaiu. Baba, care se culcase odată cu găinile, se sculă cu noaptea-n cap și începu a trînti ș-a plesni prin casă, încît biata noră, care de-abiè ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale, să sărute mîna soacrei și să-i arate ce-a lucrat. Încet-încet, nora s-a dat pe brazdă, și baba era mulțămită cu alegerea ce-a făcut. Peste cîteva zile, cărăușii sosesc și tînăra nevastă, văzîndu-și bărbățelul, mai uită de cele necazuri!

Nu trece mult, și baba pune la cale și pe feciorul cel mijlociu, și-și ie un suflet de noră întocmai după chipul și asemănarea celei dintăi, cu deosebire numai că aceasta era mai în vîrstă și ceva încrucișată, dar foc de harnică. 

După nuntă, feciorii se duc iarăși în cărăușie și nurorile rămîn iar cu soacra acasă. După obiceiu, ea le dă de lucru cu măsură și, cum se-nserează, se culcă, spuind nurorilor să fie harnice și dîndu-le de grijă ca nu cumva să adoarmă, că le vede ochiul cel neadormit.

Nora cea mai mare tălmăci apoi celeilalte despre ochiul soacră-sa cel atoatevăzător, și așa, una pe alta se îndemnau la treabă, și lucrul ieșea gîrlă din mînile lor. Iară soacra huzurea de bine.

Dar binele, cîteodată, așteaptă și rău. Nu trece tocmai mult, și vine vremea de însurat și feciorului celui mic. Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori... de aceea și chitise una de mai înainte. Dar nu-i totdeauna cum se chitește, ce-i și cum se nimerește. Într-o bună dimineață, feciorul mamei îi și aduce o noră pe cuptor. Baba se scarmănă de cap, dă la deal, dă la vale, dar n-are ce face, și, de voie, de nevoie, nunta s-a făcut, și pace bună !

După nuntă, bărbații din nou se duc la treaba lor și nurorile rămîn iar cu soacra acasă. Baba iarăși le dă de lucru cu măsură și, cum vine sara, se culcă după obiceiu. Cele două nurori, văzînd pe cea mai tînără codindu-se la treabă, îi zic:

- Da' nu te codi, că mămuca ne vede.

- Cum? Eu o văd că doarme. Ce fel de treabă e aceasta? noi să lucrăm, și ea să doarmă?!

- Nu căuta că horăiește, zise cea mijlocie, mămuca are la ceafă un ochiu neadormit, cu care vede tot ce facem, ș-apoi tu nu știi cine-i mămuca, n-ai mîncat niciodată moarea ei.

- La ceafă?... vede toate? n-am mîncat moarea ei?... Bine că mi-am adus aminte... Dar ce mîncăm noi, fetelor hăi?

- Ia, răbdări prăjite, dragă cumnățică... Iar dacă ești flămîndă, iè și tu o bucată de mămăligă din colțar și cu niște ceapă și mănîncă.

- Ceapă cu mămăligă? d-apoi neam de neamul meu n-a mîncat așa bucate! Da' slănină nu-i în pod? unt nu-i? ouă nu sunt?

- Ba sunt de toate, ziseră cele două, dar sunt a mămucăi.

- Eu cred că tot ce-i a mămucăi e ș-al nostru, și ce-i al nostru e ș-al ei. Fetelor hăi! S-a trecut de șagă. Voi lucrați, că eu mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării; știi, colè, ceva mai omenește ; ș-acuș vă chem și pe voi.

- Doamne, ce vorbă ți-a ieșit din gură! ziseră cele două. Vrei să ne-aprindem paie în cap? să ne zvîrlă baba pe drum?

- Las' dacă v-a durè capul! Cînd v-a întreba pe voi, să dați vina pe mine și să lăsați să vorbesc eu pentru toate.

- Apoi dar... dă!... fă cum știi; numai să nu ne bagi și pe noi în belea. Hai, fetelor, tăceți, gura vă meargă; că nu-i bună pacea, și mi-e dragă gîlceava. Și iese cîntînd:

Vai, saracu omul prost, 

Bun odor la cas-a fost!


Nu trece nici un ceas la mijloc, ș-un cuptor de plăcinte, cîțiva pui pîrpîliți în frigare și prăjiți în unt, o strachinoaie de brînză cu smîntînâ și mămăliguță erau gata. Apoi iute cheamă și pe celelalte două în bordeiu, și se pun la masă cu toatele.

- Hai, fetelor, mîncați bine și pe Domnul lăudați, că eu mă răpăd în cramă s-aduc și un cofăel de vin, ca să meargă plăcintele aceste mai bine pe gît.

După ce-au mîncat ș-au băut bine, le-au venit a cînta, ca rusului din gura gîrliciului:

 

Soacră, soacră, poamă acră,

De te-ai coace cît te-ai coace, 

Dulce tot nu te-i mai face; 

De te-ai coace toată toamna, 

Ești mai acră decît coarna; 

De te-ai coace-un an ș-o vară, 

Tot ești acră și amară;

Ieși afară ca o pară, 

Intri-n casă ca o coasă;

Șezi în unghiu ca un junghiu.


Ș-au mîncat, ș-au băut, ș-au cîntat pănă au adormit cu toatele pe loc. 

Cînd se scoală baba în zori de ziuă, ia nurori dacă ai de unde. Iese afară spărietă, dă încolo, dă pe dincolo, și cînd întră în bordeiu, ce să vadă: bietele nurori jăleau pe soacră-sa... Pene împrăștiete pe jos, fărmături, blide aruncate în toate părțile, cofăelul de vin răsturnat, ticăloșie mare!…

- Da' ce-i acolo? strigă baba înspăimîntată.

Nurorile atunci sar arse în picioare; și cele mari încep a tremura de frică, cum e varga, și lasă capul în jos de rușine. Iar cea cu pricina răspunde:

- Da' bine, mămucă, nu știi c-au venit tătuca și cu mămuca, și le-am făcut de mîncare, și le-am scos un cofăel de vin, și de aceea ne-am chefăluit și noi oleacă. Iaca, chiar mai dineoarea s-au dus.

- Și m-au văzut cuscrii cum dormeam? 

- D-apoi cum să nu te vază, mămucă!

- Ș-apoi de ce nu m-ați sculat? Mînca-v-ar ciuma să vă mănînce! 

- D-apoi dă, mămucă, fetele aceste au spus că d-ta vezi tot; și de aceea am gîndit că ești mînioasă pe tătuca și pe mămuca, de nu te scoli. Și ei erau așa de mîhniți, de mai nu le-a ticnit mîncarea.

- Ei, lasă, ticăloaselor, că vă voiu dobzăla eu de acum înainte !

Și de atunci nurorile n-au mai avut zi bună în casă cu baba. Cînd își aducea ea aminte de puicele cele nadolence și boghete, și de vinișorul din cramă, de risipa ce s-a făcut cu munca ei, și c-au văzut-o cuscrii dormind așa lăfăiată, cum era, crăpa de ciudâ și rodea în nurori, cum roade cariul în lemn.

Se lehămetisiseră pănă și cele două de gura cea rea a babei; și cea mai tînără găsi acum prilej să-i facă pe obraz și să orînduiască totodată și moștenirea babei prin o diată nemaipomenită pănă atunci, și iată cum:

- Cumnatelor, zise ea într-o zi, cînd se aflau singure în vie. Nu putem trăi în casa aceasta de n-om face toate chipurile să scăpăm de hîrca de babă.

- Ei, cum ?

- Să faceți cum v-oiu învăța eu, și habar să n-aveți. 

- Ce să facem? întrebă cea mai mare.

- Ia, să dăm busna în casă la babă, și tu s-o iei de cînepa dracului și s-o trăsnești cu capul de păretele cel despre răsărit, cît îi putè; tot așa să faci și tu cu capul babei, de păretele cel despre apus ș-apoi ce i-oiu mai face și eu, veți vedea voi.

- D-apoi cînd or veni ai noștri ?

- Atunci, voi să vă faceți moarte-n popușoi, să nu spuneți nici laie, nici balaie. Oiu vorbi eu și cu dînșii, și las' dacă va fi ceva !…

Se înduplecară și cele două, intrară cu toatele în casă, luară pe babă de păr ș-o izbiră cu capul de păreți pănă i-l dogiră. Apoi cea mai tînără, fiind mai șugubață decît cele două, trîntește baba în mijlocul casei ș-o frămîntă cu picioarele, ș-o ghigosește ca pe dînsa; apoi îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piperi, așa că limba îndată se umflă, și biata soacră nu mai putu zice nici cîrc! și, slabă și stîlcită cum era, cazu la pat bolnavă de moarte. Apoi nurorile, după sfătuirea celei cu pricina, așezară baba într-un așternut curat, ca să-și mai aducă aminte de cînd era mireasă; și după aceasta începură a scoate din lada babei valuri de pînză, a-și da ghiont una alteia și a vorbi despre stîrlici, toiag, năsălie, poduri, paraua din mîna mortului, despre găinele ori oaia de dat peste groapă, despre strigoi și cîte alte năzdrăvenii înfiorătoare, încît numai aceste erau de ajuns, ba și de întrecut, s-o vîre în groapă pe biata babă.

Iaca fericirea visată de mai înainte cum s-a împlinit !

Pe cînd se petreceau aceste, iaca s-aud scîrțîind niște care: barbații veneau. Nevestele lor le ies întru întîmpinare și, după sfătuirea celei mai tinere, de la poartă s-aruncă în gîtul barbaților și încep a-i lua cu vorba și a-i dizmerda care de care mai măgulitor.

- Da' ce face mămuca ? întrebară cu toții deodată cînd dejugau boii. 

- Mămuca, le luă cea mai tînără vorba din gură, mămuca nu face bine ce face; are de gînd să ne lese sănătate, sărmana !

- Cum ? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd resteiele din mînă. 

- Cum ? Ia, sunt vreo cinci-șese zile de cînd a fost să ducă vițeii la suhat, și un vînt rău pesemne a dat peste dînsa, sărmana !... ielele i-au luat gura și picioarele.

Fiii se răped atunci cu toții în casă la patul mîne-sa; dar biata babă era umflată cît o bute și nici nu putea blești macar din gura; simțirea însă nu și-o perduse de tot. Și, văzîndu-i, își mișcă puțin mîna și arătă la nora cea mare și la păretele despre răsărit, apoi arătă pe cea mijlocie și păretele despre apus; pe urmă pe cea mai tînără și jos în mijlocul casei; după aceea de-abiè putu aduce puțin mîna spre gură și îndată căzu într-un leșin grozav.

Toți plîngeau și nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. Atunci nora cea tînără zise, prefăcîndu-se că plînge și ea:

- Da' nu înțelegeți ce vrea mâmuca ? 

- Nu, ziseră ei.

- Biata mămucă lasă cu limbă de moarte: că fratele cel mare să ieie locul și casa cea despre răsărit; cel mijlociu, cea despre apus; iară noi, ca mezini ce suntem, să rămînem aici, în casa bătrînească.

- Că bine mai zici tu, nevastă, răspunse bărbatu-său.

Atunci ceilalți nemaiavînd încotro șovăi, diata rămase bună făcută. Baba muri chiar în acea zi, și nurorile, despletite, o boceau de vuia satul. Apoi, peste două zile, o îngropară cu cinste mare, și toate femeile din sat și de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori și ziceau : "Ferice de dînsa c-a murit, că știu că are cine-o boci!"


SFÎRȘIT

 

  Puteti copia si distribui liber lucrarile prezentate in aceasta sectiune.

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania