< Inapoi la Cuprins Referate

Referat trimis de: Sabina Sorescu  ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

Lucian Blaga

  Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
 

Am văzut că poezia lui Lucian Blaga nu poate fi percepută fără a cunoaşte conceptele filozofice ale filozofului Blaga.
Punctele de contact dintre cele două domenii apar nu atât ca rezultat al unei circulaţii de idei dintr-un plan într-altul, cît mai degrabă ca manifestări independente ale aceluiaşi mod de a înţelege universul.
Ilustrativă in acest sens este poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii cu care se deschide volumul de debut “Poemele luminii” din 1919. Această poezie este “Testamentul” lui Blaga. Ideile ei, desprinse dintr-o suită de reprezentări poetice, sunt în linii mari, aceleaşi cu ideile enunţate teoretic şi sistematic în “Cunoaşterea luciferică” din 1933, volum integrat ulterior în “Trilogia cunoaşterii”.

Blaga sugerează, în ambele situaţii, dar cu mijloace diferite, aceeaşi deosebire dintre gândirea logică sau paradisiacă şi cea poetică sau luciferică. În trilogia “Trilogia cunoaşterii” vorbeşte de o “dualitate” a cunoaşterii. Cunoaşterea poetică este o “cunoaştere luciferică” şi are drept scop potenţarea misterelor.
Blaga nu-si mai pune întrebări legate de marile probleme ale universului nu mai încearcă căutări precum Arghezi în Psalmii săi ci ajunge la concluzia că filozofii nu pot pătrunde secretele lumii şi de aici poziţia sa: ”Eu însă mă bucur că nu ştiu şi nu pot să ştiu ce sunt eu şi lucrurile din jurul meu, căci numai aşa pot să proiectez în misterul lumii un înţeles, un rost, şi valori, care izvorăsc din cele mai intime necesităţi ale vieţii şi duhului meu. Omul trebuie să fie creator, - de aceea renunţ cu bucurie la cunoaşterea absolutului”.

Structura poeziei: Poezia apare ca o scurtă confesiune în care Blaga vorbeşte de atitudinea lui faţă de tainele universale, optând cu fermitate nu pentru cunoaşterea lor pe cale raţională, ci pentru potenţarea lor prin contemplarea nemijlocită a formelor concrete sub care se înfăţişează. Conduita aceasta reliefează nu atât opoziţia filozofică între raţionalism şi iraţionalism, cât o diferenţă între gândirea raţională şi gândirea poetică, aceasta din urmă creatore de metafore, adică de imagini în care se intuieşte simultan existenţa a două planuri diferite în ordinea lucrurilor, unul concret şi altul abstract. Textul nu este conceptual, ci poetic. Blaga nu înşiră un număr de raţionamente, ci de metafore. Mărturisirea lui se organizează în jurul unor opoziţii mereu amplificate: eu - alţii; lumina mea - lumina altora; corola de minuni a lumii - flori, ochi, buze ori morminte. Toţi termenii au un sens figurat: pronumele personal eu-de astfel, cuvântul cheie al poeziei, prin repetiţia lui obsedantă - semnifică pe poet, lumina mea semnifică gândirea poetică, lumina altora-gândirea logică, corola de minuni - misterele universale, flori, oclui, buze, morminte - înfăţişările concrete ale misterelor.

Structura antitetică marcată prin termenii principali este adâncită prin distribuţia verbelor. În propoziţiile în care subiectul este “eu” verbele predicate sunt: nu strivesc, nu ucid, nu ingrum ci sporesc, îmbogăţesc, iubesc. Pentru lumina altora există un singur verb predicativ: Sugrumă, dar prin asociaţii subînţelese i se pot ataşa şi altele: striveşte, ucide, nu sporeşte, nu îmbogăţeşte, nu iubeşte.
Este evident că acţiunile exprimate de verbe reprezintă expresia metaforică a efectelor cunoaşterii asupra spaţiilor necunoscute. Cunoaşterea logică “reduce numeric misterele” prin “determinarea lor conceptuală “ le sugrumă vraja, adică farmecul concret, individual, prin abstractizare. Cunoaşterea poetică, dimpotrivă conservă fiorul concret al necunoscutului, ba chiar îl sporeşte, proiectând “în misterele lumii un înţeles, un rost şi valori” noi, care aparţin poeziei.
Pornind de la premisa că termenul “eu” e cheia de înţelegere a ideii poetice, tot textul poate fi redus la doua propoziţii: “eu nu strivesc corola de minuni a lumii / căci eu iubesc şi ochi şi flori şi buze şi morminte”.
Atitudinea de protejare a misterelor este explicată prin iubire, care la Blaga nu are doar o funcţie sentimentală, ci este un instrument al cunoaşterii, o cale de pătrundere în misterele lumii.
Poezia, şi aceasta este problema fundamentală pe care ne-o relevă Blaga, înseamnă intuirea în concret, în particular, a universalului.

Apare evident că Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se constituie ca o artă poetică, ca act de mărturisire a unui crez artistic si a unei conduite filozofice, ceea ce explică şi orgolioasa ei aşezare în fruntea întregii creaţii poetice a lui L. Blaga.
E. Lovinescu îl consideră: “unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre”.
L. Blaga foloseşte versul liber. Există doar un ritm interior în funcţie de gândirea abruptă, sacadată a poetului. Este uimitoarea capacitatea poetului de a-şi plasticiza ideile, de a-şi transmite abstracţiile în forme concrete, ceea ce dovedeşte o remarcabilă forţă de materializare: eu, cu lumina mea sporesc a lumii taină / întocmai cum cu razele ei luna / nu micşorează, ci tremurătoare / măreşte şi mai tare tema nopţii (comparaţie).
Îl putem apropia apoi de Eminescu prin capacitatea de a pune un plan filozofic secundar în reprezentările sale.
 
 

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc.