- Despre bursele ERASMUS

- Costul vietii Erasmus

- Work & Travel UK

- Work & Travel USA

- Career Training

- EURO<26 in Europa

- Asigurarea de calatorie

- Invata la Limbi Straine

Admitere Limbi Straine - Engleza

ADMITERE | Iulie 2007

PROGRAME DE ADMITERE

În continuare vom prezenta programele de admitere pentru secţiile filologice la care se susţine examen de admitere. Pentru celelalte secţii sunt necesare câteva observaţii:
• la limbile Rusă, Franceză, Germană, Engleză, Italiană şi Spaniolă – programa pentru secţia Traducători-Interpreţi este aceeaşi cu cea pentru secţiile filologice;
• la secţia Engleză NU mai există subiect de literatură.


FRANCEZĂ - pt. secţia filologică (A şi B) şi pt. Traducători

MANUALE
Oricare dintre manualele alternative de Limba franceză – Limba străină 1 utilizate în prezent la clasele a IX-a - a XII-a.
PRECIZĂRI
Tematica: Viaţa personală şi socială: identitate, tinerii şi comunitatea, tinerii şi idolii lor, relaţii între tineri, idealuri şi proiecte; familia: membri, ocupaţii; sănătate (droguri / SIDA / tabagismul / alcoolul); educaţie; cultură; mass-media; modă; conflicte între generaţii; muncă / şomaj; violenţă / non-violenţă. Viaţa cotidiană: magazine; mijloace de transport; restaurant, hotel, camping; aeroport, gară, poştă, bancă. Timpul liber: week-end / vacanţe; călătorii, activităţi. Mediul înconjurător: oraş / sat; poluarea şi ocrotirea mediului înconjurător. Spaţiul francofon: Franţa contemporană (evenimente marcante); oraşe şi provincii; obiceiuri, tradiţii, sărbători; personalităţi culturale şi ştiinţifice; francofonia şi ţările francofone. Comunitatea europeană: locuri şi monumente europene (inclusiv din România); patrimoniul cultural, ştiinţific şi tehnic european (inclusiv contribuţii şi personalităţi româneşti); ecouri ale culturii româneşti în plan european; instituţii europene.

Conţinuturi lingvistice. DOMENIUL LEXICAL: relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime, familii de cuvinte), câmp lexical/semantic, conotaţie/denotaţie. DOMENIUL GRAMATICAL: Articolul (hotărât, nehotărât, partitiv). Substantivul (gen, număr). Adjectivul (acordul adjectivului calificativ; gradele de comparaţie; adjective pronominale [posesive, demonstrative şi nehotărâte]). Numeralul (cardinal, ordinal). Pronumele (personal, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât; locul pronumelor personale [C.O.D., C.O.I.] în propoziţii asertive şi imperative; en, y. Verbul (modurile indicativ [timpuri simple, compuse], condiţional [prezent, trecut], subjonctiv [prezent, trecut, imperfect, mai mult ca perfect], imperativ, infinitiv [prezent, trecut], gerunziu, participiu [prezent, trecut], acordul participiului trecut; diatezele activă, reflexivă, pasivă; folosirea formelor perifrastice [aller, venir de...]; construcţii impersonale [verbe personale folosite impersonal]. Adverbul (tipuri, grade de comparaţie). Prepoziţia (folosirea prepoziţiilor). Sintaxa propoziţiei (subiectul, inversiunea subiectului, predicatul, atributul, complementul [direct, indirect], complementele circumstanţiale. Sintaxa frazei (concordanţa la indicativ; concordanţa la subjonctiv; folosirea subjonctivului: în propoziţii relative, după verbe de voinţă, îndoială, sentiment, opinie, la forma interogativă / negativă, după conjuncţii, locuţiuni conjuncţionale, expresii impersonale; exprimarea cauzei, scopului, ipotezei [si condiţional], consecinţei, concesiei, condiţiei, comparaţiei; stil direct / indirect. Tipuri şi forme de fraze (activă, pasivă, afirmativă, negativă; impersonală; imperativă, exclamativă, interogativă; emfaza).

Elemente de construcţie a unor tipuri de texte. TEXTUL INFORMATIV, TEXTUL NARATIV, TEXTUL DESCRIPTIV, TEXTUL ARGUMENTATIV – particularităţi de construcţie şi de conţinut referenţial.
Candidaţii îşi vor dovedi capacitatea de comunicare în scris prin rezolvarea unor cerinţe de tipul: rezolvarea unor itemi (exerciţii gramaticale şi lexicale); relatarea unui eveniment / unui fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale; descrierea unor obiecte / unor locuri (reale şi cunoscute / imaginare) / unor activităţi; descrierea / caracterizarea unui personaj / unei persoane / unei personalităţi; construirea unui dialog situaţional; redactarea unei cărţi poştale / felicitări / scrisori (personale / administrative) integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal; construirea unui discurs pe baza unei teme (comentariu, formularea unui punct de vedere personal susţinut cu argumente, redactarea unui eseu structurat / liber).


ENGLEZĂ- pt. secţia filologică A şi B, pentru Studii Americane şi pt. Traducători


ATENTIE: Incepând cu anul universitar 2007- 2008, subiectele de examen pentru proba de engleza NU mai cuprind şi cerinţe de literatură! –

TEMATICA :
Substantivul (numarul, cazul, genul). Adjectivul, adverbul (gradele de comparatie, ordinea in propozitie) Pronumele (tipurile de pronume). Numeralul. Articolul. Verbul (formarea si folosirea timpurilor; corespondenta timpurilor, verbele modale, diateza pasivă, modurile personale (indicativul, subjonctivul, imperativul) si nepersonale (infinitivul, gerund, participiul prezent, participiul trecut). Verbe, substantive, adjective cu prepozitii obligatorii, verbe cu particula. Sintaxa propozitiei simple si a frazei. Tipuri de subordonate si elemente introductive. Vorbirea indirectă. Probleme de vocabular (‘colocatii’, polisemie, sinonimie, antonimie, formarea cuvintelor).
Subiectele de examen pentru limba engleză vor include: traduceri in si din limba engleză (text literar si neliterar), exercitii de gramatică (de pilda transformări, completari, exercitii de alegere a solutiei din mai multe variante, identificarea greselilor, cloze test),
precum si un subiect care va testa capacitatea de intelegere a unui text documentar sau literar.

Bibliografie recomandată pentru cunostintele de limbă engleză.

In vederea însuşirii cunoştinţelor de gramatică, sunt recomandate exerciţii din următoarele culegeri, la alegere:
Virginia Evans, CPE Use of English¸ Express Publishing
Michael Vince, First Certificate Language Practice, Heinemann, 1996, 1997, 1998.
Michael Vince, Advanced Language Practice, Heinemann, 1996, 1997, 1998.
Alexandra Cornilescu, Accuracy and Fluency, Institutul European, Iasi, 1995.
Georgiana Gălăteanu-Fârnoagă, Exercitii de gramatică engleză - Timpurile verbale, Omegapres, Bucureşti
Georgiana Gălăteanu-Fârnoagă, Sinteze de gramatică engleză, Ed. Cruso, Bucuresti, 1997.
Lidia Vianu, English with a Key 1; English with a Key 2, Teora, Bucuresti, 2006.
Lidia Vianu, English with a Choice, Teora, 2006
Visan, Nadina & Visan, Ruxandra, English Grammar and Practice for Advanced Learners. A Text-based Approach. Engleza pentru avansati – Texte, Gramatica si Exercitii, Editura Cavaliotti, 2006 Bucuresti.
W. Stannard Allen, Living English Structure, Longmans, 1959
B.D. Graver, Advanced English Practice, Oxford University Press, 1971
A.J. Thomson and A.V. Martinet, A Practical English Grammar, Oxford University Press, 1961
Colectivul catedrei de engleza, Universitatea Bucuresti, Limba engleza: Exercitii pentru admiterea in invatamântul superior, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1978
Alice Badescu, Gramatica Limbii Engleze, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1984, Bucuresti.


GERMANĂ - pentru secţia filologică (A şi B)

MANUALE
1. Deutsch mit Spass. Manual de limba germană pentru clasa a IX-a, 1995 şi urm. (Ida Alexandrescu, Ioan Lăzărescu), Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti
2. Deutsch mit Spass. Manual de limba germană pentru clasa a X-a, 1998 şi urm. (Marianne Koch, Gheorghe Nicolaescu), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti
3. Deutsch mit Spass. Manual de limba germană pentru clasa a XI-a, 1998 şi urm. (Ida Alexandrescu, Christiane Cosmatu, Kristine Lazăr, Ioan Lăzărescu), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
4. Deutsch mit Spass. Manual de limba germană pentru clasa a XII-a, 1999 şi urm. (Ida Alexandrescu, Christiane Cosmatu, Kristine Lazăr, Ioan Lăzărescu), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
MANUALE ALTERNATIVE APROBATE DE MINISTERUL EDUCAŢIEI:
1. Deutsch total. Manual de limba germană pentru clasa a IX-a, anul V de studiu, 2001 (Magdalena Leca, Simona Trofin), Polirom, Iaşi
2. Limba germană. Manual pentru clasa a X-a, anul V de studiu, 2000 (Miruna Bolocan, Nicoleta Pistol), Teora, Bucureşti
3. Limba germană. Manual pentru clasa a IX-a, anul V de studiu, 2001 (Hedwig Bartolf), Ed. Niculescu, Bucureşti

PRECIZĂRI
Conţinuturi, elemente lexicale şi structuri gramaticale din lecţiile manualelor menţionate.


RUSĂ - pt. secţia filologică (A şi B) şi pt. Traducători

MANUALE
1. Limba rusă, cl. a IX-a, 1995 şi urm. (Lelia Musat, Dana Cojocaru): Детский музыкальный театр, Бухарест, Мы едем, едем, едем…, Подмосковный Версаль, А.C. Пушкин, Арап Петра Великого, М.Ю. Лермонтов, Молитва, Герой нашего времени.
2. Limba rusă, cl. a X-a (anul VI de studiu), 1993 şi urm. (L. Dudnicov, O. Tudor): О погоде, Из историu Москвы, Анри Коандэ, Путешествие по городам России, Сибирь.
3. Limba rusă, cl. a XI-a (anul VII de studiu), 1992 şi urm. (L. Fărcaş, O. Tudor): К. Брынкушь, Дж. Энеску, Василий Шукшин, Тpетьяковская галерея, Байкал, Гoрод и транспорт, Л.Н. Толстой, Бал Наташи.
4. Limba rusă, cl. a XII-a (anul VIII de studiu), 1992 şi urm. (L. Fărcaş, O. Tudor): Зимние праздники, Иван Тургенев, Ф.М. Достоевский, Сергей Есенин.

PRECIZĂRI
Vocabularul şi problemele de gramatică de la toate lecţiile şi recapitulările din manual.



ITALIANĂ - pt. secţia filologică (A şi B) şi pt. Traducători

MANUALE - bibliografie orientativă
1. Limba italiană, cl. a IX-a, E.D.P., 1991 (ediţiile succesive), I.Tănase-Bogdăneţ, V. Negriţescu
2. Limba italiană, cl. a X-a, E.D.P., 1996 (H. Gherman, R. Sârbu, M. Chelemen)
3. Doina Condrea-Derer, Limba italiană. Texte, dialoguri, Teora, Bucureşti, 1998
4. Doina Condrea-Derer, Gramatica limbii italiene, Meteora Press, Bucureşti, 2001
5. Doina Condrea-Derer, Lexicul italian prin exerciţii, Gramar, Bucureşti, 1999

PRECIZĂRI
Conţinuturi ale comunicării: viaţa personală şi socială (definirea identităţii, familie, prieteni, colegi; universul şcolii; sentimente, pasiuni, idealuri; proiecte de viitor şi meserii); omul contemporan şi mediul natural (animale, plante, ocrotirea mediului); mijloace de comunicare (mesajul telefonic; computerul şi internetul; rostul şi importanţa presei; corespondenţa şi poşta); viaţa cotidiană (oraşul, mijloace de transport, cumpărături, îngrijirea sănătăţii, alimentaţia, îmbrăcămintea); timpul liber (vacanţe, turism, sporturi, spectacole, muzică, dans); elemente de civilizaţie italiană (noţiuni elementare de geografie şi istorie a Italiei; personalităţi ilustre din domeniul artei, muzicii, literaturii; mari oraşe; cinema, modă, televiziune).

Limbă: FONETICĂ ŞI GRAFIE (noţiuni de pronunţie; accentul; eliziunea, troncamento). MORFOLOGIE ŞI SINTAXĂ: articolul (folosire şi omisiune; prepoziţia articulată); substantivul (genul după înţeles şi după terminaţie, formarea femininului, formarea pluralului, substantive sovrabbondanti); adjectivul (calificativ: clasificare, formarea pluralului, adjectivele buono, bello, grande, santo; comparaţia); numeralul (ordinal, cardinal); pronumele (personal [forme atone şi tonice, poziţie, combinaţii]; de politeţe; reflexiv; ci, vi, ne); pronumele şi adjectivele: posesive, demonstrative, relative, interogative, indefinite. Verbul (clasificări, conjugarea verbelor regulate şi neregulate, diateza, folosirea auxiliarelor, valorile timpurilor şi modurilor); adverbul; prepoziţia; interjecţia; folosirea conjunctivului; concordanţa timpurilor la indicativ şi conjunctiv; periodul ipotetic; construcţii implicite. LEXICOLOGIE (derivare, compunere, familii de cuvinte). SEMANTICĂ (sinonimia, antonimie, omonimie; denotaţie şi conotaţie).



SPANIOLĂ - pt. secţia filologică (A şi B) şi pt. Traducători

MANUALE
1. Limba spaniolă, clasa a IX-a, Ed. Logos, 1999 (Flavia Angelescu, Camelia Rădulescu)
2. Limba spaniolă, clasa a XII-a, Ed. Niculescu, 2002 (Irina Ilegitim)

PRECIZĂRI
Conţinuturi ale comunicării: universul personal (prieteni; pasiuni; universul şcolii, familiei; comportament social; idealuri, proiecte profesionale; definirea identităţii personale, sentimente, atitudini, opinii); mijloace de comunicare în societatea modernă (mesajul telefonic; radio, televiziune; computerul şi comunicarea prin Internet); viaţa cotidiană în mediul citadin (orientarea în oraş; transport; la magazin, bancă, agenţia de voiaj, poştă, restaurant); omul modern şi mediul natural (problemele mediului; ocrotirea mediului natural); timpul liber (muzică, dans, sport, lectură, cinema, teatru, festivaluri, expoziţii); Actualitate politică, culturală: comunitatea europeană (semnificaţii ale Europei unite; patrimoniul cultural european; drepturile omului); elemente de cultură şi civilizaţie spaniolă (organizarea teritoriului, marile oraşe; obiective turistice şi culturale; evenimente, personalităţi; sărbători tradiţionale, personalităţi şi tipuri umane, repere ale literaturii) elemente de cultură şi civilizaţie hispano-americană (noţiuni de istorie a spaţiului hispano-american, aspecte ale vieţii cotidiene, univers citadin şi rural, personalităţi, repere ale literaturii).
Caracterizarea şi exploatarea textului (noţiuni de istorie, teorie literară şi concepte instrumentale). Textul literar: descriptiv (portretul, peisajul), narativ (tipuri de naraţiune, protagonist, tipuri de personaj, voce narativă, timp şi spaţiu narativ). Stilurile funcţionale ale limbajului: expozitiv-informativ, argumentativ-polemic. N.B. Cunoştinţele de istorie şi teorie literară constituie un domeniu de evaluare propus exclusiv candidaţilor care susţin teza la spaniolă pentru prima specializare (A). Evaluarea acestora se va face în conformitate cu programa şi cu manualul de clasa a XII-a recomandat. Argumentarea noţiunilor de teorie literară va fi realizată de candidaţi pornind de la un text (sau fragment de text) necunoscut.

Limbă: GRAFIE (accentul, abrevieri). MORFOLOGIE: substantivul (gen, număr, omiterea articolului, lo şi valorile sale); adjectivul (adjective calificative [clasificare, poziţie, modificari de formă şi sens în funcţie de poziţie; comparaţia]; adjective determinative [poziţie]); pronumele (personale [forme accentuate, neaccentuate; loísmo, laísmo, leísmo; poziţia formelor neccentuate; se lo(s), se la(s)], de politeţe, reflexive; posesive, demonstrative, relative şi interogative, nehotărîte); verbul (conjugare; verbe neregulate; timpuri simple / compuse; valorile timpurilor şi modurilor; diateza; perifraze verbale: durative, incoative, terminative, obligative); adverbul (-mente, adverbe de mod, de loc, de timp, afirmative, negative, dubitative, interogative; adverbe relative cu funcţie de conjuncţie); prepoziţia (a, ante, bajo, con, de, desde en entre, hacia, hasta, por, para, sin, sobre, tras şi valorile lor semantice); conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale (cauzale, concesive, conclusive condiţionale, consecutive, finale, temporale). SINTAXA: predicatul nominal; ser şi estar; coordonarea copulativă, prin juxtapunere şi disjunctivă; subordonarea (completiva directă / indirectă, subiectivă; conectori: conjuncţii, pronume şi adverbe interogative; concordanţa timpurilor; elemente de structurare a frazei realizate prin subordonare în vorbire indirectă; folosirea modurilor verbale în funcţie de verbul regent: verbe dicendi, de opinie, de voinţă, de sentiment; subordonarea relativă, temporală, cauzală, comparativă, condiţională, consecutivă, finală: conectori: conjuncţii, locuţiuni conjuncţionale, pronume şi adverbe relative; modurile verbale în subordonată, concordanţa timpurilor; construcţii absolute; interogaţia directă şi indirectă; negaţia. LEXICOLOGIE: sigle, derivare, compunere (substantive compuse: gen şi număr), schimbarea categoriei gramaticale, familii de cuvinte. SEMANTICA: denotaţie / conotaţie (relaţia cu stilurile funcţionale ale limbii), cîmpuri semantice, relaţii de sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie.



PORTUGHEZĂ


MANUALE
1. Dan Caragea, Mioara Caragea şi Adriana Ciama, Limba portugheză. Curs intensiv, Polirom, Bucureşti, 2002.
2. Isabel Coimbra & Olga Mata Coimbra, Português sem Fronteiras, 3 vols., Lidel, Lisboa, 1997.
3. João Malaca Casteleiro (coord.), Lusofonia. Curso básico de português língua estrangeira, Lidel, Lisboa, 1993.

PRECIZĂRI
Conţinuturi ale comunicării: Universul personal (adresare familiară, politicoasă, oficială; relaţii: prezentare, salut, invitaţie, scuze, obţinere de informaţii; identificări: personală şi a altuia; sfera personală: familie, prieteni, şcoală, profesie; corpul: sănătate, alimentaţie; sfera psihică: sentimente şi atitudini). Mijloace de comunicare (telefon, e-mail; radio şi televiziune, presă, reclame şi anunţuri). Viaţa cotidiană în mediul citadin (casă, oraş, transporturi, la magazin, la bancă, la agenţia de voiaj, la poştă, la restaurant, la piaţă; modă). Omul modern şi mediul natural (ocrotirea mediului; natura: peisaje, floră şi faună). Timpul liber (vacanţă; muzică şi dans, sport, cinema, teatru, expoziţii, muzee). Actualitatea politică şi culturală: Portugalia şi Comunitatea Europeana. Elemente de cultură şi civilizaţie portugheză (organizarea teritorială şi politică, principalele oraşe, obiective turistice şi culturale, evenimente şi personalităţi; ţările lusofone).

Limba portugheză: FONETICĂ: Sunetele limbii portugheze. Valoarea fonetică a literelor. Accentul. MORFOLOGIE: substantivul (genul şi numărul, substantive colective); articolul (hotărît şi nehotărît, omiterea articolului, contragerea articolului cu prepoziţiile: de, em, a, por, valoarea articolului); adjectivul (genul şi numărul, gradele de comparaţie); pronumele (personale [forme accentuate şi neaccentuate, poziţia formelor neaccentuate, contragerea formelor neaccentuate; forme de adresare]; reflexive; posesive, demonstrative, relative şi interogative, nehotărîte); numeralul cardinal şi ordinal; verbul (verbe regulate/neregulate; timpuri simple şi compuse; valorile timpurilor şi modurilor; diateza activă, reflexivă, pasivă; conjugarea perifrastică: estar a + inf., andar a +inf., ir + inf., acabar de + inf., acabar por + inf., vir a + inf.; forme nominale: infinitif (personal şi impersonal), participiu regulat şi neregulat, gerunziu; adverbul şi locuţiunile adverbiale (de loc, de timp, de mod: în -mente); prepoziţia şi locuţiunile prepoziţionale; conjuncţia şi locuţiunile conjuncţionale (cauzale, concesive, conclusive, condiţionale, consecutive, finale, temporale). SINTAXĂ: propoziţia simplă şi propoziţia complexă; predicatul verbal şi predicatul nominal; verbele ser / estar; complementul direct, indirect, circumstanţial; subordonate spaţio-temporale, condiţionale, cauzale, concesive, finale; tipuri de frază: interogativă, negativă, interogativ-negativă. LEXICOLOGIE: derivare, compunere; schimbarea valorii gramaticale, familii de cuvinte, neologisme. SEMANTICĂ: câmpuri semantice, relaţii de sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie; expresii idiomatice.



LATINĂ

MANUALE
Oricare dintre manualele alternative de Limba latină utilizate în prezent la clasele a IX-a - a XII-a.

PRECIZĂRI
Morfosintaxă: Substantivul (gen, număr, caz, declinările I-V). Adjectivul (clasificare, comparaţie). Pronumele (personal, reflexiv, posesiv, relativ-interogativ, demonstrativ, nehotărât). Numeralul (cardinal, ordinal). Verbul (verbe regulate, diateza activă şi pasivă; verbe neregulate: esse, ire, ferre şi compuşii lor; fieri, velle). Noţiuni de sintaxă a propoziţiei şi a frazei (valorile fundamentale ale cazurilor; propoziţii principale-secundare; regente-subordonate; subordonatele relative, participialele relative şi absolute, completivele, circumstanţialele; consecutio temporum; gerunzialele şi gerundivalele; stilul direct şi indirect).

Reprezentanţi ai prozei şi poeziei latine din secolul I a. Chr. până în secolul I p. Chr. şi operele lor: Marcus Tullius Cicero, Catilinare (In Catilinam, I), Despre prietenie (De amicitia); Titus Livius, De la întemeierea Romei (Ab Urbe Condita), XXI - XXII; Gaius Valerius Catullus, Poezii (Carmina); Publius Vergilius Maro, Eneida (Aeneis); Quintus Horatius Flaccus, Ode (Carmina), Satire (Sermones), Arta poetică (Epistula ad Pisones); Publius Ovidius Naso, Metamorfoze (Metamorphoseon libri), Tristele (Tristia); Titus Petronius Niger, Satyricon; Publius Cornelius Tacitus, Anale (Annales).
Proba de limba latină evaluează cunoştinţe fundamentale de cultură greco-latină, cu referire la operele autorilor studiaţi şi la contextul socio-politic.
Proba de examen va cuprinde traducerea în limba română a unui text nestudiat în manualele de liceu, din autorii incluşi în prezenta programă, precum şi din analiza morfo-sintactică a unei părţi din textul respectiv; de asemenea, un subiect relativ la viaţa şi opera autorilor prezenţi în programă. Se va folosi dicţionarul latin-român pentru traducerea textului dat.



ARABĂ

MANUALE
1. Yves Goldenberg, Manual de limba arabă, Universitatea Bucureşti, 1979

PRECIZĂRI
Gramatica elementară a limbii arabe (morfologie şi sintaxă): conjugarea verbului (timp şi mod), sistemul formelor verbale, verbele neregulate; declinarea, tipurile de nume; pronumele personal, demonstrativul şi relativul; numeralul cardinal şi ordinal; diversele categorii de particule; acordul, tipuri de propoziţii: propoziţia verbală, propoziţia nominală, subordonatele.
Texte din presă (ştiri şi comentarii).
Candidaţilor li se cere să vocalizeze şi să traducă texte, cu ajutorul dicţionarului, din limba arabă în limba română şi fraze din limba română în limba arabă. (Se poate utiliza orice dicţionar arab–român/englez/francez … cu condiţia să nu conţină compendiu de gramatică sau explicaţii gramaticale).



CHINEZĂ

MANUALE
1. Shiyong Hanyu Keben (Practical Chinese Reader), 2 vol., Ed. Shangwu yinshuguan, Beijing, 1986

PRECIZĂRI
Noţiunile de fonetică din lecţiile 1-12.
Lexicul, textele (atît cele de bază cît şi cele suplimentare); exerciţiile cuprinse în lecţiile 1-50.
Gramatica din lecţiile 1-50: toate tipurile de predicat (adjectival, verbal, nominal, exprimat prin structură subiect-predicat); toate tipurile de atribut; tipurile de interogaţie; verbele cu dublu obiect; construcţiile prepoziţionale; pronumele demonstrativ, interogativ; propoziţia pivotală; propoziţia care indică existenţa (substantivele locative); valorile aspectuale ale verbului; verbele modale; particulele modale; toate tipurile de element completativ (de grad, rezultat, posibilitate, durată, cantitate, de măsură a acţiunii verbale, de direcţie (simplu şi complex); propoziţia eliptică de subiect; toate tipurile de comparaţie; exprimarea datei, timpului; exprimarea numeralului aproximativ, fracţionar; propoziţia cu construcţia ba; propoziţia cu sens pasiv şi propoziţia pasivă marcată; construcţiile: suiran …danshi; yaoshi…jiu; xiang…yiyang; bu shi…ma; you…you; lian…ye; bu dan…erqie; yinwei…suoyi; yi…jiu; duome…cai; zhiyou…cai; chule…yiwai; shi…de; particulele structurale.
Candidatilor li se cere să traducă texte din manual, din chineză în română şi să traducă fraze gramaticale sau texte simple din română în chineză; se vor cere compuneri şi povestiri pe baza vocabularului din manuale.



JAPONEZĂ

MANUALE
1. Curs de limba japoneză fără profesor, Ed. Sirius, 1991 (Angela Hondru)
2. Curs de limba japoneză, partea a II-a, Ed. Sakura, 1992 (Angela Hondru)

PRECIZĂRI
Manualele – integral.
Gramatica elementară a limbii japoneze (morfologie şi sintaxă): substantivul, pronumele, numeralul, particulele, verbul (pasiv, potenţial, cauzativ, verbele de dare şi primire), expresiile Keigo; propoziţiile subordonate. Pentru explicaţii suplimentare de gramatică şi exerciţii se recomandă manualul Japanese for Today, dar vocabularul şi kanji din acest manual care nu apar în primele două manuale mai sus menţionate nu sînt obligatorii.
Texte simple din manualele indicate în bibliografie şi texte bazate pe vocabularul din aceste manuale.
Candidaţilor li se va cere să traducă texte şi fraze din japoneză în română.



LIMBA ROMÂNĂ

Elemente de structură a limbii.
LEXICUL: Cuvîntul (Sensul cuvintelor în context. Tipuri de sens [de bază, secundar, figurat] şi rolul contextului în realizarea fiecăruia. Cuvinte polisemantice) ● Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală ● Mijloace externe de îmbogăţire a vocabularului ● Sinonime. Antonime. Omonime. Paronime ● Regionalisme. Arhaisme. ● Unităţi frazeologice (locuţiuni, expresii).
NOŢIUNI DE FONETICĂ: Vocale. Consoane. Semivocale. Diftongul. Triftongul. Hiatul ● Silaba. Despărţirea cuvintelor în silabe ● Accentul. Folosirea corectă a accentului în limba română.
MORFOSINTAXA: Părţi de vorbire flexibile. Clasificare / fel (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuţiunile. Categorii morfologice (diateză, conjugare, mod, timp, persoană, număr, gen, caz, grad de comparaţie). Funcţii sintactice ● Părţile de vorbire neflexibile. Clasificare / fel (adverb, prepoziţie, conjuncţie, interjecţie). Locuţiunile. Funcţii sintactice (adverb, interjecţie).
NOŢIUNI DE SINTAXĂ; SINTAXA PROPOZIŢIEI ŞI A FRAZEI: Relaţii sintactice. Mijloace de realizare a relaţiilor sintactice în propoziţie şi în frază ● Fraza. Propoziţia principală şi cea secundară / subordonată. Elemente de relaţie în frază. Propoziţia regentă şi cea subordonată. Elementul regent ● Propoziţia şi părţile de propoziţie. Tipuri de propoziţii şi de părţi de propoziţie ● Predicatul şi propoziţia subordonată predicativă ● Subiectul şi propoziţia subordonată atributivă ● Complementul. Complementele necircumstanţiale şi circumstanţiale. Complementele direct, indirect, de agent. Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop ● Propoziţia subordonată completivă directă. Propoziţia subordonată completivă indirectă. Propoziţiile subordonate circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, propoziţiile condiţionale, concesive, consecutive ● Expansiunea şi contragerea.

Limbă şi comunicare (folosirea adecvată, în situaţii de comunicare, a unităţilor morfologice, sintactice şi lexicale; respectarea normelor literare morfosintactice şi lexico-semantice, precum şi a normelor ortografice, ortoepice şi de punctuaţie).
NIVELUL FONETIC: pronunţarea corectă a neologismelor; evitarea cacofoniei; hipercorectitudinea.
NIVELUL LEXICO-SEMANTIC: sensul cuvintelor în context (sens denotativ şi sens conotativ); sensul corect al neologismelor; pleonasmul, tautologia, atracţia paronomică.
NIVELUL MORFOSINTACTIC: utilizarea corectă a formelor flexionare; valori expresive ale părţilor de vorbire ● acordul gramatical; acordul prin atracţie; acordul logic ● elemente de relaţie şi utilizarea lor corectă ● anacolutul.
NIVELUL ORTOGRAFIC ŞI DE PUNCTUAŢIE: utilizarea corectă a normelor ortografice şi de punctuaţie.
NIVELUL STILISTIC: calităţi generale ale stilului (claritate, precizie, concizie, corectitudine, variaţie stilistică, cursivitate, eufonie etc.) ● stiluri funcţionale (definire, caracteristici) ● stil direct, stil indirect, stil indirect liber ● registre stilistice (popular vs cult; scris vs oral; particularităţi ale oralităţii; colocvial, arhaic, regional; argou; jargon).

VRETI SA INVATATI LA FACULTATEA DE LIMBI STRAINE? DATE DESPRE ADMITERE, VA ASTEAPTA IN BROSURA! (apasati aici)