Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Sectiunea de psihologie este realizata de studenti si profesori pasionati de acest domeniu. Va invitam sa explorati acest domeniu si sa va bucurati de resursele online publicate aici!

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

< Inapoi la cuprins

 

SELECTIA PSIHOLOGICA

NECESITATEA OPTIMIZARII INFLUXULUI INFORMATIONAL ĪN EXAMINAREA PSIHOLOGICA
Psiholog principal Simona POTORAC*

 

 

REZUMAT

Se poate spune ca traim īn prezent īntr-o "era informationala", caracterizata printr-o nevoie acuta de informare si comunicare.
Īn societatea actuala exista o preocupare sustinuta pentru perfectionarea volumului si calitatii informatiilor utilizate, pentru stapānirea si manipularea informatiilor, pentru cunoasterea procesului de obtinere si prelucrare a acestora.
Lucrarea de fata īsi propune sa accentueze:
- rolul si necesitatea informatiei īn toate sectoarele de activitate si implicit īn examinarea psihologica
- modalitatile de transmitere a informatiilor, cu referire concreta la comunicarea verbala (caracteristicile acesteia, principiile care trebuie respectate īn vederea unei comunicari eficiente) precum si
- masura īn care informatia suplimentara poate modifica comportamentul tinerilor si rezultatele acestora la examenul psihologic.


Comunicarea verbala are un rol esential īn transmiterea intentionata sau nu, de informatii destinate sa lamureasca sau sa influenteze un individ receptor. Īn timpul transmiterii informatiei, se produce o actiune asupra individului receptor dar si un efect retroactiv (feed- back) asupra persoanei emitatoare. Limbajul nu este singura conduita de comunicare, putāndu-se vorbi de comunicare paraverbala (caracteristicile vocii, particularitati de pronuntie, intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza) si de o comunicare nonverbala (īn care informatia este codificata si transmisa prin semne legate de postura, miscare, gesturi, mimica, īnfatisare).


Tendinta actuala este orientata mai ales asupra cercetarii comunicarii orale, neglijata din lipsa instrumentelor tehnice care sa o surprinda īn complexitatea sa.


Cuvinte cheie: informatie, comunicare, societate informationala, influentare.


Īn societatea actuala, caracterizata prin profunde mutatii īn toate planurile, nevoia de informatie, informare si mai ales comunicare este covārsitoare. Multi autori considera ca era actuala poate fi definita ca "Era a informatiilor". Valoarea informatiei este data de cel putin doua dimensiuni: calitatea si respectiv cantitatea acesteia. Informatiile circula printr- un circuit continuu, printr-o multitudine de procedee (prelucrare, analiza) putāndu-se obtine informatii noi. De exemplu, plecānd de la date (care reprezinta fapte brute ale existentei īnconjuratoare), prin prelucrarea acestora se pot obtine informatii.


Examinarea psihologica poate fi privita ca o activitate esentialmente informationala, psihologul avānd capacitatea de a estima locul, rolul si esenta informatiilor īn procesul evaluarii. Apare īn consecinta, preocuparea psihologului de a perfectiona volumul si calitatea informatiei utilizate īn examinarea psihologica.


Sub raport etimologic, cuvāntul informatie provine din latinescul informeo, informare al carui sens initial era acela de a instrui, a face, a planui, a-si īnchipui, a da continut unei idei. Informatia reprezinta formula scrisa sau verbala capabila de a aduce cunostinte noi si poate fi perceputa ca o masura a ordinii. Cu alte cuvinte informatia este invers proportionala cu incertitudinea cānd avem informatie putina, incertitudinea este mare.


Īn ultima perioada se discuta pe scara larga de un management al informatiei care se ocupa de definirea, descrierea, transmiterea, receptarea, stocarea, prelucrarea, regasirea si utilizarea eficienta a informatiei īn scopul cresterii eficacitatii, economicitatii si eficientei actiunilor umane de diverse tipuri.


Initial, prin anii ‘50-’60, perioada īn care s-au afirmat cibernetica, informatica si managementul, accentul a fost pus pe dimensiunea strict inginereasca a informatiei si a comunicarii, fapt care a stārnit nemultumirea fireasca a psihologilor. Ca o consecinta a acestui fapt, au proliferat ulterior studiile de psihologie cognitiva.


Informatia apare ca o punere īn forma comunicabila a realitatii. Shannon, autorul teoriei cantitative a informatiei sustinea ca „a capata informatie īnseamna a afla ceva ce nu se stia īnainte sau a afla ceva mai mult despre ceea ce se stia mai putin.


Īn ceea ce priveste originea informatiilor, acestea nu pot sa apara din īntāmplare sau nimic. Ele iau nastere īntotdeauna din alte informatii prin evolutia, transformarea sau conjugarea acestora. Deci, se poate vorbi de un ansamblu de informatii cu care se lucreaza si care evolueaza spre o legatura indestructibila-informatie-program-telefinalitate.


Este interesant punctul de vedere potrivit caruia informatia este o marfa speciala care are cost de producere, o anumita calitate, utilitate, valoare si pret. Utilitatea este data de existenta unor cereri sociale de informare si de capacitatea de a satisface acea nevoie. Prin informatie se poate produce o īnlocuire eficienta a factorului munca si a factorului tehnico- material, avānd loc o diversificare a activitatilor umane.


Producerea informatiei e un proces continuu si nelimitat, informatia este practic inepuizabila si are caracter de unicat. Dar ceea ce este pretios, important īn acest moment, poate deveni māine lipsit de valoare, deci practic informatiei īi dispare calitatea de a fi informatie.


Trebuie facuta diferentierea īntre conceptul de date si acela de informatii Datele necesita o prelucrare ulterioara pentru a se transforma īn informatii iar informatia presupune constientizare umana. Pentru ca anumite elemente sa fie considerate informatii, ele trebuie sa prezinte interes pentru primitor si sa-i sporeasca acestuia gradul de cunoastere. īn epoca actuala, informatia ca rezultat al creatiei intelectuale a omului este una din principalele surse care asigura desfasurarea eficienta a activitatilor īn orice domeniu.


Constientizarea caracterului fundamental al informatiei ca sursa vitala a permis aparitia unui proces de comunicare(informare) intre diverse discipline stiintifice, ceea ce a dus la o abordare interdisciplinara. Originea informatiei se afla īn psihicul uman care constituie locul de īntālnire a cunostintelor, experientelor si realitatii.


Orice ipostaza a realitatii poate fi transpusa īn informatie. Realitatea e informationala īn masura īn care este perceptibila, inteligibila sau devine receptoare ca suport al sensurilor existentiale umane.


Realitatea nu constituie sursa a informatiei doar īn sensul de izvor din care ea curge, ci poate fi ea īnsasi convertibila īn informatie de catre om.


Informatiile produse se prezinta sub o multitudine de forme: inventii, inovatii, studii, documentatii, soft-uri, sisteme de organizare, proiecte, consultanta, etc. Aceste forme ale informatiei se contureaza īntr-un sector care cunoaste o rapida dezvoltare īn societatea pe care o traversam.


Producerea informatiei se realizeaza prin activitati de cercetare stiintifica, de cunoastere sau de specializare pe culegerea si producerea de informatii. Societatea actuala se caracterizeaza prin cresterea competitivitatii prin informatie īn toate domeniile de activitate.


Sintetizānd, se poate afirma ca informatiile au urmatoarele caracteristici:
- reprezinta o resursa vitala,
- nu se consuma prin utilizare, ci se multiplica,
- informatia poate fi privita ca o ‘‘marfa speciala”, volatila si ecologica,
- informatia este concentrare de valoare maxima īn volum minim.


O alta caracteristica a acesteia este reprezentata de variabilitatea sistemului din care provine. daca sistemul nu evolueaza, nu se transforma, informatia oferita este minima. Orice modificare, restructurare a sistemului genereaza noi informatii, īn consecinta informatia exista atunci cānd descrie starea actuala a unui fenomen dintr- un sir de evolutii a starilor unui sistem. informatia poate fi definita si prin sens, respectiv prin valori de adevar. Astfel, o operatie matematica poate sa ne ofere o informatie dar nu neaparat un adevar. Dimensiunea semantica si constientizarea informatiilor genereaza seturi de cunostinte, fapt care a permis definirea etapei actuale cu termenul de ”societate a cunoasterii”sau ”societate informationala”.


Asa cum observa Cornel Havarneanu īn lucrarea intitulata ”Informatica aplicata īn psiho- pedagogie”, analiza informatiilor permite clasificarea acestora īn informatii simple si informatii compuse(complexe). informatia simpla este un fapt unic, referitor la starea unui sistem. De regula, informatia simpla necorelata cu alte informatii are o semnificatie saraca. Compunerea informatiilor se realizeaza prin procedeele de coordonare si subordonare. informatia compusa prin coordonare este aceea care rezulta prin īmbinarea īntr-o ordine oarecare a informatiilor elementare pe componente. informatia compusa prin subordonare poate sa īmbine elementele legate intre ele īntr-un mod precizat de limbaj sau īn ordinea īn care sunt enuntate. Fiecare element joaca un rol īn ansamblu, iar permutarea a doua elemente sau suprimarea unuia denatureaza informatia.


Orice informatie poate fi redusa la un model general. Pentru aceasta informatia poate fi divizata īn elementele componente, intre care se poate preciza o anumita ordine. Pentru fiecare element se īntocmeste o lista a valorilor posibile, apoi se fac toate combinatiile posibile, luāndu-se cate un element din fiecare multime componenta.


Unii autori nu insista asupra naturii reale a informatiei, ci asupra masurii cantitatii de informatie continuta īntr-un mesaj. Cantitatea de informatie este legata nu numai de numarul de stari posibile, ci si de probabilitatea de realizare a fiecareia dintre acestea.


Afirmam ca informatia poare fi definita ca”o marfa speciala” si īn consecinta se poate vorbi de o piata a informatiilor. Aceasta se detaseaza la ora actuala ca fiind una dintre cele mai importante si mai dinamice piete. īn acest context, se impune cu necesitate ideea de protectie a proprietatii intelectuale prin legi si regulamente specifice.


Informatiile circula, se transmit si aceasta circulatie este asigurata prin:Internet sesiuni de comunicari stiintifice, tārguri si expozitii, publicatii de specialitate, documente tehnice, banci de date.
Dezvoltarea pietei informationale depinde īn mare masura de mediul informational alcatuit din: presa scrisa si audio- vizuala, reviste de specialitate, brevete de inventii sau inovatii, expozitii, tārguri si reuniuni stiintifice, Internet, comunicari directe, afise, anunturi.


Transmiterea informatiei este nemijlocit legata de comunicare. Orice comunicare aduce negresit informatie, pentru ca a comunica īnseamna si a informa. Dar comunicarea nu poate fi doar o modalitate de informare, un simplu schimb de informatii;ea este un proces mult mai complex care presupune pe lānga informatie si īntelegerea acelei informatii si a cadrului relational care sa-i ghideze si sa-i fixeze semnificatia. Astfel, o propozitie īntr-o limba necunoscuta exista ca informatie, dar īn absenta cunoasterii limbii, deci a īntelegerii ei, ea nu ne va comunica nimic.


Comportamentului uman, īn ansamblul sau, ii este intrinseca dimensiunea informationala, care receptata si corect decodificata, devine comunicare.


A comunica īnseamna cu mult mai mult decāt a transmite informatii si a stapāni cuvintele;putem vorbi fara sa comunicam nimic si putem sa ne prezentam celorlalti fara a rosti nici un cuvānt. De asemenea, absenta intentiei comunicative nu anuleaza comunicarea. Nehotarārea, nelinistea, neputinta, etc. pot fi transmise celorlalti chiar si atunci cānd nu dorim acest lucru.


Una dintre cele mai frecvente diferentieri utilizate īn analiza comunicarii umane are la baza natura semnelor utilizate īn codarea informatiei si canalul predilect de transmitere a mesajului astfel rezultat. Se poate vorbi īn acest sens de trei tipuri de comunicare:comunicarea verbala comunicarea paraverbala (caracteristicile vocii, particularitati de pronuntie, intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza) si comunicare nonverbala(in care informatia este codificata si transmisa prin semne legate de postura, miscare, gesturi, mimica, īnfatisare). Pentru analiza de fata m- am oprit la comunicarea verbala- orala. īn acest caz, informatia este codificata si transmisa prin cuvānt, fiind īn prezent cea mai studiata forma a comunicarii umane, desi din perspectiva antropogenetica si ontogenetica, aparitia ei este cu mult devansata de celelalte doua forme de comunicare. Comunicarea verbala este specific umana, are forma orala sau scrisa, iar īn functie de acestea utilizeaza canalul auditiv sau vizual. Aceasta permite formularea, īnmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe. Multa vreme a fost studiata ca maniera dominant- exclusiva a comunicarii. īn legatura cu aceasta forma de comunicare au fost elaborate o serie de principii:
- emiterea determina receptia mesajului;
- mesajul circula de la un pol preponderent activ spre un receptor pasiv;
- desfasurarea lantului comunicativ are directie liniara, etapele prezente le conditioneaza automat pe cele viitoare, fara reciprocitate;
- daca īn codare si decodare se foloseste aceeasi cheie lingvistica, mesajul īsi atinge tinta.


Tendinta actuala este orientata mai ales asupra cercetarii comunicarii orale, mult timp neglijata din cauza lipsei instrumentelor tehnice care sa o surprinda īn complexitatea sa.


Comunicarea orala reprezinta un mijloc bidirectional de comunicare care permite emitatorului sa verifice rapid cum a fost primit mesajul de catre receptor;este permisa modificarea mesajului īn functie de reactiile receptorului, īn sensul repetarii, modificarii sau anihilarii lui. Acest tip de comunicare permite folosirea mai multor moduri de a exprima un mesaj si chiar alternarea acestora(exemplu:expunere, dialog, etc.)


Emitatorul care foloseste comunicarea orala trebuie sa urmareasca:
- receptarea corecta a mesajului de catre interlocutor
- folosirea celor mai bune argumente
- provocarea la interlocutor a unei stari adecvate pentru comunicare
- folosirea unor strategii de motivare (explicatia, analogia, comparatia, ilustrarea) care pot clarifica unele retineri ale receptorului.


Felul īn care comunicam ceva este foarte important atāt pentru īntelegerea mesajului transmis cāt si pentru imaginea celor ce comunica. Exista persoane inteligente, creative care nu stiu sa comunice oral eficient.


Īn comunicarea orala trebuie avute īn vedere urmatoarele aspecte:
- se va tine seama de obiectivul comunicarii (a informa, a consulta, etc.)
- se va respecta personalitatea interlocutorilor
- va fi asigurat un climat de comunicare adecvat
- va fi alocat un timp rezonabil pentru comunicare
- se va folosi feed- back- ul fara ca acesta sa fie impus sau sa altereze relatia intre interlocutori;el are rolul de a verifica daca receptorul a īnteles corect mesajul
- se va īncuraja interlocutorul sa puna īntrebari si sa-si exprime opiniile
- pe parcursul comunicarii se va folosi un stil clar, precis, sugestii
- nu se va vorbi sub impulsul momentului sau sub impresia unei emotii puternice
- vor fi folosite fraze scurte si formule afirmative si constructive
- vor fi evitate expresiile negative care provoaca interlocutorului o stare de disconfort psihic
- se vor evita pe cāt posibil formulele dubitative cum ar fi:s-ar putea, eventual, probabil
- verbele vor fi utilizate la timpul prezent si viitor si nu la conditional trecut
- se va folosi o voce adecvata din punct de vedere a tonului, timbrului si volumului.


Īn vederea cresterii eficientei comunicarii verbale este necesar sa avem īn vedere urmatoarele principii:
- orice individ trebuie sa fie pregatit atāt pentru rolul de emitator cāt si pentru cel de receptor
- orice receptor trebuie sa se educe pentru a putea”asculta activ”
- este necesara manifestarea interesului fata de interlocutor
- īn procesul comunicarii este importanta stabilirea unor teme de interes comun precum si o purtare deschisa, prietenoasa
- aprecierea ideilor interlocutorului nu trebuie facuta īnaintea terminarii timpului afectat enuntarii acestor idei
- sunt necesare formulari alternative ale aceleiasi probleme īn vederea realizarii obiectivelor propuse.


Īn lucrarea de fata am prezentat din perspectiva teoretica importanta informatiei si a modalitatii de transmitere a acesteia īn activitatea desfasurata.


Īn continuare voi prezenta īn ce masura informatia poate modifica comportamentul tinerilor recruti, stilul de abordare a sarcinilor de lucru precum si rezultatele obtinute la examinarea psihologica desfasurata la recrutare īn primavara anului 2005.


Populatia de referinta vizata de investigatia de fata este reprezentata de tinerii liceeni a caror medie de vārsta este 18, 5 ani(este vorba de un lot alcatuit din 694 de tineri). Din lotul initial am analizat 81 de tineri, elevi ai aceluiasi liceu teoretic si ai aceluiasi profil (informatica) toti provenind din mediul urban si care s-au constituit īn 2 esantioane:
- primul esantion este alcatuit din 38 de tineri examinati pe parcursul unei zile pe baza metodologiei de examinare la recrutare;acestor tineri li s-a realizat numai instructajul fiecarui test, fara a le fi oferite explicatii suplimentare(chiar daca acestea au fost cerute)
- celui de-al doilea esantion alcatuit din 41 de tineri, īnainte de a li se realiza instructajele testelor, am facut cāteva precizari cu privire la:
- necesitatea abordarii cu seriozitate a sarcinilor de lucru īn perspectiva mutatiilor profunde parcurse de societatea romāneasca si implicit de sistemul militar;
- importanta examenului psihologic īn vederea selectionarii resurselor umane corespunzatoare obiectivelor, sarcinilor si cerintelor specifice mediului militar;
- necesitatea manifestarii unui spirit de colaborare dar si a unei sinceritati depline īn ceea ce priveste propriile slabiciuni;
- posibilitatea dobāndirii unor noi perspective asupra propriei personalitati pentru depasirea situatiilor limita īn viata.


Tinerii au fost preocupati de semnificata testului de inteligenta, de abordarea acesteia atāt ca sistem complex de operatii, expresie calitativa a randamentului intelectual cāt si ca aptitudine generala care favorizeaza eficienta adaptarii sociale.


Īn urma interpretarii datelor obtinute am putut constata:
- interesul si mobilizarea tinerilor la testele psihologice au fost superioare celui de-al doilea esantion superioritate tradusa prin:
- o mai buna concentrare a atentiei pe parcursul examinarii;
- crearea unui climat de liniste favorabil desfasurarii īn bune conditii a examinarii psihologice;
- tratarea cu seriozitate, maturitate si responsabilitate a sarcinilor de lucru (comparativ cu primul lot unde am putut semnala la unii tineri o atitudine ostila, amuzament la unele īntrebari ale testului de personalitate E.P.Q., tendinta de a copia, bruscarea colegilor, comentarii inutile, impunāndu-se atentionari repetate);
- tinerii celui de-al doilea lot au obtinut o medie de 45 puncte la testul de inteligenta fata de primul lot cu o medie de 41 puncte;
- un procent de 80% din tinerii celui de-al doilea lot au fost interesati de rezultatele testarii comparativ cu 15% din tinerii primului lot;
- valoarea modului este 47 īn cazul lotului 2 fata de 43 īn cazul primului lot;
- īn cazul celui de-al doilea lot nota bruta minima īnregistrata la testul de inteligenta este 27, cea maxima este 59 iar amplitudinea are valoarea 32, spre deosebire de primul lot unde nota bruta minima este 23, cea maxima este 57 iar amplitudinea are valoarea 34.
- se constata totusi un procent de 30%din tinerii celui de-al doilea lot care au obtinut nota standard 2 la scala L a testului E. P. Q. fata de 18% din tinerii primului lot, ceea ce denota ca tinerii mai bine informati au tendinta de a-si ascunde micile slabiciuni, conformismul social fiind mai accentuat.


Se poate observa ca, actul de comunicare, de transmitere a informatiei, poate avea o miza de mobilizare, constituindu-se īntr-o tentativa de ”influentare”, de ”modelare”a celuilalt. Īntr-adevar, doar propunāndu-i celuilalt o definitie, lansez o informatie īn raport cu care el va trebui sa se pozitioneze. Actul de comunicare pare asadar destinat īn primul rānd sa produca efecte. El urmareste sa-l determine pe celalalt sa creada, sa gāndeasca sau sa actioneze.


Influenta este o resursa umana īntrucāt este si o aptitudine de a-l motiva pe celalalt, adica de a-l face capabil sa gāndeasca sau sa actioneze īn sensul voit. Comunicarea nu poate fi lipsita de o vointa, chiar minima de a ne influenta semenii. A comunica īnseamna obligatoriu a interveni īn scopul schimbarii situatiei pentru celalalt (modificāndu-i informatia initiala sau sistemul sau de reprezentari).


Comunicarea are pe lānga miza de mobilizare si pe aceea normativa. Orice comunicare īi propune celuilalt o definitie si implicit, un ansamblu de norme ce vor sustine interactiunile viitoare.


Īn acelasi timp īn care o informatie este transmisa pentru a lamuri sau influenta un individ se produce o actiune asupra subiectului receptor dar si un efect retroactiv asupra persoanei emitatoare care la rāndul ei este influentata.


Din cele prezentate mai sus se desprinde urmatoarea concluzie:orice comunicare īncearca sa influenteze īn grade diverse, informatia semenilor nostri, comportamentul acestora, pozitionarea individuala, mobilizarea celuilalt. informatia si comunicarea joaca un rol esential īn activitatea umana si implicit īn activitatea de examinare psihologica. Important nu este volumul de informatii ci mai degraba modalitatile de comunicare a acestora, managementul informatiei, constientizarea acestui potential precum si combinarea inedita si inteligenta a resurselor informationale.


Informatia īnseamna putere iar manipularea acesteia trebuie facuta īn scopul realizarii plusvalorii.



BIBLIOGRAFIE


1. Andrei Cosmovici si Luminita Iacob - Psihologie scolara, Polirom Iasi, 1998
2. C. Edmond Cracsner - Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de Īnalte Studii Militare Bucuresti, 2003
3. Peter F. Drucker - Managementul viitorului, Editura ASAB Bucuresti 2004
4. Liviu Drugus - Curs de managementul informatiei, 2005
5. Alex Muchielli - Arta de a comunica, Polirom Iasi 2005
6. D. Popescu - Arta de a comunica, Editura Economica 1999
7. Norbert Sillamy - Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic Bucuresti 1996
8. N. Stanton - Comunicarea, Societatea stiinta si Tehnica, 1995
9. Monica Voicu, Curs de comunicare
10. Catalin Zamfir - O analiza critica a tranzitiei, Polirom Iasi, 2004

 


 

 

* Centrul Militar Zonal Bacau

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania