Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Sectiunea de psihologie este realizata de studenti si profesori pasionati de acest domeniu. Va invitam sa explorati acest domeniu si sa va bucurati de resursele online publicate aici!

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

< Inapoi la cuprins

 

CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA

REFLECTII ĪN LEGATURA CU CONCEPTUL DE CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA
Psiholog Simona FASAREA*

 


REZUMAT

Aceasta lucrare prezinta din perspectiva psihanalitica, deosebirile teoretice si clinice ale conceptelor de tulburare post traumatica si experienta traumatica individuala. Lucrarea se doreste a fi interesanta datorita atentiei pe care mi-o īndrept asupra notiunii de experienta traumatica, cānd amintesc de misiuni internationale la care participa militarii romāni combatanti, īn diferite zone geografice ale lumii. Insist mult asupra impactului teribil pe care īl exercita o misiune internationala de acest tip asupra experientelor ulterioare de viata ale individului.


Ma intereseaza mult cāt de implicatii sufleteste se simt membrii familiilor militarilor romāni combatanti, cu toate ca aceste procese sunt de o finete rara si scapa vigilentei acestora.


Trimiterile teoretice si autorii pe care i-am consemnat vin īn sprijinul celor afirmate si contureaza o perspectiva dinamica a celor prezentate.


Doresc ca lucrarea sa se delimiteze de conceptiile general īntālnite si sa demonstreze ca intensitatea relatiilor afective este conditionata de experientele anterioare si nu numai. Rolul unei terapiei este acela de a se constitui īntr-o modalitate de fortificare a interioritatii omului ce īnlesneste aflarea unor solutii adaptative si valoroase pentru fiecare individ. Īn demersul terapeutic se poate realiza o sustinere si o echilibrare a personalitatii aflate īn deriva.


Īn partea de final prezint rolul parintilor si īn special al tatalui, cānd fac referire la modul īn care se dezvolta fizic si afectiv un copil al carui parinte a fost īntr-o misiune internationala, implicit īntr-o secventa traumatica.


Cuvinte cheie: traumatizare, potential, secventa, misiune.

Sute de conflicte regionale, razboaie civile si regimuri de teroare au adus si aduc un numar de victime īn constanta crestere īn populatia civila si nu numai. Daca supravietuiesc acestor conflicte, adultii implicatii cel mai adesea au īndurat suferinte emotionale extreme, ce persista chiar daca nu se mai afla īn zona de interactiune armata si pot constitui o povara emotionala pentru ceilalti. Exista nenumarate lucrari impresionante prin realizarea lor, prin forta imaginii, insolitul asocierii intre elemente care prezinta aceste fapte, īnsa cu mult devotament si sensibilitate se poate realiza ceva deosebit.


Voi īncerca sa surprind īn linii mari importanta conceptului de cunoastere si asistenta psihologica. Se admite īn general existenta traumei, cu caracter general, de aceea se impune ca necesara īncercarea de rezolvare a acesteia, motiv pentru care s-ar simti nevoia unei asistente psihanalitice cu sprijin pentru militarii romāni.


Termenul generic de tulburari cauzate de stresul post traumatic cuprinde multe dintre problemele generale ulterioare ale supravietuitorilor unui conflict armat.


Literatura de specialitate pare sa priveasca doar statistic si nu personal faptul ca īn conflictele armate recente se atesta pierderi si orori cu care se confrunta combatantii.


Traumatizarea psihica cauzata de razboi si persecutie (sau zonele conflictuale armate) difera īn functie de individ si īn functie de perspectiva istorica si nationala.


Experientele violentei si ale razboiului modern cauzeaza tulburari grave īn evolutia personalitatii. De aceea, consider ca razboiul īn general si conflictele armate unde militarii īsi desfasoara activitati specifice reconstructiei zonelor afectate determina o mare tensiune asupra lor si familiilor lor.


Nu se poate vorbi despre suferinta oamenilor ce au trecut prin experiente de acest gen īn mod neutru sau fara pretentii stiintifice. Totusi aceste experiente fac parte dintr-un proces stiintific īn care noi ca oameni de stiinta si terapeuti suntem invariabil implicati direct. Modul īn care identificam, descriem, intervenim terapeutic ne defineste ca fiind prieten sau dusman īn demersul nostru terapeutic, īn relatia cu pacientii.


Sincer consider ca dispunem de mai multe modalitati de a reactiona īn fata acestei cereri. Oferind doar un tip de interventie, actionānd, fie vom agrava, fie vom facilita ajutorul nostru.


Cum de pilda diagnosticul face rau pacientului, pentru ca tot ceea ce face este sa reduca suferinta la o suma de simptome īn acelasi timp fiind foarte vag si neinteresat de contextul social ce īl produce.


Ca amanunt picant, mai intim, mai nemediatizat pot spune ca tānara speranta a managementului serviciilor medicale militare, competenta medicala, pare a fi cea mai interesata sa formuleze diagnostice "evazive" conform Dictionarului de Sanatate Medicala, defilānd si prezentānd date foarte bizare īn urma unui elevat "consult", monitorizat si stiut doar de ea.


Cititorule daca īmi permiti am sa trec la lucruri mai serioase. Care va sa zica "daca limbajul nostru clinic reflecta voluntar sau accidental aceasta atitudine de autojustificare a opresorilor īn mod evident marim riscul de a ne transforma noi īnsine īn agenti traumatizanti" (Becker, D., 1992).


Singura problema ar fi ca se īntālnesc destul de multe forme de tulburari somatice si psihosomatice alaturi de diferite simptome psihologice. Totusi manifestarea simptomatologiei este nesigura īn timp. Tot la fel de bine pot aparea la cāteva zile dupa o experienta traumatica sau dupa cātiva ani.


Bruno Bettelheim (1943) este primul care a explicat foarte clar ca traumatizarea ca produsul al dezastrelor create de om este greu de surprins cu ajutorul limbajului stiintific. Cu toate ca autorul aminteste acestea vorbind despre experienta sa īn lagarele de concentrare gasesc ca este la fel de actuala tema si drept urmare conceptul se regaseste si īn zilele noastre. si anume fac referire la tipul de activitate desfasurata de militarii romāni combatanti īn diferite zone conflictuale armate ale lumii, unde participa la misiuni de pace si de reconstructie.


Multi dintre acesti viteji camarazi de arme, cu toate ca īndraznesc sa iasa īn liniste si siguranta din tara trec peste incidente, uneori comice, īnainte de a pleca īn misiune reusesc chiar sa semneze cu ei īnsisi un contract īntr-o atmosfera conspirativa, probabil pentru a nu se īngrijora prea tare. Spre a preīntāmpina un eventual exod al acestora catre terapeuti (psihologi, īn general) s-a decis īnasprirea "clauzelor contractuale", altfel spus dupa ce s-a recurs cam la toate metodele penibile de intimidare de tipul "ce ai patit de mergi la psiholog ?"; "nu esti bine ?"; "rāsete generale". Uite asa sunt confirmate peste secole crāmpeie de īntelepciune cunoscute de noi toti de pe bancile scolilor: "cine stie multe moare repede"; "fericiti cei saraci cu duhul"; "viata nu stie carte" si lumea īnceteaza brusc sa-si exteriorizeze grija privind bunul mers al lucrurilor.


Consider si ma simt īndreptatita sa afirm ca un concept de tipul "traumatizare extrema" este consacrat īn literatura de specialitate. Poate si pentru ca o trauma care īn desfasurarea ei sau īn consecintele ei pe termen scurt sau lung, sau īn simptomatologie, implicatiile sociale sau politice, nu poate fi comparata cu alte tipuri de evenimente traumatice ca de pilda cutremur, accident sau accident cerebral.


Este cunoscut faptul ca trauma poate fi produsul mai multor experiente (Freud, S., 1930) sau a unui eveniment din viata subiectului, īn fata caruia, individul nu are capacitatea de a raspunde īn mod adecvat (Pontalis, J. B., Laplanche, J., 1981).


Mai pot spune ca o trauma poate fi rezultatul unei serii de experiente netraumatice individuale care se acumuleaza, se dezvolta apoi īntr-un context interactional si īn final pot conduce la o cadere psihica (Khan, M., 1977). Aceasta maniera de īntelegere a suferintei psihice este concordanta cu linia de gāndire psihanalitica care delimiteaza īntr-un fel sau altul conceptele atāt teoretic cāt si clinic. Este valabil atāt pentru militarii īn termen ce īsi desfasoara serviciul militar cāt si pentru militarii romāni combatanti īn zone diferite ale lumii, īn cadrul unor misiuni de pace si reconstructie sociala si economica.


Īn fapt este vorba de intensitatea atacurilor asupra integritatii psihice si sociale resimtite de fiecare individ īn parte. Proaspat sositi īn zonele conflictuale militarii romāni se confrunta cu diferite aspecte. Instalarea, acomodarea, faptul ca se afla īntr-un spatiu cultural nou cu valori sociale, economice si alta limba care se vorbeste, faptul ca se īncadreaza īntr-o zona nesigura unde sunt mereu avertizati ca exista un pericol real ca se poate īntāmpla ceva, descrise īntr-o culoare locala, tulbura foarte mult (prima secventa traumatica).


Pentru militarii romāni am stabilit ca prioritatile vizeaza "potentialul de viata" si faptul ca acesta nu este predictibil, astfel viata oricui poate fi īn pericol oricānd.


Nu mai putin importante sunt celelalte doua perioade, anume, perioada propriu-zisa traita īn "cāmp" (a doua secventa traumatica) si respectiv perioada de dupa momentul repatrierii si īntoarcerea acasa (a treia secventa traumatica).


Īn acest sens pot avansa o ipoteza de lucru conform careia o secventa traumatica secundara severa si o a treia secventa traumatica mai buna implica pe termen lung un pronostic mai bun decāt o secventa secundara mai buna si o a treia proasta.


Acest model de gāndire īl pot aplica preluānd sensurile si semnificatiile acestuia de la Keilson, H., 1992, adaptāndu-l. Altfel spus traumatizarea unui individ poate continua chiar si cānd persecutia actuala a deja oprita. Doar astfel putem īntelege de ce pentru noi, unii pacienti pot prezenta simptome imediate dupa evenimentul traumatic initial, dar si dupa 20, 30 sau 40 de ani.


Foarte util ar fi daca as aminti ca traumatizarea reprezinta un proces individual sau colectiv care vizeaza un context social dat (īn cazul nostru viata ca militar īn termen, sau militar combatant īn misiuni internationale). Vin īn sprijin cu un mic exemplu aplicativ precizānd ca un proces ce se caracterizeaza prin intensitate este suficient ca durata (si resimtit emotional) si ca o consecinta a interdependentei a doua dimensiuni cea psihologica si sociala.


Īn mod natural individul are o capacitate care īn aceste cazuri este depasita. Chiar si cea a structurilor sociale de a raspunde adecvat la acest proces pare a fi coplesita de nereguli bolnavicioase.


Aceasta traumatizare a individului caracterizata de o structura de putere īn cadrul societatii, care se bazeaza strategic pe eliminarea unor membrii ai sai de catre alti membrii ai aceleiasi societati, condamna efectul benefic al exersarii codului bunelor maniere si aprinde scānteia vrajbei si a conflictului de interese, īmpotrivindu-se celor ce ofera performanta.


Īncercānd foarte tenace si visānd la strategii locale de relansare a conceptului de cunoastere si asistenta psihologica īn mediul militar, psihologia militara a iesit pentru mai multa liniste si siguranta din clubul cu circuit īnchis, atāt de tulburator denumit stiinte socioumaniste, de nenumarate ori acuzata ca ar fi favorizat cu mult entuziasm anumite directii de abordare spre marea neliniste a celor neglijate, socotite a fi efemere.


Peste aceste incidente se lasa de obicei o liniste apasatoare care atentioneaza faptul ca studiul facultativ al documentelor de specialitate nu trebuie īncurajat.


Revenind, īn mare graba mai adaug. Traumatizarea nu aduce īn discutie doar individul izolat de realitatea sociala ci prezinta o destructurare individuala si social politica. Este asadar foarte important sa identificam si sa fim atenti cānd observam simptome specifice pe care un pacient le poate prezenta īntr-o sedinta de consultatie. Suferinta sa se exprima īntr-o simptomatologie mai mult sau mai putin vasta si este īntotdeauna īntr-un univers bogat si īnsufletit metaforic.


Atentia noastra trebuie imediat directionata asupra experientelor refulate. Īn acest sens vom face diferente īntre o persoana ce a trait experiente ca militar īn termen sau ca militar combatant īntr-o misiune internationala (Afganistan, Irak etc.) si o persoana cu simptomatologie depresiva, isterica sau obsesiva.


Chiar daca mai multi indivizi pot prezenta simptome similare sau pot avea chiar īnsemnate experiente comparabile pot afirma fara a ezita ca fiecare sufera altfel.


si ceea ce poate constitui asemanarea este īn esenta faptul ca au trecut prin aceeasi secventa traumatica (au fost īn aceeasi misiune, etc.)


Acesta este motivul pentru care "tratamentul" persoanei ce a suferit o traumatizare extrema, cum ar fi aceea de militar combatant īn misiuni internationale, nu īncepe si nu se termina īntr-o singura consultatie terapeutica. "Moartea experimentata de oamenii pe care īncercam sa-i ajutam poate fi integrata doar din perspectiva vietii daca suntem deschisi sa recunoastem moartea si sa-i vedem cauzele si sa o facem parte a unei relatii de viata, reconfirmānd viata pacientilor" (Becker, D., 1993).


Dificultatea de a lucra cu persoanele traumatizate vizeaza modalitatea prin care se poate stabili o relatie cu sens si īn special cum sa alcatuiesti un spatiu īn care simbolizarea sa apara. Īndreptānd atentia oamenilor asupra perspectivei de a deveni "victime" ale unei zone conflictuale armate si anumite tipuri de persecutie se poate trage un semnal īmpotriva tendintelor radicale.


Ajutorul dat familiilor de a-si exprima suferinta si prin aceasta a fi capabili sa ofere adaptare si dezvoltare psihica viitoare este esentiala īn familiile cu un parinte afectat de o experienta traumatizanta. Īntr-un demers terapeutic se realizeaza sustinere si echilibrare a personalitatii aflate īn deriva (tulburari afective si comportamentale) dar care au un fond de dezvoltare intelectuala normala. Structura psihica pe tot parcursul vietii este produsul unui proces de interactiune cu mediul (Kinston, W., Cohen, J., 1986).


Conflictul armat dintr-o zona geografica mai apropiata sau mai departata de tara sa natala īl face pe un militar combatant sa grabeasca tranzitia la adultete mai mult decāt ar fi crezut, astfel ca aceste conditii pot dramatiza fantasmele lor agresive. Reactiile lor sunt foarte colorate de o fuziune inconstienta īntre pulsiunile normale si conditiile psihologice primare ale existentei vietii dincolo de imaginatia lor.


Īn diverse variante īn cazul experimentarii unei zone conflictuale armate, aceasta schimba sau influenteaza imaginea pe care un copil o poate avea despre tatal sau.


Parintele care a supravietuit, a trecut prin experiente de genul razboiului, zona conflictuala armata, īn general nu vorbeste despre acele experiente traumatice. Motivele pot fi foarte variate. Poate ca parintele simte ca a fost victima, persecutor, luptator sau simplu spectator.


Rusinea si vinovatia, felul īn care īsi percep propria identitate si locul lor īn cadrul familiei lor consider ca ridica noi probleme pentru generatiile urmatoare. Exista diferente individuale īn ceea ce priveste trairile si efectele pe termen lung a trairilor ca raspuns la ceea ce un individ a trait.


Pentru familie si copil īn special au avut loc schimbari radicale īn mediul īnconjurator (tatal copilului a plecat pentru o lunga perioada de timp, īntr-o misiune, īntr-o tara diferita decāt cea de origine; exista un risc evident de pierderi de vietii omenesti; insecuritate emotionala accentuata; regresie fortata; infantilizare si dependenta). Cu toate acestea familia dezvolta un echilibru cu roluri adaptate ce permit o functionare flexibila īntr-un mediu nou (cānd un parinte, de obicei tatal, pleaca īntr-o misiune internationala).


Chiar daca din diferite motive se pot considera de catre adulti ca fiind experiente normale - evenimentele ce au loc īn zonele de conflict armat – copii lor nu vor fi īn stare sa-si reprezinte experientele care au fost tinute sub tacere si motivul pentru care s-a tacuta. De aceea vor deveni neintentionat purtatorii unor evenimente catre generatiile urmatoare. Este foarte greu pentru copii sa identifice adevarul "istoric"sau ce evenimente parintele a omis cu grija si a uitat sa povesteasca despre cele petrecute īn misiune. Evenimentele dureroase sunt de nediscutat sau ascunse īn mod intentionat. Sursa durerii poate fi diferita: fie este vorba de suferinta celui ce a supravietuit, fie este vorba de suferinta "persecutorului" care simte ca poate si-a pierdut sufletul sau propria imagine de sine pentru comiterea unor fapte (sau poate chiar "crime de razboi").


Nu lipsita de importanta este īntelegerea procesului prin care aceste tipuri de suferinta devin de nediscutat si mai ales ce procedeu utilizam pentru a le aduce īn discurs, īn mod evident īntr-o terapie. Cu siguranta sunt urmate unele reguli foarte ascunse care spun unde "sa nu ne uitam" fara a fi capabili sa īntelegem ce reguli urmam. Par a nu se īncadra īn mintea noastra, nu au nici un īnteles, cu toate ca ele produc trairile, gāndurile si comportamentele noastre.


Pentru o mai buna īntelegere as dori sa amintesc ca vārsta copiilor din timpul unui eveniment traumatic poate sa influenteze comportamentul sau. Am sa ma opresc pe scurt asupra unor consideratii cu privire la aceste fapte. Īn timpul unei situatii conflictuale armate, indiferent de vārsta, cu atāt mai mult daca sunt implicati direct, copii sunt influentati inevitabil īn unele experiente dureroase. Este vorba poate de absenta tatalui, uneori chiar a separarii de mama, aceasta fiind nevoita sa-si continue serviciul cāt timp sotul ei este plecat īn misiune, alternativa fiind plasarea copilului la rude, de obicei bunicii materni sau paterni.


Totusi prezenta mamei reuseste sa asigure copilului un camin sigur si securitate. Cu siguranta este prezenta si o puternica īncarcatura emotionala īn casa, afectānd profund capacitatea de a raspunde optim si constructiv la reactiile emotionale extreme ale copilului aflat īntr-o dificultate de relationare cu ceilalti. Īnsa fiecare dintre militarii romāni care se īntorc din misiune are nevoie de continuitate īn cadrul familiei si a comunitatii care sa-i ajute sa-si mentina sentimentele de securitate. Sarcina grea cade de data aceasta pe umerii sotiilor si copiilor sai care vor fi nevoiti sa faca fata experientei valoroase si exersarii emotionale foarte diferita de cea de acasa.


Ceea ce este important de spus este ca acesti copii asista la descurajarea si neputinta parintilor lor atunci cānd nu pot afla prea multe despre zona conflictuala īn care este implicat parintele. Ca urmare, parintii se pare ca nu sunt capabili sa-i protejeze si pe ei. Cu toate acestea parintele ramas acasa cu copilul sau (sau copii) este fortat sa dezvolte mecanisme care sa-i faca capabili sa se descurce cu ceea ce se īntāmpla acolo unde se afla celalalt parinte (īn zona de razboi).


Daca vorbim de importanta rolului tatilor īn dezvoltarea copiilor, voi prezenta cele mai importante aspecte, altfel spus, cum influenteaza ei dinamica vietii afective īn familia din care fac parte. Rolul lor central ar fi:

- sa creeze un spatiu emotional securizant social pentru dezvoltarea copilului īn familie;
- sa creeze posibilitatea triangularii, astfel sa faciliteze procesul de individuare a copilului si serveasca acestuia ca al doilea obiect de identificare;
- sa contrabalanseze o mama absenta sau fizic indisponibila;
- sa permita dezvoltarea altor tipuri de relatie; sa asigure separarea si manifestarea conflictelor din adolescenta;
- ca obiect oedipian sa ajute la realizarea unei identificari sexuale.


Īn tot cazul copii au un potential foarte mare de dezvoltare si sunt capabili sa elaboreze variate strategii de supravietuire atāta timp cāt au conditii suficient de bune. Īn cele din urma, ceea ce frapeaza este faptul ca asupra noastra acestia au fel de putere nelinistitoare si ne stārnesc arzatoarea dorinta de afla legaturile ascunse pe care oamenii le pot dezvalui prin simpla lor prezenta, prin pasiunea vointei de a cunoaste ce s-a īntāmplat cu ei.

 

 



BIBLIOGRAFIE


1. LUCRARILE CONGRESULUI DE LA HAMBURG, Copiii – Razboi si persecutie, 26- 29 sep. 1993, Ed. Stiftung Fuer Kinder, prezentat īn cooperare cu UNICEF Germania, Copyight versiunea īn limba romāna Ed. Fundatiei Generatia 2001;
2. PONTALIS, J. B., LAPLANCHE, J., Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, 1994;
3. SILLAMY, N., Larousse, Dict. de psihologie, Ed. Univ. Enciclopedic, Buc. 1996.


 



* U.M. 01766 Bucuresti

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania