Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Sectiunea de psihologie este realizata de studenti si profesori pasionati de acest domeniu. Va invitam sa explorati acest domeniu si sa va bucurati de resursele online publicate aici!

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

< Inapoi la cuprins

 

VIATA MILITARA, STRES SI ADAPTARE

ATITUDINEA TINERILOR FATA DE ARMATA

PREDICTOR AL ADAPTARII LA VIATA MILITARA
Psiholog principal Iozefina Elena Berbece
*

 


Odata ce a primit ordinul de chemare la īncorporare pentru orice tānar, indiferent daca o doreste sau nu, “armata” (satisfacerea stagiului militar), nu mai constituie o notiune abstracta si poate īndepartata, ci devine o realitate iminenta, se constituie ca ceva ce va trai efectiv. Contactul cu un regim dificil de viata, la o vārsta cānd abia s-a desprins de adolescenta, poate determina o perceptie deformata īntr-o anumita masura. Mediul si regimul nou de viata, conditiile de habitat si alimentare, diferita de cele familiale reprezinta factor ce solicita mari resurse adaptative atāt fiziologice cāt si psihice. Dar dupa consumarea tensiunilor si framāntarilor normale oricarui īnceput, dupa familiarizarea cu dificultatile si restrictiile noului mod de viata, tinerii se vor simti mai īn largul lor, urmānd o perioada de intensa socializare si de crestere a coeziunii de grup, de fapt adaptarea la situatia nou creata. Daca aceasta adaptare depinde īn final de atitudinea initiala pe care tānarul o are fata de satisfacerea stagiului militar si daca o atitudine pozitiva este influentata de o motivatie puternica fata de satisfacerea stagiului militar urmeaza sa stabilim īn paginile urmatoare.


Atitudinea reprezinta conceptul cel mai caracteristic si mai indispensabil īn psihologia sociala. Acest concept a fost analizat de diferiti autori īn diferite moduri. E.E. Bogardus considera ca: “O atitudine este o tendinta pro sau contra fata de un element din mediu, care descrie o valoare pozitiva sau negative. O atitudine are semnificatie numai īn relatie cu anumite valori”. G.W.Allport o considera“ o stare mintala si nervoasa de pregatire, centralizata pe baza experientei, care exercita o influenta directionata, sau dinamica asupra raspunsurilor individului, fata de toate obiectele cu care el este īn relatie:
Majoritatea definitiilor numesc atitudinea o dispozitie sau predispozitie psihica, de a reactiona īn chip caracteristic la datele realitatii. Ea devine analizabila pe plan experimental prin opinii, sentimente, moduri de comportare fata de anumite situatii, evenimente, persoane, idei valori etc.


Īntr-un anume sens, atitudinile constituie liantul relatiilor noastre cu lumea obiectiva, o “semnalizare” a trairilor īn functie de experienta, principiu unificator al actelor noastre de conduita. Altfel spus, atitudinea nu reprezinta numai o dispozitie pasagera ci si o propensiune relativ stabila care prefigureaza o modalitate mai generala de reactii fata de obiecte, evenimente, idei, persoane, institutii, valori.


Definitoriu pentru atitudine este referinta continua la valori, prezenta unui moment de relaxare, concretizat īn selectivitatea relatiilor, a modului de comportare īn genere. Cuplul “atitudini-valori” tine de nucleul persoanei.
Atitudinea este īnteleasa ca un continuum de la extrema favorabila la cea nefavorabila, trecānd printr-un “zero” teoretic, corespunzānd zonei de indiferenta, indecizie, conflict, ambivalenta, ignoranta, etc.

 

Punānd īn discutie fatetele atitudinii, majoritatea autorilor promoveaza 3 componente ale acesteia (expuse pentru prima oara de M.J.Rosenberg si C.J.Hovland) :
1) Componenta afectiva formata din stari emotionale si preferinte evaluative.
2) Componenta cognitiva (opinii si convingeri)
3) Componenta comportamentala, sub forma de intentie comportamentala.


Opiniile si atitudinile nu se formeaza independent de celelalte fenomene ale constiintei (reprezentari, notiuni convingeri etc.) ci īn strānsa legatura cu acestea, oarecum ca o prelungire a lor. Privind lucrurile evolutiv, atitudinile se formeaza pornind de la o activitate (comportare), spre continutul de constiinta corespunzator.
Atitudinea se coreleaza strāns si cu motivatia : ea predispune la actualizarea selectiva a unui ansamblu de motive care determina conduita, iar motivatia face ca obiectele sa ocupe pozitii diferite īn sistemul atitudinal. Individual poate avea atitudini fata de cele mai variate domenii si valori ale vietii sociale: fata de munca, de profesie, de familie, de organizatia si profesia din care face parte, de sine, de altii si de societate, considerate īn sensul larg al cuvāntului.


Motivatia o putem defini ca act sau ansamblu, sistem de impulsuri, imbolduri, pulsiuni interne, energizari sau activari, stari tensionale, sau mobiluri ale actiunilor si conduitei. Motivatia este īnteleasa fie ca un ansamblu de motive fie ca proces al motivarii sau īmpingere spre actiune. Sunt modalitatile fundamentale de mobilizare, activare sau autodeterminare. Toate demersurile conduitei interne sau intern-externe sunt instigate prin motive. De aceea desi majoritatea motivelor sunt dobāndite, ele sunt definite drept “cauze interne” ale conduitei.


Se impune cu usurinta o distinctie:
- pe de o parte datele mediului (obiecte si evenimente externe) ;
- pe de alta parte nevoile interne (intentii, aspiratii, sarcinile de adaptare ale individului)


Motivele sunt factorii care īn conditii externe date, declanseaza, sustin si orienteaza activitatea. Ele pregatesc functii: pe de o parte o functie de activare, de mobilizare energetica, iar pe de alta parte o functie de directionare a conduitei. Pe scurt motivul prezinta doua laturi solidare: o latura energetica si o alta vectoriala.


De motivul activitatii depinde numai zona scopurilor virtual obiective posibile. Termenii īn care se formuleaza scopurile sunt formulate oarecum de conditiile obiective, sunt mediate de un moment cognitiv, iar concretizarea efectiva a telului presupune adesea un proces de aproximare. Īn timp ce motivul este un factor declansator al actiunii, scopul este anticiparea, proiectia “punctului terminus” al actiunii īn functiile de informatiile cu privire la datele situatiei, la avantajul posibilitatilor de mediu, o preferinta pe care scopul o detaliaza, o concretizeaza.


Motivul circumscrie īntr-un fel o zona īn “cāmpul psihosocial”, scopul constituind o concretizare īn acest cāmp. Caracterul vectorial al motivului devine evident odata cu stabilirea scopului, care anticipeaza modul de finalizare al actiunii, conturānd “ciclul” actiunii. Īn timp ce motivele ramān uneori netransparente pentru individ, scopurile sunt īntotdeauna constiente.


Asupra motivelor umane īsi exercita influenta trei categorii de factori:
1. trebuintele prin latura lor de energizare, impuls, imbold
2. relatiile afective si atitudinile constituite fata de diverse aspecte ale mediului si fata de propria persoana, de aici diverse stari emotionale (dorinte, teama, repulsie, refuz, anxietate, nazuinta, etc.)
3. obiective si īmprejurari imediate sau imaginare care dobāndesc functie de scopuri; specific pentru om este scopul constient care apare ca un raspuns pragmatic la trebuinta prin recurenta, ca un factor de modificare si generare a motivelor.


Motivatia apare ca factor integrator si explicativ al celor mai variate fenomene psihosociale: statusuri si roluri, aspiratii si performante, relatii interpersonale de tot felul, variate fenomene de grup cum sunt coeziunea si conformismul, autoritatea, influenta, etc. motivatia constituie temeiul comportamentelor si activitatilor pe care le presteaza indivizii īn grup, īn functie de specificul solicitarilor ce decurg dintr-o categorie sau alta de relatii functionale.


O atitudine pozitiva fata de un anumit obiect, fenomen, situatie, conjugata cu o motivatie pozitiva poate duce la un potential adaptativ ridicat.


Adaptarea sociala reprezinta potrivirea unei persoane cu mediul; acord īntre conduita personala si modelele de conduita caracteristice ambiantei; echilibru īntre asimilare si acomodare sociala.


Adaptarea sociala este procesul prin care o persoana sau un grup social devine capabil sa traiasca īntr-un mediu nou social, ajustāndu-si comportamentul dupa cerintele mediului. Adaptarea sociala se produce īn raport cu un mediu nou, schimbat, iar indicatorul reusitei este faptul ca subiectul se simte ca “acasa”, iar pentru ceilalti nu mai este un strain.


Esenta adaptarii sociale rezida īn trecerea de la obiceiuri, atitudini valori si interese deosebite, definitorii pentru fiecare partener luat īn parte, la cunoasterea, acceptarea si respectarea lor de catre fiecare dintre ei. Gratie adaptarii, partenerii de interactiune formeaza un tot unitar. Se poate vorbi de adaptare la nivelul cuplului conjugal, al cuplului de prieteni, la nivelul interactiunii din interiorul oricarui grup social mic: de munca, īnvatatura, sportive artistic, cultural, militar etc., adaptarea fiind īn toate cazurile, una din pārghiile de optimizare a relatiilor interumane si de crestere a coeziunii de grup.


Echilibrul omului cu mediul poate fi zdruncinat prin numerosi agenti nocivi fizici sau chimici, starile nervoase, bolile, dānd nastere la numeroase tulburari, la “inadaptare sociala”. Bolnavii mintali, delincventii, subiectii cu tulburari de comportament, reprezinta diverse situatii de neadaptare sociala cu cauzalitate complexa: deficiente ereditare, frustrari, carente de autoritate familiala, familie dezorganizata, deficiente de insertie sociala etc.


Fiinta vie dispune de o anumita plasticitate, datorita careia īi este cu putinta sa ramāna īn acord cu mediul sau si sa mentina echilibrul mediului sau interior. Aceasta ajustare la mediu se opereaza printr-o suita de schimburi neīncetate īntre corp si mediul sau, īn cadrul dublei actiuni a subiectului asupra obiectului (asimilare) si a obiectului asupra subiectului (acomodare). Aceste doua moduri de actiune interdependente, se combina fara īncetare pentru a mentine starea de echilibru stabil care defineste adaptarea. Exista adaptare, spune J.Piaget, “atunci cānd organismul se transforma īn functie de mediu, iar aceasta adaptare are ca efect un echilibru al schimburilor īntre mediu si el.


Conceptul de coping, vazut de Lazarus drept o forma de rezolvare a problemelor īn care miza este bunastarea persoanei si īn care persoana este hotarāta pe deplin ce sa faca. Se refera īn special la tratarea situatiilor grele, ce sunt resimtite ca foarte stresante. Prin coping, persoana īn cauza īncearca sa stapāneasca aceste situatii. Potrivit lui Lazarus (1976), acest mecanism poate implica doua procese, unul al actiunii directe si al doilea al usurarii, alinarii.


Actiunea directa se refera la comportamentul īn sine, care are drept scop schimbarea relatiei dintre persoana si mediu si poate lua forme diverse: pregatirea īmpotriva suferintei, agresivitatea (lupta), evitarea (fuga) si inactivitatea. Lazarus īntelege prin “evitare” īndepartarea din calea pericolului sau a amenintarii, un fel de "evadare".


Pregatirea īmpotriva pericolului este o forma rentabila de comportament de evitare, īn care persoana poate actiona īn anticiparea pericolului. daca acest comportament evitare este adecvat si eficient, atunci semnele pericolului sa vor īndeparta; daca nu, pericolul se poate manifesta. Printre posibilitatile care exista pentru aceasta forma de actiune sunt si reducerea pericolului si reducerea intensitatii cu care se resimte amenintarea. Amāndoua pot lua forma īntaririi fortelor persoanei de a īnfrunta pericolul, cānd acesta se va produce.


Agresivitatea, apare de multe ori īnsotind necesitatea de adaptare, dar uneori nu este potrivita si nici eficienta drept forma de coping. Ca forma de coping, ea implica atacarea sursei de probleme care poate fi perceputa drept un individ anumit sau un grup de indivizi sau o organizatie. Distrugerea sau macar numai ranirea sursei problemei, poate īndeparta persoana de pericol sau poate reduce trairea stresului. Aspectul critic al agresivitatii ca raspuns īl constituie identificarea tintei.


Evadarea este a treia forma de actiune directa discutata de Lazarus. La fel cum mania este citata adesea drept corelativul agresivitatii, frica este corelativul evadarii. De exemplu soldatul care fuge de pe cāmpul de lupta, dezerteaza, poate evada din cauza fricii.


Inactivitatea, calificata drept "nghet" apare ca raspuns imediat la instalarea stresului unei situatii noi. Inactivitatea poate fi abordata si ca raspuns pe termen lung la trairea cronica a dezadaptarii. Ea poate fi legata īn acest caz de depresii si de deznadejde.


Conceptul de criza este util pentru īntelegerea situatiei clinice a oricarui subiect, īn special adolescent, transpus din mediul sau social īn sistemul unei institutii totale (institutia totala este orice institutie sociala īn care membrii sunt obligati sa traiasca o perioada mare de timp, īn izolare fata de restul societatii, īntr-un mod diferit fata de viata lor obisnuita. Institutia totala impune persoanelor un sistem normativ caruia acestea nu i se pot sustrage, īntrucāt nu pot parasi institutia. Ea uniformizeaza indivizii, anulāndu-le statusurile anterior avute, parte a personalitatii lor, singurul statut valabil ramānānd cel atribuit institutional. Institutia totala controleaza toate aspectele vietii membrilor ei, inclusiv cele asupra carora, īn toate celelalte conditii individual are un control deplin.


Armata este o forma de institutie totala, desi ameliorata, serviciul militar intervine īn viata adolescentului īntr-un moment critic al devenirii sale ca persoana, putānd īnsemna blocarea acut conflictogena a acestei deveniri, sau fortarea unei achizitii pe planul personalitatii. Depinde de felul īn care este conceput, organizat, valorizat si valorificat un tānar si de momentul psihic īn care intervine. Timpul petrecut īn armata poate fi o criza sau un progres.


Serviciul militar īn sine este o criza ce apare īn conexiune cu o “perturbare profunda a contextului”, mijloacele obisnuite de control sau de reglare trebuind reconfigurate.


Īn registrul psihologic “crizele” se īnscriu īn evolutia normala daca marcheaza stadii sau faze de dezvoltare genetica. Īn acest caz crizele sunt sinonime transformarilor importante. O criza poate modifica trairea identitatii proprii īn pofida permanentei fundamentale genetice si biografice. Ele modifica raportul cu lumea si cu celalalt.


Īn momentul recrutarii si apoi al īncorporarii tānarul vine īn contact cu un subiect pāna atunci īndepartat ce se contureaza ca o realitate iminenta si inerenta. Tot ce are el īn spate va fi altfel folosit, va trebui sa gaseasca si sa utilizeze mecanisme noi de adaptare si aparare pentru a vietui īntr-un mediu fizic si social pāna atunci strain pentru el.


Īn urma examenelor psihologice de selectie pentru repartitia tinerilor pe arme si unitatea, tānarul este īncadrat īntr-un grup ce reprezinta expresia globala a potentialului intelectual si psihostructural al tānarului. Īn valoarea sa, cele doua dimensiuni fundamentale ale individului -intelect si personalitate- se gasesc integrate īntr-un ansamblu unitar, topita īntr-o matrice unica, generatoare de gāndire si actiune.


Īn acest cadru complex putem īntālni trei categorii mari de indivizi:
- Īn prima grupa vom īntālni individul cu un nivel mental bine dezvoltat, cu un nivel de īntelegere corecta si rapida a problemelor si situatiilor, capacitate buna de īnvatare, vioiciune intelectuala. Personalitatea sa este dinamica, realista, el actioneaza rapid si ia decizii corecte, are constanta īn actiuni, maturitate si autocontrol, evitānd reactiile bruste, enervarea, deznadejdea, panica. Este o persoana sociabila, cooperanta, cu o buna aderenta la normele sociale si la cele ale grupului, prezinta disponibilitati pentru o buna integrare sociala.
Īn a doua grupa īntālnim individul cu un nivel mental mediu, cu orientare mai ales spre practica, cu o integrare a cunostintelor mai lenta si selectiva, prioritate avānd cele cu un continut concret si utilitar. Individul este eficient pe linie practica, fiind un bun executant. Īn structura sa de personalitate pot apare anumite accentuari reduse ca numar si intensitate: pe fondul unei structuri mai tensionate, labila emotional, cu un control al trairilor si dispozitiilor relative incomplete, putānd genera īn conditii speciale (oboseala, stres), manifestari de tip impulsiv si comportamente inegale. Sociabilitatea sa poate fi uneori mai scazuta si integrarea uneori mai dificila, dar individual este īn general atasat valorilor de grup. Īn ansamblu individual detine comportament compensator, personalitatea sa avānd suficiente resurse, care pot fi mobilizate, printr-o corecta valorificare īn grup si īn activitate.
- Īn a treia grupa īntālnim un individ cu nivel mental modest, avānd cunostinte fragmentare si sarace, legate de practica cotidiana imediata, gāndire īn limitele exclusive ale utilitarului si concretului, capacitate limitate de īnvatare. Īn structura sa de personalitate apar accentuari numeroase, fara a depasi global, limitele normalului. Autocontrolul redus determina un tonus afectiv labil, cu centrare pe extreme:fie scazut, rece, rigid, amorf si chiar ostil fata de cei din jur, fie exploziv cu exteriorizari necontrolate, primare, uneori chiar brutale ale emotiilor. Comportamentul este inconstant, cu o anumita instabilitate. Integrarea sociala este dificila, rezistenta la stres si frustrare relative scazuta, individul fiind marcat de stari conflictuale interne, persistente si contradictorii. Atent coordonat si bine condus, implicat īn activitati corespunzatoare, acest individ poate fi mentinut īntr-o stare de echilibru comportamental.
Mediul militar urmareste, pe de o parte, obtinerea unei eficiente profesionale specifice, iar, pe de alta parte constituie o structura cu un pronuntat caracter educativ-formativ, intervenind īn viata tinerilor la o vārsta la care dezvoltarea si maturizarea principalelor procese psihice se afla īnca īn plina desfasurare.


Ca urmare interventia psihologica are īn vedere doua obiective majore care trebuie atinse pe parcursul satisfacerii stagiului militar:
- instruirea cāt mai rapida si eficienta īn scopul obtinerii unor performante superioare īn īnsusirea respectivelor specialitati militare;
- adaptarea tinerilor la rigorile vietii militare si integrarea lor īn functie de cerintele si caracteristicile structurilor militare.
Este absolut necesara adaptarea tinerilor la particularitatile mediului militar, dat fiind faptul ca institutia militara īsi īntemeiaza eficienta īn actiune pe o organizare puternic formalizata, riguros ierarhizata si care uzeaza de norme specifice de disciplina.
Studiul a fost efectuat folosind drept subiecti tinerii prezenti la examenul psihologic de selectie īn vederea īncorporarii
Subiectii au fost reprezentati de 600 de tineri examinati psihologic (selectati prin randomizare multifazica).Media de vārsta a subiectilor a fost de 20 si 7 luni) .
De la fiecare subiect s-au cules datele personale, (mediul de provenienta, nivelul de scolarizare, gradul de insertie socioprofesionala) punctajul obtinut la testul de nivel mental, punctajele obtinute la chestionarele de personalitate.


Īn urma examinarii si a prelucrarii statistice a datelor au reiesit o serie de aspecte importante.
Studiind atitudinea, s-a facut apel la componente masurabile. Masor atitudinea fata de armata prin nivelul mental al subiectului, prin motivatia sa, prin capacitatile sale de adaptare, prin structura sa de personalitate, prin gradul de insertie socio-profesionala.


S-a constatat ca mediul de provenienta influenteaza īntr-adevar motivatia tinerilor pentru armata. Tinerii proveniti din mediul rural sunt mai “motivati” īn satisfacerea stagiului militar. Se cuvine sa nuantam putin aici. Tinerii cu o motivatie mare si medie pentru armata reprezinta conform datelor 97% din subiectii prezenti la examenul psihologic. Asadar nu putem vorbi de o non-motivatie categorica pentru armata decāt la un procent foarte mic de subiecti. Faptul ca la tinerii din mediul urban aceasta motivatie ar putea fi mai scazuta ar fi datorat existentei unor posibilitati multiple de realizare imediata, iar satisfacerea stagiului militar le-ar putea īntārzia pentru moment scopurile imediate (de exemplu sa mai īncerce o data la facultate, sau sa urmeze cursuri liceale la seral) si īn aceasta situatie ar putea fi vorba de o dorinta de amānare a momentului. Tinerii din mediul rural, care si-au īncheiat studiile si pentru care viata curge oarecum constant, vor fi mai motivati chiar prin prisma acestei constante si dorinte de schimbare si de realizare (pentru unii posibilitatea unei profesii militare ca militar angajat pe baza de contract, sau pur si simplu ca o recunoastere a maturitatii masculine).


La analiza facuta din perspectiva factorilor de personalitate, corelatiile au iesit puternic semnificative. O buna motivatie pentru armata si implicit o atitudine pozitiva fata de aceasta, implica o structura echilibrata de personalitate, accentuarile pe factorii de personalitate putānd naste dificultati ulterioare. Anxietatea crescuta, schizoidia (cu dificultatile de relationare sociala si afectiva), paranoidia (cu tendinta spre suspiciozitate si interpretativitate, rigiditate psihoafectiva si comportament conflictual), fragilitatea psihica (cu diminuarea controlului asupra comportamentului si reactii disproportionate) intoleranta la frustrare (cu imposibilitatea de a suporta privatiuni, un program mai rigid, limitarea libertatii personale) pot afecta motivatia pentru armata si implicit adaptarea la un mediu cu privatiuni. Persoana cu asemenea trairi va dezvolta si o atitudine negativa fata de armata. Corolar, cel ce are o structura echilibrata, cu o buna aderenta la normele sociale si de grup, este bine integrat social, cu un control asupra trairilor si dispozitiilor sale, cu rezistenta la oboseala si la stres, la elemente privative, va dezvolta o atitudine pozitiva si o buna adaptare la mediul militar.
Rezultate nesemnificative au iesit la comparatiile facute dupa nivelul mental (acesta ar influenta dupa cum reiese doar toleranta la frustrare a subiectilor, cu efect indirect asupra motivatiei la armata, putānd participa la generarea unor dificultati de adaptare).


Educatia (nivelul de studii al subiectilor) nu influenteaza motivatia pentru armata; corelatii semnificative au iesit pentru cei cu studii liceale si postliceale la factorii de personalitate, iar absolventii de scoli profesionale, au obtinut rezultate relevante la frustrare. Acestea influenteaza indirect motivatia pentru armata, ipoteza a fost infirmata


Insertia socio-profesionala a oferit rezultate semnificative atāt la comparatie cāt si la analiza de varianta. Corelatiile semnificative au iesit la tinerii ce se ocupa cu agricultura si la, tinerii integrati socio-profesional. Tinerii agricultori desi nu sunt propriu-zis inserati, au o activitate zilnica bine organizata. Acesti tineri respecta normele sociale, traditiile īn care au fost crescuti, pentru ei stagiul militar reprezinta o etapa īn maturizarea lor ca barbati. Au īn general si o mai buna toleranta la frustrare, sunt obisnuiti īn conditii mai grele de viata.


Tinerii inserati socio-profesional au o atitudine pozitiva fata de armata. Acest aspect implica o atitudine pozitiva, fata de societate, de normele ei, de un sistem organizational stabil si fata de viata īn general. Stagiul militar face parte din dezvoltare, este o etapa ce trebuie parcursa foarte necesara devenirii lor ca adulti.
Tinerii fara ocupatie au o anumita imaturitate si instabilitate, manifesta opozitie fata de norme, au integrare sociala dificila, pot prezenta dificultati de adaptare īn orice alt context.


Īn concluzie motivatia pentru armata este īn mod direct influentata de mediul de provenienta al tinerilor, de structura de personalitate a acestora si de gradul de insertie socio-profesionala; indirect intervine nivelul mental si Educatia. Beneficiind de o buna motivatie cu tot ce implica ea, avem de a face cu o atitudine pozitiva si cu un potential adaptativ crescuta rigorile vietii militare. Īn consens cu toate acestea ar fi de preferat ca tinerii sa beneficieze de o mai buna informare, īnca din perioada scolarizarii ce presupune stagiul militar, rostul sau īn viata tānarului si pentru societate.

 

 

***

 

 

BIBLIOGRAFIE

 

1. Colectiv de autori "Dictionar de psihologie sociala", Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981
2. Inglehart M- capitolul "Lazarus:Stress, Appraisal and Coping" din "Reactions to a Critical Life Events – A Social Psichological Analysis" - Ed. Praeger-New-York –London, 1992
3. Neculau Adrian "Psihologie sociala", Ed. Polirom, 1996
4. Popescu Neveanu P. "Dictionar de psihologie", Ed. Albatros, Bucuresti, 1978
5. Radu Ioan, "Psihologie Sociala", Ed. EXE-S.R.L., Cluj-Napoca, 1993
6. Reguli pentru examinarea psihologica īn vederea repartitiei pe arme si unitati militare a tinerilor la recrutare si recrutilor la īncorporare - Sectia de ExpertizA Psihologica a Armatei Rotariu Traian, "Metode statistice aplicate īn stiintele sociale", Ed. Polirom, 2000
7. Rotariu Traian, "Metode statistice aplicate īn stiintele sociale", Ed. Polirom, 2000
8. Sillamy Norbert, "Dictionar de psihologie", Ed. Univers Enciclopedic, 1996


 


 


* U.M. 02420 Bacau
 

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania