Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Sectiunea de psihologie este realizata de studenti si profesori pasionati de acest domeniu. Va invitam sa explorati acest domeniu si sa va bucurati de resursele online publicate aici!

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

< Inapoi la cuprins

 

STRESUL ÎN ORGANIZATIA MILITARA

IMPLICATIILE STRESULUI CA FENOMEN PSIHOSOCIAL DEZORGANIZATOR ÎN COMPORTAMENTUL PERSONALULUI MILITAR

DIN CADRUL UNITATII MILITARE 01838 BOBOC
Psiholog Clara NEACSU*

 


REZUMAT

În aceasta lucrare am dezbatut implicatiile stresului ca fenomen psihosocial dezorganizator în comportamentul personalului militar din cadrul Unitatii Militare 01838. Am încercat sa definesc conceptul de stres facând referire la lucrarile si autorii care au adus contributii esentiale asupra acestui concept. Conform conceptiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viata cotidiana. Stresul caracterizeaza o reactie psihologica complexa, extrem de intensa si relativ durabila a individului, confruntat cu noi si dificile situatii existentiale.


Fiind un fenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului solicitarilor si variatiilor ambiantei, stresul are în armata si, îndeosebi pe câmpul de lupta, o importanta însemnata în influentarea negativa a moralului trupelor, în diminuarea capacitatii de lupta a militarilor si unitatilor.


La "scoala de Aplicatii a Fortelor Aeriene Aurel Vlaicu" s-a efectuat un studiu privind evaluarea nivelului stresului si prognoza rezistentei la stres pe un esantion reprezentativ (100 persoane), format din ofiteri, maistri militari si subofiteri. S-au aplicat doua scale reprezentative privind evaluarea nivelului de stres si a rezistentei subiectilor la factorii stresanti.


În urma prelucrarii datelor se poate aprecia ca, pe ansamblu, nivelul de stres cumulat este în limite normale, iar unul din factorii generatori de stres este nesiguranta locului de munca; capacitatea de a rezista factorilor stresanti este normala.



I. NOTIUNI PRIVIND CONCEPTUL DE STRES PSIHIC

I. 1. Considerente teoretice
De origine engleza, cuvântul stres circumscrie o serie de substantive înrudite ca înteles, dar ce au totusi nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrângere, încordare nervoasa. În limba româna, termenul de stres a fost preluat initial cu ortografia din limba engleza (stress) pentru ca mai apoi ortografia sa fie adaptata, cu un singur "s" (stres).


În Anglia, în secolul al XVII-lea, stres însemna "stare de depresie în raport cu oprimarea sau duritatea, cu privatiunile, oboseala si, într-un sens mai general, adversitatea vietii".


Mai târziu, în secolul al XIX-lea, apare notiunea conform careia conditiile de viata agresive (stres) pot antrena suferinte fizice sau mentale (strain).


În anul 1872, Darwin publica "teoria evolutiei". În opinia sa, frica, o caracteristica permanenta a omului si a animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a face fata pericolului. El numeste stres nu numai emotia, ci si actul emotional ce are loc în fata unei situatii de urgenta: "fuga sau lupta".


O alta figura marcanta a acestui secol este William James, care în anul 1884 pune întrebarea "Ce este emotia ?", iar în 1890 îsi publica "Tratatul de psihologie" si anunta ca procesul psihic este secundar procesului fizic. William James acorda o mare importanta autoevaluarii perceptive, reluata în psihologia cognitiva.


În anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din America de Nord, profesor la Harvard, în lucrarile sale fundamentale privind emotia, foloseste termenul de stres mai întâi în sens fiziologic. În anul 1928, el da acestui termen si un sens psihologic, atunci când mentioneaza rolul factorului emotional în evolutia bolilor. Imediat dupa aceasta, Cannon subliniaza legatura directa dintre reactia organica si reactia comportamentala de fuga sau de lupta în fata unui pericol neasteptat, completând astfel teoria lui Darwin.


Cel care lanseaza în limbajul medical, înca din 1936, conceptul de stres este fiziologul canadian Hans Selye. Înca din vremea în care era student în medicina la Universitatea din Praga, Selye a fost intrigat de sindromul general al maladiei, sindrom descris de pacientii afectati de boli infectioase, prezentând toti aceleasi simptome, însa fara vreun simptom specific. Selye deduce din aceasta ca trebuie sa fie vorba de un raspuns nespecific al organismului la boala.


Tot în anul 1936, descrie "sindromul general de adaptare" (SGA) ca fiind efortul facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului si concluzioneaza ca raspunsul la diferiti agenti stresori este dominat de hiperactivitatea cortico-suprarenalelor.


Selye introduce conceptul de stres propriu-zis în anii ’50, concept ce ocupa un loc important mai întâi în medicina, apoi în psihiatrie. În conceptia lui Selye, stresul nu este decât o reactie biologica si generala, adica "o stare care se traduce printr-un sindrom specific, corespunzator tuturor modificarilor nespecifice, induse astfel într-un sistem biologic". El defineste stresul la început ca fiind o agresiune, apoi ca o reactie a subiectului la o agresiune, ultima reprezentând un stresor.


Conform conceptiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viata cotidiana. Stresul caracterizeaza o reactie psihologica complexa, extrem de intensa si relativ durabila a individului confruntat cu noi si dificile situatii existentiale.


Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate scapa. Stresul poate genera un disconfort temporar si, de asemenea, poate induce consecinte pe termen lung. În timp ce prea mult stres poate altera atât starea de sanatate a unui individ, cât si bunastarea acestuia, totusi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire. Stresul se poate concretiza în diminuarea normalitatii functiilor sau chiar în aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana aflata într-o stare de pericol prin ajustarea mecanismelor de coping.


Adaptarea constituie conditia fundamentala a supravietuirii fiintelor vii în natura si societate. Atât în cazul omului cât si al animalului, reactiile adaptative sunt în covârsitoarea lor majoritate învatate, dobândite.
În faza de început a cercetarilor sale, H. Selye a fost tentat sa defineasca stresul ca fiind gradul de uzura si suferinta a organismului provocat de modul de functionare sau de leziuni. Preluând ideile lui Hipocrate care considera ca boala nu este numai suferinta, ci si uzura, vatamare, efortul pentru a reveni la starea normala, Selye descopera mecanismele de adaptare a organismului la actiunea agentilor stresori, identificând astfel reactiile de aparare ale organismului, si anume sindromul general de adaptare.


Sindromul general de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii:
- Reactia de alarma ce reprezinta primul raspuns al organismului, mobilizarea generala a fortelor de aparare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde doua faze: faza de soc (caracterizata prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasa, etc.), cu vatamarea sistemica (generala) brusca, urmata apoi de o faza de contrasoc, în care apar fenomenele de aparare (hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involutia aparatului timico- limfatic, etc.).
- Stadiul de rezistenta în care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul reactiilor sistemice provocate de o expunere prelungita la stimuli fata de care organismul a elaborat mijloace de aparare.
- Stadiul de epuizare este foarte asemanator reactiei de alarma, când, datorita prelungirii actiunilor agentilor nocivi, adaptarea organismului cedeaza.


Stresul poate fi generat de catre o diversitate de situatii sau evenimente, de la modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hranire, pâna la decesul partenerului de casatorie, a parintilor sau a copiilor. Volumul de stres indus de acesti stresori depinde nu doar de perceptia individului, ci si de factori precum tipul de stresori, intensitatea si durata acestora.


J. Weitz considera ca o situatie poate deveni stresanta în urmatoarele conditii: solicitarile sunt atât de numeroase încât împiedica prelucrarea adecvata a informatiei, supraîncarcarea traducându-se de cele mai multe ori prin degradarea performantelor; situatia este perceputa ca fiind potential periculoasa, motiv pentru care subiectul se simte amenintat; în cazul în care subiectul este izolat, acesta resimtind restrângerea libertatii; când subiectul este împiedicat sa- si desfasoare activitatea si are sentimentul de frustrare; când presiunea grupului se exercita de asa natura încât trezeste teama de esec, de dezaprobare.

I. 2. Clasificarea stresului
Variatiile individuale explica de ce una si aceeasi persoana reactioneaza diferit de la un moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reactiilor psihofiziologice se modifica în timp ca rezultat al familiarizarii sau, dimpotriva, al sensibilizarii cu unii agenti stresori.


Stresul este o stare a organismului care rezulta din interactiunea, confruntarea unica sau repetata a individului cu situatia. O situatie poate fi stresanta pentru majoritatea oamenilor, dar ea poate sa nu fie evaluata si traita în acelasi mod de o persoana sau alta. Eterogenitatea raspunsurilor individuale a dat nastere unui tablou diversificat al formelor de stres. Unii indivizi sunt capabili sa se adapteze mai eficient. Un stresor îi capaciteaza pe unii sa achizitioneze mai mult si le poate structura viata într-un mod foarte interesant. Alte persoane nu se adapteaza tot atât de bine si acest fapt are ca rezultat nu numai o slaba performanta si o productivitate scazuta, ci si îmbolnavirea, dereglarea homeostaziei. Angajatii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilitati, nu numai ca- si realizeaza sarcinile într-un mod inadecvat, dar se pot chiar îmbolnavi. Sau, o persoana incapabila sa suporte decesul partenerului, poate cadea în depresie, îsi va neglija munca si va face lucruri ce îi pot periclita sanatatea, poate chiar viata.


Stresul poate avea efecte atât pozitive, cât si negative. Stresul pozitiv (eustres) este cel care actioneaza ca factor energizant, ajutând persoana sa abordeze situatiile ca pe niste provocari, într-un mod mult mai eficient. În cazul stresului negativ (distres) organismul supramobilizat refuza sa revina la starea normala, individul fiind nervos, gata de reactie, are tensiunea arteriala crescuta si musculatura încordata.


În functie de frecventa manifestarii agentilor stresori se poate vorbi despre: stres acut (episodic), care înceteaza odata cu disparitia agentului stresor; stres cronic (persistent), caz în care agentul stresor se mentine o perioada îndelungata de timp afectând starea de echilibru a organismului si stres ciclic provocat de aparitia agentului stresor cu o anumita regularitate.


O alta clasificare a formelor de stres a fost efectuata de catre specialisti, avându-se în vedere natura agentilor stresori:


Stresul psihic: în care se regaseste actiunea combinata a mai multor tipuri de agenti stresori.


Stresul profesional: este determinat de actiunea concomitenta sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibratii, variatii de temperatura, luminozitate), chimici (substante chimice volatile, iritabile).


Stresul preoperator si postoperator: are la baza caracterele stresului psihic, dar la care se adauga ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator si postoperator.


Stresul de subsolicitare: este determinat de modificarea caracterului anumitor activitati profesionale, obligatia de a efectua anumite sarcini repetitive, monotone, carora subiectul nu le gaseste nici o justificare; chiar inactivitatea poate deveni sursa de stres.


Stresul de suprasolicitare: este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit si cu sarcini de mare diversitate.


Stresul situational: este cauzat de schimbari recente în modul de viata al indivizilor. Acest tip de stres mai este denumit si stres cultural.

II. STRESUL în ORGANIZATIA MILITARA
Fenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului solicitarilor si variatiilor ambiantei, stresul are în armata si, îndeosebi pe câmpul de lupta, o importanta însemnata în influentarea negativa a moralului trupelor, în diminuarea capacitatii de lupta a militarilor si unitatilor.


Situatiile generatoare de stres pot fi de natura fizica (zgomot, temperatura, spatiu limitat, incendii, cutremure), psihologica (teama, conflict, presiune), sociala (neadaptare, excludere sociala).


În general, orice stimul intern sau extern care depaseste sau scade sub un anumit prag poate constitui o sursa de stres, afectând conduita si activitatea psihica a unei persoane.


Pentru domeniul militar, recunoasterea operativa a prezentei stresului la cadrele militare are o importanta deosebita, constituie primul pas în controlul si stapânirea acestui fenomen, asigurându-se îndeplinirea misiunilor fara pierderea eficientei. Odata cu identificarea manifestarilor stresului se pot folosi, individual si colectiv, metode si tehnici de scadere a intensitatii lor, de limitare a efectelor negative generate de acest fenomen.


Statutul de militar se numara printre cele mai stresante profesii. Principalii factori stresori care pot aparea sunt: calitatea slaba a procesului pregatirii pentru lupta, gradul înalt de solicitare fizica si psihica a misiunilor, nivelul scazut al ordinii si disciplinei militare, probleme nerezolvate în familie, stil de conducere inadecvat al comandantilor si sefilor, lupta si activitatile pe timp de noapte, precum si în conditiile unui nivel scazut de luminozitate si vizibilitate, izolarea, conflicte interioare între simtul datoriei si spiritul de conservare a integritatii personale.


Stresul sever care include si stresul luptei, se identifica în propriul corp prin urmatoarele manifestari: fizice (gura uscata, înghitire dificila, stare permanenta de oboseala, slab control al reactiilor motorii), mentale (amnezie pronuntata, putere scazuta de concentrare si atentie, dificultati în a relationa sistematic si logic), psihologice (anxietate ridicata, tensiune nervoasa de nivel sporit, autocontrol dificil al emotiilor, sentimente acute de frustrare, de culpabilitate, iritabilitate crescuta, toropeala si apatie, pesimism).


Cai si modalitati de instruire a militarilor în vederea depasirii stresului în activitatea militara:
- desfasurarea unei intense si eficiente pregatiri militare generale si de specialitate, aceasta fiind principala cale de crestere a capacitatii adaptative si antistres a personalului;
- realizarea la militari a unei foarte bune conditii fizice capabila sa le sustina eforturile aspre impuse de armata;
- însusirea de catre militari a unor modalitati de depasire a stresului si efectuarea de antrenamente pentru dezvoltarea acestor tehnici;
- stabilirea, îndeosebi în timpul aplicatiilor tactice a unui raport optim între efort, activitate si odihna;
- repartizarea corecta, rationala a sarcinilor si misiunilor în raport cu gradul lor de dificultate si cu capacitatile oamenilor;
- rezolvarea operativa si pozitiva a problemelor personale si de familie ale militarilor;
- asigurarea functionalitatii optime a sistemului de informatii de jos în sus, de sus în jos si pe orizontala.


Ecuatia personala îsi pune amprenta pe toate aspectele interactiunii individului cu ambianta: evaluarea situatiei stresante, reactivitatea particulara a subsistemelor psihofiziologice solicitate, vulnerabilitatea sau toleranta la stres.

METODE DE CONTROL AL STRESULUI DE LUPTA

Dintre metodele de control al stresului de lupta, în general, si al efectelor fenomenelor de teama, frica, panica individuala, oboseala, lipsa somnului, etc., în special pot fi enumerate: evaluarea reala a situatiilor de lupta; cunoasterea si informarea oportuna; conducerea sigura, competenta si hotarâta; discutii cu militarii; constientizarea fenomenelor generate de solicitarile fizice si psihice; motivarea intrinseca si extrinseca pentru eliminarea sentimentului de teama; explicarea si comunicarea sentimentului de teama; autoanaliza, exteriorizarea motivelor de teama; climat psihosocial afectiv pozitiv; coeziune de grup; ocupatie, activitate permanenta; înlocuirea sau completarea cu efective dupa sistemul "totul o data" (experienta australiana); asigurarea conditiilor minime de odihna, igiena, hrana, echipament; procedee si tehnici de psihoterapie; recreere, optimism, gândire pozitiva; medicamente.


Aceste metode sunt dintre cele mai utile si eficiente pe care le pot utiliza comandantii pentru rezolvarea si desfiintarea dilemelor "capcanei psihologice" care se manifesta sub forma stresului de lupta, cu cea mai mare intensitate în primele trei pana la cinci zile de la declansarea actiunilor de lupta.


Asistenta psihologica în lupta are la baza importante cercetari statistice care au evidentiat ca în primele 1-2 zile de lupta se înregistreaza urmatoarele pierderi: 20-25% din efectiv reprezinta morti, raniti si disparuti; 15-20% reprezinta pierderi de natura psihica.


Implicatia imediata priveste dimensionarea actiunilor militare ulterioare. A face dimensionarea actiunilor militare ulterioare pe un procent de 75-80% din efectivul initial este o grava eroare sau, mai degraba, o ignorare a realitatii. Statistic, se poate conta doar pe 60-65% din efectiv ca fiind apt pentru lupta, cu rezerva ca, dintre acestia, 15-20% sunt partial apti pentru lupta.


Din procentul de 20-25% afectati psihic, aproximativ jumatate pot fi cuprinsi într-un tratament de scurta durata în apropierea frontului (experienta americana), ceilalti urmând sa fie tratati într-o unitate special destinata în esalonul doi al fortelor proprii (experienta israeliana).

III. STUDIU DE CAZ

La "scoala de Aplicatii a Fortelor Aeriene Aurel Vlaicu" s-a efectuat un studiu privind evaluarea nivelului stresului si prognoza rezistentei la stres pe un esantion reprezentativ (100 persoane), format din ofiteri, maistri militari si subofiteri.


Lotul a fost ales prin metoda esantionare simpla aleatorie. Subiectii au fost alesi în mod uniform si cu o probabilitate practic identica pentru fiecare din personalul militar (ofiteri, subofiteri, maistri militari, militari angajati pe baza de contract).


Culegerea datelor s-a facut prin aplicarea a doua scale.
Prima este compusa dintr- un numar de 8 întrebari reprezentative evaluarii nivelului de stres, iar cea de-a doua scala imaginata de psihologul T. S Langer este compusa din 22 de întrebari si enunturi cu ajutorul careia se poate evalua cât de bine reuseste cineva sa raspunda factorilor stresanti (a se vedea anexa).
S-a pornit de la premisa ca statutul de militar se numara printre cele mai stresante profesii; vom evidentia principalii factori stresori care pot aparea: calitatea slaba a procesului pregatirii pentru lupta, gradul înalt de solicitare fizica si psihica a misiunilor, nivelul scazut al ordinii si disciplinei militare, probleme nerezolvate în familie, stil de conducere inadecvat al comandantilor si sefilor, lupta si activitatile pe timp de noapte, precum si în conditiile unui nivel scazut de luminozitate si vizibilitate, izolarea, conflicte interioare între simtul datoriei si spiritul de conservare a integritatii personale, nesiguranta locului de munca.
Ca obiectiv s-a avut în vedere evaluarea nivelului stresului si a capacitatii de rezistenta la stres.
În urma aplicarii scalei de evaluare a stresului s-au obtinut urmatoarele rezultate:
Solicitate sa-si evalueze propriul nivel de stres, cadrele militare au dat urmatoarele raspunsuri:
Se iau în calcul raspunsurile afirmative, astfel:
- "Va irita faptul ca trebuie sa asteptati la rând pentru rezolvarea unei probleme?" - 23% au raspuns afirmativ
- "Va simtiti deprimat în viata dumneavoastra personala?" - 12% au raspuns afirmativ
- "Va simtiti în nesiguranta la locul dumneavoastra de munca?" - 36% au raspuns afirmativ
- "Mâncati, consumati alcool sau fumati pentru a va potoli starea de neliniste?" - 34% au raspuns afirmativ
- "Scopurile pe care le urmariti sunt imaginare?" - 10% au raspuns afirmativ
- "Va simtiti prins într-o capcana, atacat din toate partile?" - 1% au raspuns afirmativ
- "Va zboara adesea gândurile aiurea?" - 20% au raspuns afirmativ
- "Considerati ca sunteti predispus la accidente?" - 14% au raspuns afirmativ

Rezultatele pot fi observate si în urma reprezentarii grafice:


Pe baza acestor rezultate se poate aprecia ca, pe ansamblu, nivelul de stres cumulat este în limite normale, iar unul din factorii generatori de stres este nesiguranta locului de munca.
În urma aplicarii scalei de evaluare a capacitatii rezistentei la stres s-au obtinut urmatoarele rezultate:
Au fost luate în calcul întrebarile/enunturile la care au raspuns afirmativ.
Din cele 22 de întrebari/enunturi, raspunsurile semnificative au fost de 8, 13%, înscriindu-se în categoria de raspunsuri normale la stres. De asemenea, rezultatele sunt surprinse grafic astfel:
 


Se poate aprecia ca rezultatul obtinut privind capacitatea de a rezista factorilor stresanti este normala. În cazul subiectilor evaluati, au existat situatii generatoare de stres la care au reactionat normal neajungându-se la dezechilibru psihic.





BIBLIOGRAFIE


1. Aradavoaicei G., "Stresul psihic în lupta armata", Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti 1993
2. Aradavoaicei G., "Personalitatea cadrelor militare", Ed. Militara, Bucuresti, 1987
3. Floru R., "Stresul psihic", Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1974
4. Neveanu P. P., "Dictionar de psihologie", Ed. Albatros, Bucuresti, 1978
5. Tomsa, R. I., "Eul, imaginea de sine si comportamentul în lupta", Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti, 1999
6. Radu I., "Pregatirea psihica pentru lupta a militarilor", Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti, 1994
7. *** Infocom, nr. 1, februarie 1997

 

 



Anexa nr. 1


Aflati ce capacitati aveti pentru a rezista la stres:
Cititi întrebarile/enunturile si alegeti, încercuind, din variantele de raspuns, pe cele care corespund situatiei dumneavoastra:


1. De mai mult timp ma simt peste masura de slab.
a) Da b) Nu
2. Am avut perioade de timp (zile, saptamâni sau luni) în care m- am simtit depasit de situatie.
a) Da b) Nu
3. Care este, în general, starea dvs. psihica?
a) Foarte proasta b) Proasta c) Buna d) Excelenta
4. Adesea simt "ca ma ia cu calduri"
a) Da b) Nu
5. Ati suferit palpitatii?
a) Da b) Nu
6. Aveti pofta de mâncare ?
a) Slaba b) Normala c) Buna d) Foarte buna
7. Sunt atât de obosit, încât nu pot sta nici macar pe scaun
a) Da b) Nu
8. Sunteti tipul de om care îsi face griji din orice?
a) Da b) Nu
9. Ati avut dificultati de respiratie (fara a face o munca foarte grea)?
a) Uneori b) Adesea c) Niciodata
10. Ati avut accese de nervozitate ?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodata
11. Ati avut stari de lesin?
a) Rar b) Foarte rar c) Niciodata
12. Întâmpinati dificultati când încercati sa adormiti sau sa ramâneti treaz?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodata
13. Va deranjeaza aciditatea gastrica?
a) Da b) Nu
14. Aveti memorie buna?
a) Nu b) Da
15. S-a întâmplat sa aveti "transpiratii reci" ?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodata
16. Va tremura vizibil mâinile?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodata
17. Auziti zgomote în cap tot timpul?
a) Da b) Nu
18. Am spaime personale care îmi provoaca prabusirea psihica
a) Da b) Nu
19. Va simtiti izolat, singur chiar între prieteni?
a) Da b) Nu
20. Nimic nu mi se întâmpla dupa cum îmi doresc.
a) Da b) Nu
21. Suferiti de dureri de cap?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodata
22. Uneori nici nu mai stiu daca ceva mai are pret, daca merita sa mai doresti ceva.
a) Da b) Nu



Anexa nr. 2
Scala de evaluare a nivelului stresului
Va rugam sa raspundeti la urmatoarele întrebari cu toata sinceritatea:
 

Nr.

crt.

Întrebare

DA

NU

1.

Vă irită faptul că trebuie să așteptați la rând pentru rezolvarea unei probleme?

 

 

2.

Vă simțiți deprimat în viața dumneavoastră personală?

 

 

3.

Vă simțiți în nesiguranță la locul dumneavoastră de muncă?

 

 

4.

Mâncați, consumați alcool sau fumați pentru a vă potoli starea de neliniște?

 

 

5.

Scopurile pe care le urmăriți sunt imaginare?

 

 

6.

Vă simțiți prins într-o capcană, atacat din toate părțile?

 

 

7.

Vă zboară adesea gândurile aiurea?

 

 

8.

Considerați că sunteți predispus la accidente?

 

 


 


 

 

* UM 01838 Boboc

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania