< Inapoi la Cuprins Referate

Referat trimis de: Mincu Adina | ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

De la basmul popular la cel cult

Basmul desemneaza o specie fundamentala a epicii populare si culte, de obicei în proza, în care personajele înzestrate cu puteri supranaturale, traseaza întâmplari fantastice, fortele binelui învingându-le pe cele ale raului pentru afirmarea adevarului si a dreptatii.

Basmul cult se defineste prin prelucrarea structurilor populare ale speciei în cadrul unor opere originale, în care elementele folclorice caracteristice speciei se asociaza celor proprii operei unui scriitor. În plus, în basmul cult se pune mai mult accentul pe atmosfera sau pe dimensiunea interioara a personajelor.

Deoarece la baza basmului cult sta basmul popular, acestea prezinta puncte comune, dar si caracteristici particulare care sunt specifice fiecarui autor. Asadar prima deosebire este ca basmul cult are un autor cunoscut. Autorul basmului cult "Povestea lui Harap – Alb " este Ion Creanga. Acesta respecta anumite trasaturi ale basmului popular, însa si pe acestea le particularizeaza prin elemente de originalitate si stil.

Intrarea si iesirea din spatiul fabulos se face prin formula initiala si prin cea finala prezente si în basmul popular. Formula initiala la Creanga este mult mai ampla decât în basmele populare, ofera mai multe informatii si de asemenea avertizeaza conventia dintre narator si cititor, aceea de a se accepta orice fara a cere explicatii : " Amu cica era odata ". În formula incipienta se ofera si o explicatie a faptelor ulterioare si se prefigureaza obstacolele pe care le va trece mezinul, dar si rolul acestuia : " si apoi pe vremile acele, mai toate tarile erau bântuite de razboaie grozave, drumurile pe apa si pe uscat erau putin cunoscute si foarte încurcate, si de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca in ziua de astazi". Aici se ofera imaginea unei lumi primitive care asteapta un erou care sa o coordoneze, acesta fiind rolul eroului. Tot în incipit naratorul intervine direct, autodefinindu-se si schitându-si statutul de autor al operei : " Dar ia sa nu ne depanam cu vorba si sa încep a depana firul povestirii".

De asemenea si formula finala este mai ampla decât în basmele populare si subliniaza mai multe aspecte. Sunt prezentate personajele care participa la nunta: Soarele si luna , care reprezinta simbolurile prin care a fost binecuvântat Harap – Alb, împreuna cu tot restul universului, dar si " un pacat de povestariu, fara bani în buzunariu", care este un personaj al spatiului real. În acest final se eternizeaza momentul : " si-a tinut veselia ani întregi, si acum mai tine înca", la fel ca în basmele populare, dar spre deosebire de acestea se contureaza bogatia de natura morala a acestui basm printr-o reflectie asupra realitatii sociale: " Iar pe la noi, cine are bani, bea si manânca, iar cine nu, se uita si rabda."

Desi în esenta basmul cult este diferit de cel popular, acesta respecta structura, fiind prezente majoritatea functiilor, care corespund momentelor subiectului. Expozitiunea sau situatia initiala este reprezentata de formula initiala, intriga corespunde dezechilibrarii situatiei care în basm este constituita de sosirea scrisorii. Desfasurarea actiunii fiind mai ampla corespunde mai multor functii precum : plecarea eroului, formularea unei interdictii, întâlnirea cu raufacatorului si probele curajului ; este structurata pe mai multe episoade. Punctul culminant este corespunzator pedepsirii raufacatorului iar deznodamântul rasplatirii eroului si nuntii.

Basmul cult este mult mai complex decât cel popular datorita faptului ca autorul intervine asupra structurii basmului cu o proiectie personala. Acesta intervine la nivelul spatiului cu toposuri, locuri care apartin spatiului real (tara, padure, ostrov, pod) dând un aer realist basmului, dar imprima si o doza de generalitate prin repere spatio-temporale nedeterminate : " Era odata ", " Într-o tara ".

Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult presupune îmbinarea naratiunii cu dialogul : "Creanga nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice, ci topeste povestirea prin dialog, reface evenimentele din convorbiri sau introduce în povestirea faptelor dialogul personajelor" (Tudor Vianu). Naratiunea este dramatizata prin dialog care îi da un ritm alert. Dialogul are o dubla functie, de a aduce actiunile în fata cititorului (ca în teatru) si de a caracteriza personajele indirect.
Fantasticul este prezent si în basmul lui Creanga. Acesta se concretizeaza la nivelul personajelor : Spânul care are capacitatea de a-si schimba înfatisarea, Sfânta Duminica care se transforma în aburi, dar si al faptelor : Calul care zboara si vorbeste, fiica împaratului Ros care se preface în pasare. Creanga particularizeaza basmul prin umanizare si localizare. El porneste de la modelul popular si reactualizeaza teme de circulatie universala. Nepotrivirea de mentalitate dintre parinti si copii este reprezentat de conflictul dintre crai si fiii sai, iar tensiunea si invidia tacita dintre frati de relatiile dintre fiii craiului.

Introducerea realismului în acest basm se face prin prezentarea istoriei lui Harap – Alb. Acest aspect este prefigurat înca din titlu, acesta fiind diferit de celelalte titluri de basme ,care subliniaza caracterul fantastic, facând legatura cu povestirea, istorisirea si avansând nota puternic realista. Astfel basmul devine mai complex, eroul parcurgând un drum initiatic si trecând mai multe obstacole decât eroii din basmele populare. Eroul respecta un aspect al basmelor populare, el este cel mai mic dintre frati, dar spre deosebire de eroii acestora el nu are nici o putere supranaturala si nici o calitate specifica unui erou de basm, la început el având un statut de antierou.

Ca în orice basm, si în acest basm eroul are ajutoare, însa aici toate personajele adjuvante au un rol important în initierea lui Harap – Alb, el neputând trece nici o proba fara ajutorul lor: fiinte cu puteri supranaturale( Sfânta Duminica, cei cinci monstrii), animale fabuloase(calul nazdravan, craiasa albinelor si a furnicilor), obiecte miraculoase( aripile craieselor, apa vie, apa moarta, smicelele de mar).

" Fiintele din basm sunt simple masti pentru felurite tipuri de indivizi " (G. Calinescu). Astfel si personajele acestui basm reprezinta tipologii umane : Spânul este tipul impostorului, Sfânta Duminica reprezinta întelepciunea sateasca data de vârsta.

Localizarea se face si prin monstre de filozofie taraneasca : "ai sa scapi de toate cu capul teafar ca norocul te ajuta", credinta în destin(noroc) si în Dumnezeu: "nu e dupa cum gândeste omul, ci dupa cum vrea Domnul". Limbajul folosit plaseaza actiunea într-un spatiu geografic, prezent în majoritatea operelor lui Creanga prin regionalisme si expresii specifice, si anume teritoriul Moldovei.

O alta particularitate si un element de originalitate al lui Creanga este introducerea comicului în basm." De la un capat la altul, cu foarte mici exceptii, opera lui Creanga este un hohot de râs(...)este râsul tonic al taranului cu conceptie optimista de viata."(Zoe Dumitescu Busulenga). Comicul este prezent sub mai multe forme: comicul de nume( numele celor cinci monstrii sunt realizate prin adaugarea sufixului augmentativ "-ila") , comicul de situatie:"si cum ajung odata intra buluc în ograda, tussese, Harap – Alb înainte si ceilalti în urma, care de care mai chipos si mai îmbracat , de sa târâiau atele si curgeau oghelele dupa dânsii, parca erau oastea lui Papuc Hogea Hogegaru."

"Râsul de lectura al operei lui Creanga izvoraste din doua surse. Una consta in comicul personajelor(...)îngrosându-le anumite trasaturi specifice.": folosirea diminutivelor cu valoare augmentativa( " buzisoare "," bauturica "), prin expresii, proverbe si locutiuni formând o adevarata cultura paremiologica a proverbului: "lac sa fie ca broaste sunt destule", "Da-i cu cinstea sa piara rusinea". "Cealalta sursa consta în specificul talent de povestitor al lui Creanga, care nareaza într-un anumit fel, plin de umor, participând la desfasurarea actiunii, mimând, comentând, facând aluzii la lucruri si traditii": "Dar vorba ceea : La unul fara suflet, trebuie unul fara de lege. si gândesc eu ca din cinci nespalati ,(...) i-a veni unul de hac.(...) Dar iar ma întorc si zic: mai stii cum vine vremea?".(Zoe Dumitrescu Busulenga)

Un alt comic caracteristic operelor lui Creanga este comicul de limbaj: regionalisme:" pocitanie ", " debalazat", " crâmpotit ", "a gabui", locutiuni si expresii idiomatice: "Frica pazeste bostanaria", oralitatea . "Exprimarea unor propozitii subordonate se îmbina cu alte procedee ale oralitatii, cum este repetitia: "La calic slujesti, la calic ramâi", termenii repetati poarta, de fiecare data accentele fraze, fiind puternic scosi în evidenta fata de restul enuntului."(G.I. Tohaneanu)Interjectiile sunt si ele o alta forma a oralitatii, fiind "întotdeauna urmate de o pauza care contribuie la delimitarea lor.": "poate sa-ti iasa în cale vreun iepure, ceva...si popâc! M-oi trezi cu tine acasa", "spânul face tranc! capacul pe gura fântânii."

"Repetitia interjectiilor e un procedeu familiar lui Creanga, sugerând uneori miscari ritmice.": "si odata pornesc ei teleap, teleap, teleap!". Oralitatea se mai concretizeaza si prin: vocative: "nu ma faceti din cal magar", exclamatii: "Ma rog, foc de ger era, ce sa va spun mai mult!", interogatii retorice: "Ca alta ce pot sa zic?", invective eufemistice: "al dracului onanie de om".
"Amestecul de realism si de fabulos este mai batator la ochi si mai neasteptat in "Povestea lui Harap – Alb", în care ar trebui sa predomine miraculosul si irealitatea."(G Calinescu)



Bibliografie: "Studii despre Ion Creanga" din colectia Lyceum, Editura Albatros,1971:
Zoe Dumitrescu Busulenga , pag 25
G.I. Tohaneanu, pag 167-169
"Viata si opera lui Ion Creanga", George Calinescu, Editura Minerva,1989,
pag 226
"Estetica basmului", George Calinescu, Editura pentru literatura,1965,pag
9
"Eseul", L. Paicu si M. Lazar, Editura Art,2006

 

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc.