Cuvinte-cheie:
- Arma psihologica;
- Protectie psihologica;
- Razboi informational;
- Propaganda;
- Operatii psihologice


Razboiul psihologic este o parte componenta a razboiului modern. El a devenit o generalizare si permanentizare a violentei, un nou gen de arma: arma psihologica. El se circumscrie conceptului mai larg de influenta sociala. Influenta reprezinta un fenomen fundamental al vietii individuale si sociale, vizând modificarea atitudinilor si comportamentelor unor grupuri sau persoane.

Influentarea psihologica desfasurata de catre agresor este un tip special de influenta care se poate numi manipulare.

Numeroasele lucrari de specialitate n-au clarificat înca raportul exact dintre manipulare si razboi psihologic. Parerile merg de la sinonimia termenilor pâna la opozitia lor. Mai mult decât atât: în loc de razboi psihologic (termen la care se tinde a se renunta), se folosesc si alte concepte, cu acelasi înteles: lupta sau agresiune psihologica, operatii/actiuni psihologice sau chiar razboi informational.

Indiferent de denumire, aceasta noua forma de razboi a devenit tot mai eficienta iar ideea ca victoria poate fi obtinuta si fara arme, doar prin convingere – nu este noua, ea a însotit fenomenul militar dintotdeauna.

 
Nu este întâmplator ca zeul Ares, al razboiului, este înconjurat de zeitele discordiei, fricii si teroarei. Cunoasterea intuitiva a psihicului uman a fost exploatata la maximum pentru a hotarî soarta razboiului de partea celui mai viclean, mai siret, mai inteligent.

Înca acum multi ani în urma, Sun Tzu, renumitul gânditor antic militar proslavea arta manipularii prin dezinformare, înselare si dezbinare.

Sau binecunoscutul viclesug a lui Ulise, cu darul oferit troienilor: un cal de lemn în care erau ascunsi grecii ce aveau sa cucereasca orasul – întruneste toate conditiile unei manipulari moderne.

Nici geto-dacii n-au fost mai prejos în inventarea viclesugurilor pentru a induce în eroare adversarul cu privire la intentii sau la numarul luptatorilor.

În secolul nostru au aparut mijloace special destinate pentru utilizarea armei psihologice: radioul si presa si-au adus contributia mai ales în cele doua razboaie mondiale, ca apoi, televiziunea sa domine mass-media. Ea a devenit cea mai eficace arma de manipulare psihica, asa cum o demonstreaza conflictele din ultima perioada, în Balcani sau Irak.

Primul razboi din Golf a fost un succes total al tehnicilor de manipulare. Imaginile cu prizonieri au avut un impact emotional puternic asupra inamicului, scene ca acelea în care soldatii irakieni ieseau din adaposturile subterane si sarutau bocancii învingatorilor, au contribuit substantial la demoralizarea soldatilor irakieni si la predarea în masa a acestora (Stavre, I., 2004, pag. 107).

Al doilea razboi din Golf, în afara formulei de includere a jurnalistilor în cadrul unitatilor militare ce a dus la un nou model de manipulare prin transferul emotional de la soldati la jurnalisti, s-a remarcat prin cel mai acerb razboi al propagandelor, de ambele parti.

Mai convingatoare, fiindca a fost traita pe viu, este Revolutia din 1989, ce ne-a bulversat psihic cu tot felul de stiri, alarme false, zvonuri si dezinformari.

Ca urmare, s-a simtit nevoia crearii si la noi de structuri specializate pentru a oferi protectie psihologica si a se specializa în domeniul actiunilor psihologice. Este relevanta aparitia recenta a Manualului de operatii psihologice si cresterea gradului de interoperabilitate cu structurile similare ale NATO.

Toate evenimentele si conjuncturile tot mai diverse în care se desfasoara razboiul contemporan pun tot mai acut problema definirii sau redefinirii agresiunii psihologice si relevarea dimensiunii ei manipulative.

Exista mai multe definitii ale razboiului psihologic ce corespund doctrinelor politico-militare ale unor mari puteri sau organizatii.

Francezii au lansat conceptul de actiuni în câmp psihologic ce vizeaza doua nivele de organizare. Primul se refera la consolidarea psihomorala proprie prin actiuni de aparare sau protectie psihologica. Al doilea nivel cuprinde actiuni de demoralizare, intoxicare si dezinformare a inamicului (Hentea, C., 2002, p. 15).

Doctrina româneasca din 2001 aderase initial la o formula asemanatoare privind actiunile psihologice.

Definitia NATO pentru operatii psihologice (PSYOPS) la care a aderat si doctrina noastra militara în 2003, se refera la acele actiuni psihologice desfasurate în timp de pace, criza sau razboi, îndreptate asupra unor audiente inamice, prietene sau neutre, în scopul influentarii atitudinii si comportamentului acestora în vederea realizarii obiectivelor politice si militare (Hentea, C., 2004, p. 40).

În dictionarul american de termeni militari, razboiul psihologic se refera la folosirea planificata a propagandei si a altor actiuni psihologice, cu scopul de a influenta opiniile, emotiile si comportamentul grupurilor straine inamice, într-un mod care sa sprijine înfaptuirea obiectivelor nationale (Sima, T., 2004, p. 230).

Lasând la o parte faptul ca nu este prea clar ce se întelege prin obiective nationale, noua politica NATO pare ca vrea sa se departajeze de operatiile de înselare militara, de dezinformare, de minciuna, de propaganda.

Cu alte cuvinte, vrea sa dea o aura de rationalitate, de corectitudine, de nepartinire si de moralitate noului razboi psihologic. Dupa parerea mea, asta este tot o forma subtila de manipulare pentru a fi mai credibila.

Influentarea psihologica desfasurata de agresor, nu poate avea decât un singur sens, unul negativ (Hariuc, C., 1994, p. 28), deci, manipulativ.

Din cauza conotatiei negative pe care o are termenul de manipulare din perioada regimurilor totalitare, fasciste, agentii de influentare au facut tot posibilul sa mascheze acest scop major al agresiunii.

Manipularea este un tip special de influentare desfasurata de catre agentul agresor, ce-si urmareste în primul rând interesele, dar asta nu înseamna întotdeauna daune, prejudicii aduse victimei – tinta, mai ales în conditiile razboiului contemporan.

Conceptul în sine de manipulare lasa libertate de interpretare. Poate de aici provine toata confuzia terminologica sub care se analizeaza si comenteaza fenomenul razboiului psihologic.

Indiferent ce sens alegem, cel larg de influenta sociala de tip special sau cel restrâns, de influenta în discordanta cu interesele manipulatilor, razboiul psihologic are telul de a manipula.

Vorbim de manipulare "atunci când o anume situatie sociala este creata premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentul manipulatilor în sensul dorit de manipulator" (Ficeac, B., 2004, p. 30).

Conflictul militar este, în sine, un teren propice fenomenului manipularii. Factorii de risc ai câmpului de lupta si situatia–limita în care se afla militarul care trebuie sa traiasca atât pacea, cât si razboiul, ca doua stari distincte de normalitate, fac deja vulnerabila starea psihica a luptatorului.

Daca agresiunea psihologica mai urmareste si punctele sensibile, nevralgice ale adversarului, perspectiva de a provoca panica, deruta, confuzie, capitulare, este foarte mare.

Actiunile de subminare a starii psihomorale a adversarului, reducerea capacitatii de rezistenta psihica si a vointei de a lupta pot începe înainte de declansarea actiunii armate, uneori, nemaifiind nevoie sa se ajunga aici. Operatiunea "Sustinerea democratiei" din Haiti, din 1994 n-a necesitat nici un foc de arma (Mihai, V., Infocom, nr. 3/1996, p. 21- 27).

O alta trasatura a manipularii este caracterul indirect, de la distanta, între cel care manipuleaza si cel manipulat (de obicei prin intermediul mass-media) ducând la o relatie sociala nefireasca, înstrainata, anxioasa, frustranta.

În primul rând, se actioneaza asupra inconstientului, unde forta sugestiei este deosebit de mare si individul actioneaza sub o presiune de care nu este constient. De aceea, fisurarea sau chiar schimbarea sistemului de referinta poate fi mai usor provocata prin formule soc (sloganuri) puternic emotionale.

Cât de departe poate ajunge manipularea, ne-o dovedeste dublul proces de dezumanizare, atât a agresorilor, cât si asupra victimelor. Se poate ucide cu sânge rece, din convingere, numai datorita inocularii ideii ca ceea ce omoara nu sunt oameni (exemplul milioanelor de evrei omorâti sau aruncarea bombelor atomice la Hiroshima si Nagasaki). La aceasta se adauga procesul dezindividualizarii ce creste spiritul agresiv. (Ficeac, B., 2004, p. 20 - 28, 40 – 42).

Legat de acest aspect nu trebuie uitat faptul ca presiunea grupului poate avea ca efect si anihilarea gândirii proprii. Neglijarea acestui principiu a dus la greseli costisitoare, cum ar fi, distrugerea flotei americane la Pearl Harbour sau accelerarea ofensivei militare din Vietnam – pentru ca, în procesul de decizie a primat spiritul de echipa, unitatea, în ciuda ezitarilor si îndoielilor unor membri ai comisiilor (Janis, 1972, citat de Oberle, DeVisscher, P., 2001, p. 313).

Manipularea persista si dupa ce conflictul armat s-a stins. Desfasurata pe o perioada lunga de timp, de ordinul anilor, ea poate duce la remodelarea psihologica a unor mari colectivitati umane. În acest caz, se produce cunoscutul "paradox al influentei" prin care, cu cât s-a actionat mai mult timp asupra psihicului, cu atât rezistenta la manipulare este mai mare. Probabil ca astfel se explica fanatismul religios sau etnic si impenetrabilitatea totala la manipulare a atentatorilor sinucigasi.

Si, în sfârsit, se vorbeste de manipulare psihologica si de manipulare informationala, desi ambele se întrepatrund.

Manipularea psihologica are în vedere o serie de procese si fenomene ce stau la baza schimbarii conduitei. Citam o parte din ele: tendinta spre echilibru cognitiv si emotional, disonanta cognitiva, nevoia de recunoastere, afiliere sau securitate, efectul carismatic, fenomenul de sugestie controlata. Printre tehnicile ce ilustreaza eficacitatea acestor efecte sau fenomene, despre care se tot vorbeste, sunt "tehnica piciorului–în–usa", "tehnica usii–în–nas", tehnica momelii, tehnica manipularii prin perceptie subliminala.

Manipularea informationala este modalitatea de baza prin care se realizeaza manipularea. Extensia mass-mediei, posibilitatea de a receptiona în timp real orice eveniment de pe glob, dezvoltarea tehnologiilor comunicationale, diversificarea suporturilor ce transmit informatia, fac din razboiul informational o emblema a lumii contemporane ce readuce în discutie delicatul subiect al propagandei.

Termenul propaganda avea initial un sens neutru, acela de a raspândi credinta, apoi o opinie, o doctrina oarecare.

Propaganda continua sa fie asociata cu minciuna si manipularea. Prin modul de a putea împleti adevarul cu falsul, ea este, într-adevar, forma principala prin care se poate actiona asupra constiintei si sentimentelor.
Poate fi deschisa (oficiala) si ar corespunde, în conditii de razboi, modernelor servicii de relatii publice – si acoperita (îsi ascunde provenienta), având la baza calomnia, ponegrirea, defaimarea. Aceasta, la rându-i poate fi neagra si cenusie în functie de gradul de acoperire si procedeele folosite.

Propaganda neagra este cea mai eficienta, abordeaza temele cele mai acute si lasa impresia sa îsi are sursele pe teritoriul inamicului.

Ea poate folosi mijloace dintre cele mai perverse ce provoaca stare de panica, deruta, tensiune, nesiguranta, prin zvonuri, alarme false si apeluri telefonice, santaj, imitarea vocii unor personalitati cunoscute sau presiunea psihologica asupra lor (amenintari, sechestrare). Este foarte posibil ca si arma – informationala a terorismului sa faca parte câteodata din panoplia mijloacelor folosite.

În propaganda cenusie, nu se specifica sursa dar nu se declara fatis împotriva adversarului, abordând subiecte senzationale ce vulnerabilizeaza publicul.

În functie de metoda predominanta folosita, propaganda poate avea suport emotional, faptic sau persuasiv (Cristea, D. p. 387).

Prima urmareste provocarea deliberata a unor trairi si adeziuni afective puternice, utilizându-se imagini, formule verbale si simboluri cu mare încarcatura emotionala. Aceasta propaganda sta la baza manipularii populatiei cu un nivel foarte scazut al instruirii, mai ales în zonele de pe glob, unde predomina saracia si analfabetismul.

Propaganda cu suport faptic are la baza fapte cât mai concrete dar special alese, dupa criteriile dorite si se împleteste în general cu cea persuasiva, prin utilizarea abila a regulilor retorice pentru captarea afectiva si intelectuala a auditoriului.

Daca manipularea este o componenta curenta a vietii sociale contemporane, fiind legata nemijlocit de exercitarea puterii si a controlului social, se pune problema rezistentei la manipulare si contracararea ei.

Masurile privesc atât planul personal, cât si cel institutional. De mare importanta este asigurarea unei protectii psihologice de calitate. si cum "confruntarea se produce pe terenul psihic al omului, acolo unde se formeaza opiniile, convingerile si atitudinile, câstiga cel care reuseste primul si mai consistent sa întareasca sau sa modifice în sensul dorit trairile psihice ale luptatorului" (Hariuc, 1994, p. 65). Este necesara stabilitatea convingerilor, potentarea trasaturilor de personalitate pentru a face fata situatiilor limita, dar si cunostinte teoretice legate de psihologia sociala.

Strategia activitatilor de contracarare trebuie sa vizeze sursa (de unde provine manipularea), factorii care intermediaza comunicarea, motivatia, mijloacele tehnice folosite, caracteristicile tintelor vizate, monitorizarea permanenta a efectelor provenite datorita manipularii, dar si datorita contracararii ei. Toate acestea necesita resurse umane, materiale si financiare, de care nu dispun toate tarile mici si mijlocii.

La nivel individual, se cere un nivel de analiza si autoanaliza aprofundat, alternarea momentelor de detasare cu cele de implicare (Ficeac, 2004, p. 194), identificarea discontinuitatilor, cautarea motivatiilor ascunse, folosirea si compararea unor surse de informare independente si chiar o anumita independenta fata de gândirea de grup.

***

De manipulare nu putem scapa usor. Razboiul psihologic este razboiul cu noi însine. Suntem manipulati, dar de fapt, ne manipulam singuri, nimeni nu ne obliga.

Omul este un microcosmos si cine stapâneste legile acestui univers, stapâneste întreaga lume, detine puterea, inclusiv cea militara.

Daca agresiunea este un atribut al puterii si puterea înseamna cunoastere, victoria este de partea celui care stie mai multe.

În cazul nostru, înseamna a fi la curent cu cercetarile stiintifice privind psihicul uman si principiile lui de functionare în grupul social, înseamna aprofundarea cunoasterii de sine, dar si a celorlalti, a ceea ce este dincolo de sine, care se întoarce la sine într-un mod îmbogatit. Nu mai exista un "al nostru" pur, totul este influenta, este rezultatul diversilor factori, cu un rol bine definit pe parcursul întregii vieti. Totul este manipulare, constienta sau nu, negativa sau pozitiva, în functie de interesele cui sunt satisfacute. Cel care manipuleaza are constiinta sigura a beneficiilor pe care le urmareste, prin influentarea imperceptibila a persoanei sau grupului vizat. Dar cel influentat, cel care-si schimba comportamentul din convingere sau din anumite ratiuni pe care le întelege, o face si el tot pentru "interesul lui". La un moment dat, nu cumva aceste interese sunt relative si cel care lupta pentru a obtine suprematia prin manipulare, s-ar putea la un moment dat, sa lupte împotriva lui însusi ?! Dreptul de a interveni pentru a face dreptate, pentru a instaura democratia nu e cumva un bine întors pe dos ?! E un "bine" al celor influentati, dar este si un " rau" al amândurora: agentul si tinta manipularii – schimbarea se face, dar fara convingere, fara a întelege de ce au ales schimbarea. Nu cumva insuficienta patrundere a sensurilor istoriei îi transforma din manipulatori în victime ale propriei lor manipulari ?!

Este un conflict din care sigur va câstiga doar stiinta manipularii, ca arma a cunoasterii si autocunoasterii. Razboaiele vin si trec, victoriile se transforma în esecuri si invers, judecatorii istoriei sunt trecatori si deci partinitori. Numai manipularea ramâne vesnica, ca arma a amagirii si a trezirii, ca arma care nu ucide, ci doar otraveste, si ceea ce este mai important, nu mori, ci, dimpotriva, renasti, dupa ce otrava a fost eliminata. Unii nu vor s-o elimine…




BIBLIOGRAFIE

1. Cathala, Henri- Pierre, Epoca dezinformarii, Editura militara, Bucuresti, 1994;
2. Cracsner, C. E., Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti, 2003;
3. Cristea, D., Tratat de psihologie sociala, Editura Protransilvania;
4. DeVisscher, Pierre, Neculau, A. (coordonatori), Dinamica grupurilor, Texte de baza, Polirom, 2001;
5. Duta, Victor, Razboiul împotriva mintii noastre, Editura Icar, Bucuresti, 2002;
6. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Bucuresti, Nemira, 2004;
7. Golu, P., Fenomene si procese psihosociale, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1989;
8. Hariuc, C., Protectia împotriva agresiunii psihologice, Editura militara, Bucuresti, 1994;
9. Hentea, Calin, Propaganda fara frontiere, Nemira, Bucuresti, 2002;
10. Hentea, Calin, Arme care nu ucid, Nemira, Bucuresti, 2004;
11. Le Bon, Gustave, Psihologia maselor, Editura stiintifica, Bucuresti, 1991;
12. Sima, Tudora, Fenomene psihosociale contemporane, Bucuresti, 2004;
13. Stavre, Ion, Reconstructia societatii românesti prin audiovizual, Bucuresti, Nemira, 2004.
14. x x x – Pregatire psihica pentru lupta, Manual, Editura militara, Bucuresti, 1993;
15. x x x - Razboiul psihologic în conceptia principalelor state capitaliste, Editura militara, Bucuresti, 1972;
16. x x x –Revistele Infocom, Statul Major General, Sectia de asigurare psihologica a armatei,. nr. 3/1990; 2 si 3/1994; 2/1995 si 1, 2, 3/1996;
17. x x x – Spirit militar modern nr. 11- 12/2004.

* Centrul Militar Judetean Dâmbovita