Floare albastra

Inapoi la Sumar

 "- Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu m-ai uita încalte
Sufletul vietii mele.

În zadar râuri în soare
Gramadesti-n a ta gândire
Si câmpiile Asire
Si întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite !"

Astfel zise mititica,
Dulce netezându-mi parul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- ,,Hai la codrul cu verdeata,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca sta sa se pravale
În prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,
Lânga bolta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie -
S-apoi cine treaba are?

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gât.

Pe cararea-n bolti de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?"

Înc-o gura - si dispare...
Ca un stâlp eu stau în luna !
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare !

............................................

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra -
Floare- albastra ! floare-albastra !...
Totusi este trist în lume !


*
Selectie de: Oana Sacalus, 10 ani
Scoala Nr. 10, Focsani, Romania