Conceptul de produse

Terminologia si conceptiile privind produsele

Activitatea umana are la baza utilizarea unor produse si servicii variate care ajuta pe om sa-si satisfaca o larga paleta de nevoi.

Termenul de PRODUS a evoluat de la semnificatia unui bun material, rezultat al activitatii umane destinat sa satisfaca o trebuinta, la semnificatii mai complexe generate de originea, natura, alcatuirea sa, relatiile cu mediul natural si cel creat de om prin civilizatia moderna. Termenul de „bun” reprezinta un element material care este util sau necesar existentei sau bunastarii umane.

SENSUL PROPRIU al conceptului de produs este:
- bun material rezultat dintr-un proces de munca
- obiect sau bun obtinut în procesul de productie
- corp sau substanta obtinuta pe care naturala sau în laborator
- rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creatie
- rezultat material al unui complex de fenomene sau de actiuni

PRODUSUL este rezultatul material al unei activitati umane, destinat satisfacerii unei nevoi si reprezinta o suma de componente materiale si imateriale, si caracteristici interdependente ce alcatuiesc un tot unitar.

Produsul adus pe piata trebuie abordat într-o conceptie de sistem, care înglobeaza alaturi de substanta materiala a bunului si o componenta ambientala formata din elemente imateriale.

Astfel, pentru a defini produsul ca obiect al schimbului, acesta trebuie abordat din mai multe puncte de vedere, conturându-se conceptiile urmatoare :

1. Conceptia integratoare asupra produsului priveste produsul ca un sistem complex de componente materiale si imateriale, de natura informationala si subiectiva:
a) componente materiale (corporale): proprietatile si caracteristicile produsului determinate de substanta materiala tengibila (ex: aspect, culoare, forma, continut, greutate, densitate)
b) componente imateriale (acorporale): sau fara support material nemijlocit (ex: nume, marca, pret, instructiuni de utilizare, protectia legata de brevet)
c) comunicatii referitoare la produs: ansamblul informatiilor transmise de producator sau comerciant consumatorului potential (ex: efectuare actiunilor de reclama si publicitate)
d) componente subiective: imaginea pe care consumatorul o are asupra produsului (ex: reprezentari mentale de natura cognitiva, afectiva, sociala, personala privind produsul)

2. Conceptia valorica
a) produsul are valoare data de costurile necesare pentru producerea sa
b) expresia în bani a valorii marfii este pretul
c) produsul adus pe piata trebuie sa demonstreze ca are atât valoare cât si valoare de întrebuintare, data de utilitatea sa (ex: raportul calitate/pret)

3. Conceptia functionala
a) produsul are o suma de functii pe care le îndeplineste pentru satisfacerea nevoilor
b) prin functiile pe care le are produsul are o anumita utilitate (valoare de întrebuintare) pentru consumator (ex: Aspiratorul are principala functie de a aspira praful, prin acesta este util în efectuarea curateniei în locuinte sau alte spatii)

4. Conceptia privind statutul schimbator al produsului pe piata
a) produsul se uzeaza moral (nu mai este modern si performant)
b) produsul poate avea statutul de nou sau de vechi pe piata (ex: televizorul alb-negru si televizorul color).

Conceptiile prezentate anterior caracterizeaza produsul din mai multe unghiuri, care definesc de fapt produsul total.

În acceptiune aconomica, produsul este considerat un bun destinat schimbului. Atunci când produsul devine un element al ofertei, pe piata, capata statut de marfa. Produsul devine marfa si se realizeaza numai dupa ce este supus actului de vânzare/cumparare pe piata. Din aceasta perspectiva, marfa poate fi definita astfel:
MARFA este un produs al muncii omenesti ce satisface o anumita trebuinta umana si care este destinat pietii, pentru a fi supus actului de cânzare-cumparare în vederea realizarii acestuia.

Astfel, produsul devenit marfa are o serie de trasaturi distincte:
- este rezultatul muncii omenesti
- este destinat satisfacerii unor nevoi sociale si face obiectul schimbului pe piata
- schimbul marfii pe piata se face prin acte de comert, respectiv acte de vânzare-cumparare
- are valoare si utilitate (valoare de întrebuintare)
În conceptie moderna, marfa nu mai este o denumire sinonima cu termenul de produs. Marfa se prezinta sub forma materiala/tangibila (produs) sau imateriala/intangibila (activitati/servicii) si se realizeaza numai prin vânzare pe piata, catre clienti. Astfel îsi îndeplineste misiunea pentru care a fost creata.

Cadrul conceptual al clasificarii produselor

Clasificarea este o opretie conceptuala reprezentând o modalitate de a distinge elementele unei multimi în functie de anumite criterii. Lumea marfurilor se afla în permanenta transformare, iar abordarea în scopuri practice a produselor a condus la elaborarea unor sisteme de clasificare, conform cerintelor fiecarui domeniu de activitate.
Produsele pot fi clasificate dupa criterii care vizeaza aspectul material si tehnologic al produselor, anumite criterii generale:
- dupa felul materialelor din care provin sunt: natural si sintetice
- dupa stadiul de prelucrare si folosire sunt: materii prime, produse semifabricate si produse finite
- dupa destinatie sunt: îmbracaminte, materiale sportive, de uz casnic
Produsele se pot clasifica si dupa criterii specifice :
a) Dupa complexele de utilizare în functie de categoriile de nevoi pe care le satisfac. Principalele tipuri de nevoie sunt: de hrana, de aparare împotriva factorilor de mediu,de cunoastere, estetice, de recreere, de asigurare a sanatatii
b) Dupa modelul propus de stiintele naturii (dupa G. Grundke) prezentat în urmatoarea figura:

 

Terminologia si conceptiile privind produsele

Activitatea umana are la baza utilizarea unor produse si servicii variate care ajuta pe om sa-si satisfaca o larga paleta de nevoi.

Termenul de PRODUS a evoluat de la semnificatia unui bun material, rezultat al activitatii umane destinat sa satisfaca o trebuinta, la semnificatii mai complexe generate de originea, natura, alcatuirea sa, relatiile cu mediul natural si cel creat de om prin civilizatia moderna. Termenul de „bun” reprezinta un element material care este util sau necesar existentei sau bunastarii umane.

SENSUL PROPRIU al conceptului de produs este:
- bun material rezultat dintr-un proces de munca
- obiect sau bun obtinut în procesul de productie
- corp sau substanta obtinuta pe care naturala sau în laborator
- rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creatie
- rezultat material al unui complex de fenomene sau de actiuni

PRODUSUL este rezultatul material al unei activitati umane, destinat satisfacerii unei nevoi si reprezinta o suma de componente materiale si imateriale, si caracteristici interdependente ce alcatuiesc un tot unitar.

Produsul adus pe piata trebuie abordat într-o conceptie de sistem, care înglobeaza alaturi de substanta materiala a bunului si o componenta ambientala formata din elemente imateriale.

Astfel, pentru a defini produsul ca obiect al schimbului, acesta trebuie abordat din mai multe puncte de vedere, conturându-se conceptiile urmatoare :

1. Conceptia integratoare asupra produsului priveste produsul ca un sistem complex de componente materiale si imateriale, de natura informationala si subiectiva:
a) componente materiale (corporale): proprietatile si caracteristicile produsului determinate de substanta materiala tengibila (ex: aspect, culoare, forma, continut, greutate, densitate)
b) componente imateriale (acorporale): sau fara support material nemijlocit (ex: nume, marca, pret, instructiuni de utilizare, protectia legata de brevet)
c) comunicatii referitoare la produs: ansamblul informatiilor transmise de producator sau comerciant consumatorului potential (ex: efectuare actiunilor de reclama si publicitate)
d) componente subiective: imaginea pe care consumatorul o are asupra produsului (ex: reprezentari mentale de natura cognitiva, afectiva, sociala, personala privind produsul)

2. Conceptia valorica
a) produsul are valoare data de costurile necesare pentru producerea sa
b) expresia în bani a valorii marfii este pretul
c) produsul adus pe piata trebuie sa demonstreze ca are atât valoare cât si valoare de întrebuintare, data de utilitatea sa (ex: raportul calitate/pret)

3. Conceptia functionala
a) produsul are o suma de functii pe care le îndeplineste pentru satisfacerea nevoilor
b) prin functiile pe care le are produsul are o anumita utilitate (valoare de întrebuintare) pentru consumator (ex: Aspiratorul are principala functie de a aspira praful, prin acesta este util în efectuarea curateniei în locuinte sau alte spatii)

4. Conceptia privind statutul schimbator al produsului pe piata
a) produsul se uzeaza moral (nu mai este modern si performant)
b) produsul poate avea statutul de nou sau de vechi pe piata (ex: televizorul alb-negru si televizorul color).

Conceptiile prezentate anterior caracterizeaza produsul din mai multe unghiuri, care definesc de fapt produsul total.

În acceptiune aconomica, produsul este considerat un bun destinat schimbului. Atunci când produsul devine un element al ofertei, pe piata, capata statut de marfa. Produsul devine marfa si se realizeaza numai dupa ce este supus actului de vânzare/cumparare pe piata. Din aceasta perspectiva, marfa poate fi definita astfel:
MARFA este un produs al muncii omenesti ce satisface o anumita trebuinta umana si care este destinat pietii, pentru a fi supus actului de cânzare-cumparare în vederea realizarii acestuia.

Astfel, produsul devenit marfa are o serie de trasaturi distincte:
- este rezultatul muncii omenesti
- este destinat satisfacerii unor nevoi sociale si face obiectul schimbului pe piata
- schimbul marfii pe piata se face prin acte de comert, respectiv acte de vânzare-cumparare
- are valoare si utilitate (valoare de întrebuintare)
În conceptie moderna, marfa nu mai este o denumire sinonima cu termenul de produs. Marfa se prezinta sub forma materiala/tangibila (produs) sau imateriala/intangibila (activitati/servicii) si se realizeaza numai prin vânzare pe piata, catre clienti. Astfel îsi îndeplineste misiunea pentru care a fost creata.

Cadrul conceptual al clasificarii produselor

Clasificarea este o opretie conceptuala reprezentând o modalitate de a distinge elementele unei multimi în functie de anumite criterii. Lumea marfurilor se afla în permanenta transformare, iar abordarea în scopuri practice a produselor a condus la elaborarea unor sisteme de clasificare, conform cerintelor fiecarui domeniu de activitate.
Produsele pot fi clasificate dupa criterii care vizeaza aspectul material si tehnologic al produselor, anumite criterii generale:
- dupa felul materialelor din care provin sunt: natural si sintetice
- dupa stadiul de prelucrare si folosire sunt: materii prime, produse semifabricate si produse finite
- dupa destinatie sunt: îmbracaminte, materiale sportive, de uz casnic
Produsele se pot clasifica si dupa criterii specifice :
a) Dupa complexele de utilizare în functie de categoriile de nevoi pe care le satisfac. Principalele tipuri de nevoie sunt: de hrana, de aparare împotriva factorilor de mediu,de cunoastere, estetice, de recreere, de asigurare a sanatatii
b) Dupa modelul propus de stiintele naturii (dupa G. Grundke) prezentat în urmatoarea figura:

 

Bibliografie:
„Studiul calitatii produselor si serviciilor”
Cristina Mateiciuc. Nicoleta Singureanu. Elena Necula
Liceu Tehnologic. Profil servicii
Manual pentru clasa a X-a
Editura Sigma