< Inapoi la Cuprins Referate

ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

REVOLUTIA BURGHEZO-DEMOCRATICA DIN 1848

Framantari revolutionare
 

La mijlocul secolului al XIX-lea, tarile romane se aflau in etapa istorica a infaptuirii revolutiei burgheze. Miscarea antifeudala si nationala cuprinsese cea mai mare parte a societatii. Noua oranduire burgheza, in ascensiune, urma sa inlocuiasca feudalismul, a carui decadere incepuse cu peste un veac inainte. Revolutia burgheza avea tocmai rolul de a produce aceasta schimbare fundamentala in societatea romaneasca, ceea ce incercase si miscarea revolutionara din 1821. O data cu cu revendicarile de ordin social, revolutia burghezo-democratica din 1848-1849 va inscrie pe frontispiciul sau dezideratul unitatii tuturor romanilor si al independentei politice.

Fiind interesata sa cucereasca putere in stat si sa obtina libertatea economica deplina, burghezia va avea rolul conducator in revolutie. Cuprinderea in program a revendicarilor maselor taranesti si orasenesti si faptul ca masele au participat la sustinerea propriilor revendicari si la apararea revolutiei vor da caracterul democratic al revolutiei burgheze.

Lupta revolutionara desfasurata in cele trei tari romane – Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania – a avut caracter unitar. La baza acestei unitati au stat cauzele generale si obiectivele principale antifeudale si nationale. In acelasi timp, revolutia din tarile romane a constituit o parte integranta a miscarii revolutionare europene.

REVOLUTIA BURGHEZO-DEMOCRATICA DE LA 1848-1849 DIN TRANSILVANIA

Revolutia de la 1848-1849 a pus la ordinea zilei problemele fundamentale, sociale si nationale ale Transilvaniei: desfiintarea iobagiei, asigurarea liberei dezvoltari a relatiilor capitaliste, eliberarea nationala a romanilor. Ea a fost o revolutie antifeudala, antiabsolutista, avand un caracter burghezo-democratic, care rezulta atat din programul revolutiei cat si din fortele sociale participante.

Framantari revolutionare in martie-aprilie 1848


Ecourile izbucnirii revolutiei la Paris (22 februarie), Viena (13 martie), si Pesta (15 martie) au contribuit, in Transilvania, la declansare unor manifestatii orasenesti la Arad, Timisoara, Cluj, Targu-Mures, Alba-Iulia s.a. La 18 martie sunt adoptate legile revolutiei maghiare, care introduc o serie de libertati democratice si transformari structurale in Ungaria, dar manifesta totodata limite accentuate in ceea ce priveste problemele sociale si nationale. Desi Transilvania era populata in majoritate covarsitoare de romani, nobilimea liberala maghiara actiona in scopul mentinerii “unitatii statale a teritoriului sfintei coroane”. Nationalitatile din Ungaria (slavii, romanii s.a.) nu erau recunoscute de legile revolutiei maghiare, impunandu-li-se limba maghiara in viata publica. Mai mult decat atat, legile amintite prevedeau anexarea Transilvaniei la Ungaria, impotriva vointei imensei majoritati a populatiei. “Uniunea” urma sa fie votata de dieta de la Cluj, formata din reprezentantii aristrocratiei maghiare din Transilvania, care considerau incorporarea principatului la Ungaria ca principala problema a revolutiei, actionand, in acest sens, cu o deosebita precipitare, in mod fortat. Aceasta nu a facut decat sa scindeze fortele revolutionare romane si maghiare, in fata inamicului comun: absolutismul habsburgic. Intarzierea aplicarii,in Transilvania, a unora dintre legile revolutionare din martie, mentinerea vechiului aparat de stat nobiliar, au contribuit, de asemenea, la instrainarea celei mai mari parti a maselor populare din Transilvania de revolutia maghiara. Deosebit de puternica era ideea unirii tuturor romanilor intr-un singur stat, idee generata de intreaga dezvoltare social-economica si culturala anterioara. Unii dintre carturarii transilvaneni stabiliti in principate se reintorc pe ascuns in Transilvania si mobilizeaza poporul la lupta pentru drepturile ce-i fusesera refuzate. La 24 martie, profesorul Simion Barnutiu lanseaza o proclamatie in care cere recunoasterea romanilor ca natiune politica si se pronunta pentru desfiintarea iobagiei. La adunarea romano-maghiara de la Targu-Mures, din 25 martie, revolutionarii romani in frunte cu Avram Iancu si Al. Papu-Ilarian pun problema eliberarii fara despagubiri din jugul iobag. Framantari sociale si nationale se produc indeosebi in Muntii Apuseni, in Banat, la Brasov si in alte regiuni.

In partile din vest (Banat, Crisana, Maramures), satisfacerea partiala a revendicarilor taranesti a pus in miscare o mare parte a taranimii romane si maghiare.Jelerii insa continuau si aici a ramane intr-o situatie grea; din aceasta cauza, in comitatele Bihor, Arad, Cars, Satmar se produc miscari taranesti – ocupari de mosii, fanete, paduri etc.

In principatul Transilvaniei, robotele nu erau inca desfiintate: legile in acest sens au intarziat cateva luni dupa izbucnirea revolutiei, iar aplicarea lor a fost amanata si mai mult. Miscari de proportie au avut loc in jurul Clujului, Tarnavelor, in Alba, printre secui, iar cu o intensitate mai mare – in Muntii Apuseni (Vidra, Campeni), unde activau revolutionari neinfricati. Autoritatile trec la represiuni, introduc “statariul” – un fel de stare de asediu, cu instante speciale, avand posibilitatea condamnarii la moarte si a executarii ei immediate. Revolutionarii romani sunt fie arestati, fie indeaproape supravegheati.
 

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc.