Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

 NOTA pentru REFERATE si ESEURI: Articolele prezentate in aceasta sectiune de referate au scop strict didactic. Ele sunt elaborate de profesori, elevi sau studenti care s-au documentat atent pentru elaborarea lor. Prezenta sectiunii de REFERATE in cadrul site-ului are un rol enciclopedic. Pagina de referate interzice strict predarea acestor materiale pentru orele de curs in gimnaziu, liceu sau facultate!

 

 
 
 
 
 + Click:  Grupuri | Newsletter | Portal | Ziare,Radio/TV | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa

 

 

 

 

  < Inapoi la Cuprins Referate

Referat trimis de: Armand Rotaru | ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

 

Despre iubire




Iubirea este o tema literara foarte vasta si importanta, ale carei origini se leaga de originile culturii umane. În opinia lui Victor Hugo, "dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeasi natura. Dragostea e ca o scânteie divina si ca sufletul, si tot ca el e incoruptibila, indivizibila, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge. Îl simti arzând pâna în maduva oaselor si-l vezi stralucind pâna în adâncurile cerului".

Înrudite, prin sens, cu termenul "iubire" sunt termenii "eros" si "amor".

Conform "Micului dictionar enciclopedic", iubirea este "faptul de a iubi", "sentiment erotic pentru o persoana de sex opus", "sentiment puternic de simpatie, de admiratie si de afectiune pentru cineva". În "Dictionarul de filozofie", ea apare ca "termen atribuit unui sentiment moral-estetic funciar, opus egoismului. Iubirea se manifesta în aspiratia dezinteresata si patrunsa de abnegatie catre obiectul sau: o persoana sau o colectivitate, o idee sau o valoare, o activitate profesionala sau sociala. Nasterea si dezvoltarea acestui sentiment, pe plan istoric si individual, este intim legata de formarea personalitatii. Iubirea dintre sexe vizeaza persoana umana în plenitudinea sa fizica, morala si intelectuala, în frumusetea individualitatii sale unice si irepetabile, fiind generatoare de fericire autentica numai în aceasta calitate. Natura si rolul îndeplinit de iubire în viata oamenilor a primit în istoria culturii interpretari variate. Una dintre cele mai vechi interpretari este aceea mitologica-cosmologica, în care iubirea apare ca o forta cosmica grandioasa, generatoare si creatoare (Erosul orficilor, principiul organizator al Universului la Empedocle, entuziasmul eroic al lui G. Bruno, principiul unificator al cerescului si al teluricului, al finitului si infinitului în romantismul german, forta motrice si diriguitoare a evolutiei la Ch. Peirce). Distingând genuri diferite ale iubirii si considerând-o pe cea spirituala (rationala) ca superioara, numerosi gânditori i-au atribuit virtuti cognitive fundamentale (cunoasterea frumosului ideal ca atare, identificare a iubirii si cunoasterii la Platon, accederea catre culmile lumii inteligibile, beatitudinea iubirii divine la M. Ficino, libertate interioara izvorâta din cunoasterea rationala, <<amor dei intellectualis>> la Spinoza, penetrarea continutului ideal sau absorbirea în noi a lucrului cunoscut ca o contopire erotica la F. Schlegel). Acelasi dictionar prezinta erosul sub forma unui "simbol platonician al elanului spiritual catre adevar, bine si frumos (eros superior) ca si al instinctului de reproducere a speciei (eros inferior). Totodata erosul aduce plenitudinea si bogatia vietii interioare. În psihanaliza, erosul este ansamblul pulsiunilor vietii, manifestat prin libido, dominat de principiul placerii si reprimat de viata sociala (principiul realitatii). Formele de manifestare ale erosului sunt, în consecinta, ocolite, mascate, simbolice, imaginare. Calea realizarii lui superioare, prin creatie (în sensul platonician), este sublimarea. H. Marcuse reia tema erosului psihanalitic într-un sens ideologic si polemic. Erosul reprimat de civilizatia industriala se va elibera într-o societate de asemenea libera de orice constrângeri, imprimând vietii sociale caracterele jocului, ale fanteziei descatusate si armoniei estetice. În viziunea lui E. Fromm, erosul capata o acceptiune religioasa, religiei revenindu-i, în proiectele sale sociale, rolul de factor aglutinator, ca religie a iubirii. Fara a subaprecia rolul erosului (ca si al altor functii naturale, psihice etc.) ca factor mobilizator al vietii si activitatii umane, conceptia materialist-istorica asupra esentei umane, ca produs al relatiilor sociale, integreaza motivatiile actiunii umane într-o viziune globala, unitara tinând seama totodata de ponderea specifica, de rolul si importanta fiecareia dintre acestea".

"Cuvântul <<amor>> pare astazi potrivit pentru surprinderea zonelor joase ale erosului. Amorul e pasager si comun. La vechii greci el e un sentiment aflat în grija zeitei Afrodita Pandemos, protectoare a iubirii instinctuale. Exista însa si o Afrodita Urania, patroana a sentimentului erotic profund, dramatic, chinuitor – supremul amor spiritualis".

Putem spune "ca iubirea e direct legata de corporalitate si frumusete. Frumusetea fiintei iubite transfigureaza lumea. Pasiunea iubirii este supremul mijloc de a aduce eternitatea pe pamânt. Orice iubire adevarata este absoluta si nepieritoare, chiar daca ea se cladeste pe teritoriul celei mai flagrante perisabilitati. Frumusetea e trecatoare, sensibilitatea se toceste, corpul îmbatrâneste". Iubirea este o parte a intimitatii umane profunde. "Iubirile nu se repeta; orice iubire e un caz particular, unic, absolut si ireductibil. Câti indivizi umani, tot atâtea iubiri.Nimeni nu poate trai iubirea altuia, desi oamenii seamana unul cu altul." În opinia lui Jose Ortega y Gasset, " o dragoste deplina, care s-a nascut în adâncul unei persoane, nu poate probabil sa moara. Ramâne grefata pentru totdeauna în sufletul senzitiv. Circumstantele – bunaoara departarea – îi vor putea împiedica nutrirea necesara, si atunci iubirea aceasta va pierde din volum, se va preface într-un firisor sentimental, scurta vâna de emotie ce va continua sa izvorasca în subsolul constiintei. Nu va muri însa: calitatea ei sentimentala dainuie intacta. În acea profunzime radicala, persoana care a iubit continua sa se simta absolut atasata de fiinta iubita. Hazardul o va putea duce de colo-colo în spatiul fizic si în cel social. Nu conteaza: ea va continua sa fie alaturi de cel pe care-l iubeste. Acesta e simptomul adevaratei iubiri: a fi alaturi de obiectul iubit, într-un contact si o proximitate mai profunde decât cele spatiale. Este o convietuire de tip vital cu celalalt". Tot Ortega y Gasset demonstreaza ca structura sufleteasca diferita a barbatului si a femeii este extrem de importanta în îndragostire: "sufletul feminin tinde sa traiasca cu o singura axa atentionala, care în fiecare epoca a vietii sale e fixata asupra unui singur lucru. Pentru a o hipnotiza sau a o face sa se îndragosteasca e suficient sa-i captam acea raza unica a atentiei. În comparatie cu structura concentrica a sufletului feminin, în psihismul barbatului se gasesc întotdeauna epicentre. (…) Femeia îndragostita se framânta de obicei fiindca i se pare ca nu-l poate avea niciodata în fata ochilor în integritatea sa pe barbatul iubit. Îl gaseste mereu cam distrat, ca si cum, venind la întâlnire, si-ar fi lasat dispersate prin lume zone întregi ale sufletului. si, viceversa, barbatul sensibil s-a simtit deseori rusinat vazând ca este incapabil de radicalism în daruirea de sine, de totalitatea prezentei aduse în dragoste de catre femeie. Din aceasta pricina barbatul stie ca e totdeauna neîndemânatic în dragoste si incapabil de perfectiunea pe care femeia izbuteste sa o confere acestui sentiment".

Dragostea cunoaste nimeroase clasificari. Se poate vorbi de prietenie, de dragoste familiala (fraterna, filiala, paterna, materna, maritala) si de dragoste religioasa (adoratie, veneratie). "Viata si literatura ne arata ca iubirea poate fi fulgeratoare, nebuna, iresponsabila, sau dimpotriva ascunsa, platonica, grava, metafizica, razbunatoare. Iubirea poate fi vulgara, carnala, dar tot ea poate atinge nu o data zonele cele mai înalte ale spiritualizarii fiintei".

Dragostea este foarte importanta în mitologie, în special în cea indiana si în cea greaca. La indieni, aceasta tema reprezinta subiectul principal din numeroase epopei, precum "Mahabharata", "Ramayana", "Sakuntala", "Nara si Dunaryanti". În spatiul occidental, mitologia greaca a dat nastere unui numar însemnat de cupluri celebre, ce au devenit motive literare: Afrodita si Ares, Eros si Psyche, Hades si Persefona, Zeus si Danae, Diana si Achteon, Pygmalion si Galateea, Filemon si Baucis, Elena si Paris, Ulise si Penelopa, Andromeda si Perseu, Ariadna si Tezeu.

Un mit important este cel al Afroditei si al lui Ares. Fiul celor doua zeitati este Eros, zeu al iubirii, fapt ce sugereaza caracterul dual al acestui sentiment. În alte legende, Eros este copilul Beznei si al Vidului, sau al lui Poros (Bogatia) si al Peniei (Saracia). "De cele mai multe ori, este reprezentat ca un copil sau ca un tânar înaripat, gol, caci întruchipeaza o dorinta ce nu are nevoie de mijlocire si nici nu se poate ascunde. Faptul ca Eros este este un copil simbolizeaza desigur tineretea vesnica a oricarei iubiri profunde, dar si o anume iresponsabilitate: Eros îsi râde de oamenii care-i vâneaza – uneori chiar fara sa-i vada - , pe care-i orbeste sau pe care-i face sa clocoteasca (aceleasi simboluri – arcul, tolba cu sageti, ochii legati, torta – apar în toate culturile). Globul pe care-l tine adesea în mâini sugereaza puterea lui universala si suprema. În ciuda atâtor poetisme searbede, Eros ramâne zeul dintâi care asigura nu numai dainuirea speciilor, ca si coeziunea interna a Cosmosului".

La rândul sau, Eros se îndragosteste de Psyche, drama celor doi simbolizând conflictul dintre suflet si iubire. "Psyche, o fata ce le întrece pe toate în frumusete, nu-si gaseste un logodnic: ea sperie prin chiar perfectiunea ei. Disperati, parintii ei consulta oracolul, care le raspunde astfel: fata trebuie gatita ca pentru nunta si lasata pe o stânca, pe vârful unui munte, unde va veni un monstru sa o ia în casatorie. Fata este condusa cu un alai funebru la locul desemnat si ramâne acolo singura. O adiere de vânt o rapeste si o poarta prin vazduh pâna în fundul unei vai adânci, într-un palat minunat, unde niste glasuri se pun în slujba ei, ca niste sclavi. Seara, ea simte o prezenta în preajma ei, dar nu stie cine este. Este sotul despre care a vorbit oracolul; el nu-i spune cine este, ci o avertizeaza doar ca, daca-l va vedea, îl va pierde pentru totdeauna. Trec astfel multe zile si nopti, iar Psyche este fericita. Dar i se face dor de rudele ei, si i se da voie sa se întoarca la ei câteva zile. Aici, surorile ei, pizmase, îi trezesc neîncrederea si, reîntoarsa la palat, ea priveste, la lumina unei lampi, frumosul tânar ce doarme alaturi de ea. Dar, vai! Mâna fetei tremura: o picatura de ulei fierbinte cade pe trupul lui Eros! Care, descoperit, se trezeste si fuge. si astfel încep, pentru Psyche, nenorocirile. Caci este victima mâniei Afroditei, care o pune la munci din ce în ce mai grele, spre a o chinui. Dar, asa cum Psyche nu-l poate uita pe Eros, nici Eros nu o uita pe Psyche. El obtine de la Zeus dreptul de a o lua în casatorie. Psyche devine sotia lui si se împaca, în cele din urma, cu Afrodita.

În acest mit, Eros simbolizeaza iubirea si în special dorinta. Psyche întruchipeaza sufletul, ispitit sa cunoasca iubirea. Rudele fetei reprezinta ratiunea, care pune la cale siretlicurile necesare. Palatul condenseaza imaginile luxului si ale luxuriei, toate plasmuirile viselor. Noaptea, interdictia acceptata de a-l privi pe cel iubit, senzatia unei prezente reprezinta capitularea spiritului si constiintei în fata dorintei si imaginatiei înfierbântate – altfel spus, abandonul neconditionat în fata necunoscutului. Întoarcerea la rude înseamna o desteptare a ratiunii; întrebarile puse de catre surori sunt întrebarile mintii curioase si nesigure. Înca nu lumineaza constiinta, ci se trezesc de-abia îndoiala, curiozitatea, simturile potolite. Întoarsa la palat, Psyche doreste sa-si vada iubitul; apuca o torta. Aceasta din urma nu reprezinta înca decât lumina fumegânda si pâlpâitoare a unui spirit ce sovaie sa încalce regula si sa perceapa realitatea. În fata trupului minunat si vrednic de admiratie, sufletul are intuitia a ceea ce este monstruos în prezenta lui, la acest nivel obscur de realizare. Descoperita, iubirea fuge. Luminata, dar deprimata, Psyche rataceste prin lume, urmarita de Afrodita cea de doua ori pizmasa – ca femeie, pe frumusetea fetei, ca mama, pe dragostea pe care Psyche i-o inspira fiului ei, Eros. Sufletul cunoaste spaimele Infernului, unde Persefona îi daruieste totusi o sticluta cu elixir de tinerete: principiul reînnoirii de dupa ispasire. Psyche, adormita, este trezita de o sageata trasa de Eros, care, si el disperat, o cauta pretutindeni: persistenta a dorintei din ea. Dar, de asta data, îngaduinta de a se casatori îi este ceruta lui Zeus: cu alte cuvinte, unirea dintre Eros si Psyche se va realiza acum numai la nivelul poftelor senzuale, ci dupa Spirit. Prin divinizarea iubirii, Psyche si Afrodita, cele doua ipostaze ale sufletului – dorinta si constiinta – se împaca. Eros nu mai apare doar sub trasaturile sale fizice: nu va mai fi temut ca un monstru; iubirea este integrata în viata".

Unul dintre miturile fundamentale este mitul androginului, amintit de Platon, în "Banchetul": "acesta se numea pe atunci androgin, caci si înfatisarea lui continea, ca si numele, câte o parte de barbat si femeie". "Odata acasta unitate rupta în doua, apare si drama spetei umane. Viata, în alcatuirea ei de barbati si femei, n-ar fi în acest sens decât o chinuitoare cautare erotica a jumatatii sacre, a identitatii pierdute. Dragostea devine astfel un act de reparatie ontologica". "Androginul initial nu reprezinta decât un aspect, o figurare antropomorfica a oului cosmic pe care îl întâlnim în zorii oricarei cosmogonii, ca si la încheierea oricarei eshatologii, caci în punctele alpha si omega ale lumii si ale fiintei manifestate se situeaza plenitudinea unitatii fundamentale, unde contrarele se confunda, fie ca nu sunt decât potentialitate, fie ca împacarea, integrarea lor finala a fost îndeplinita".

Legendele antice au contribuit la aparitia unor noi mituri literare, în special în Evul Mediu ("Cavalerii Mesei Rotunde", "Cântecul lui Roland", "Cântecul Nibelungilor", "Cântecul oastei lui Igor", "Tristan si Isolda", "Siegfried si Crimhilda").

Tema iubirii a fost abordata atât în scieri laice, cât si în scrieri religioase. În religia crestina, cele mai cunoscute opere de acest gen sunt: "Cântarea Cântarilor", atribuita lui Solomon, si scrisoarea apostolului Pavel catre corinteni. Ele descriu dragostea permanenta dintre divinitate si popor, Iehova si Israel, respectiv dintre Iisus Hristos si Biserica.

În literatura laica straina, un exponent de referinta al temei în discutie este tragedia "Romeo si Julieta", scrisa de William Shakespeare. Subiectul acestei opere literare este iubirea ce se naste între doi tineri veronezi: Romeo si Julieta. Ei fac parte din familiile Montague, respectiv Capulet, familii ce se urasc de moarte. Romeo o cunoaste pe Julieta la un bal dat de familia Capulet si se îndragosteste imediat de ea. Cei doi tineri nu tin cont de rivalitatea familiilor din care provin, desi îsi dau seama ca iubirea lor este paradoxala si imposibila ("Iubirea mea e-al urii mele fiu", "Plati-voi scump! Mi-e zalogita viata / Dusmanului!"). Are loc o confruntare cu limitele, ce anticipeaza sfârsitul tragic al dragostei lor.

Romeo preia initiativa, asemanându-si aleasa inimii cu o sfânta ("Mâini fie-ti, sfânto, buzele"), în timp ce el îsi asuma o conditie umila de "pelerin". Jocul celor doi este doar în aparenta sacru: ei interpreteaza niste roluri, fiind la un bal mascat. Daca, la început, el îsi exprima direct sentimentele, jucând doar un joc sentimental, cu întrebari si raspunsuri ("Dar pelerini sau sfinti, n-au buze, gura ?", "Da, pelerine, pentru rugaciune"), în noaptea balului, îsi dezvaluie simtamintele ("Stapâna mea! Iubita mea"). Tânarul o alatura pe Julieta elementelor cosmice ("Rasare ziua – Julieta-i soare! / Te-nalta soare dalb! Rapune luna"). Fata îi împartaseste dragostea, dar constientizeaza faptul ca nu pot fi împreuna ("Romeo! / De ce si pentru ce esti tu Romeo ? / Reneaga-ti tatal! Leapada-al tau nume!").

În perioada urmatoare, Tybalt se dueleaza cu Mercutio, prietenul lui Romeo, si îl ucide. Romeo se razbuna, omorându-l pe Tybalt, fapt pentru care este izgonit din cetate, de catre Duce. Familia Capulet hotaraste nunta Julietei cu Paris, dar preotul Lorenzo îi da fetei, înainte de ziua casatoriei, o licoare ce o face sa para moarta, spre a putea fi salvata apoi din cripta de Romeo. Datorita hazardului, preotul nu reuseste sa-l anunte pe tânar de planul sau, ceea ce duce la tragedie. Folosind bautura primita, care îsi face efectul, Julieta este îngropata în cripta familiei. Romeo afla vestea mortii iubitei sale si se întoarce în Verona. El doreste sa îi fie alaturi Julietei si se sinucide. Trezindu-se, fata îl vede pe Romeo mort, iar atunci îsi ia viata.

Desi se poate spune ca dragostea celor doi tineri veronezi este împartasita, unirea lor în fata Domnului nu are loc pe plan terestru, unde sentimentele lor sunt respinse si nu sunt întelese de societate, dar se desavârseste pe plan cosmic, prin moarte.

În literatura laica româna, mitul erotic este unul dintre miturile fundamentale, alaturi de mitul pastoral, mitul estetic si mitul etnogenezei. Tema iubirii este cel mai bine ilustrata în creatia lui Mihai Eminescu. Conform opiniei lui George Calinescu, în opera lui Eminescu exista patru ipostaze diferite ale iubirii: iubirea paradisiaca, iubirea demonica, iubirea mortuara si iubirea elegiaca. În poeziile sale, tema iubirii se contopeste, deseori, cu tema naturii si a jocului. Jocul inocent, neintentionat, este transformat în joc sentimental. Acesta nu pastreaza toate caracteristicile unui joc. Spatiul si timpul desfasurarii activitatilor ludice sunt clar mentionate: întâlnirea îndragostitilor are loc în codru, "la isvorul / Care tremura pe prund" sau "sara pe deal", "sub un salcâm". Codrul are un important rol protector: coroanele copacilor sai formeaza o cupola, "crengi plecate", iar trunchiurule lor îi ascund pe îndragostiti de privirile celorlalti oameni ("De mi-i da o sarutare / Nime-n lume n-o s-o stie"). Din acest punct de vedere, poate fi asociat unui labirint. Intrarea în codru este o trecere de la profan la sacru, la o lume pura, a sentimentelor. Padurea devine unic martor al iubirii, un martor etern, ce da impresia unei fiinte inteligente.

"Jocul" îi absoarbe cu totul pe jucatori. Ei se izoleaza de restul lumii ("vom fi singuri - singurei") si se cufunda în uitarea de sine ("ore întregi spune-ti-voi cât îmi esti de draga", "vom visa un vis ferice […] adormind de armonia / Codrului batut de gânduri"). Iubitii se asaza lânga un copac, refacând armonia cuplului edenic. Prin faptul ca îsi are radacinile înfipte în pamânt, iar crengile sale se îndreapta spre cer, orice copac poate fi considerat un "axis mundi", simbol al eternitatii si al regenerarii periodice. Salcâmul reprezinta un element ascensional, de reper, un copac sacru, ce are rol de protector, ca martor al iubirii dintre îndragostiti. Teiul este un arbore deosebit prin florile sale. Caderea lor formeaza o ploaie vegetala si da nastere unui cumul de senzatii vizuale, motorii, auditive, olfactive si tactile.

Jocul afectiv, lipsit de orice interes material, este si o lupta pentru ceva, si o exhibare a ceva. Eul liric încearca sa-si exteriorizeze sentimentele, folosind interjectii ("Ah!") si epitete ("Fruntea alba", "parul galben", "buze dulci", "ochii tai mari", "draga"), precum si comparatii ("Sufletul meu arde-n iubire ca para"). "Vânat" sau "vânator", eul liric respecta regula tacerii. Starile emotionale sunt transmise doar prin gesturi: transformându-se în cuvinte, sentimentele ar cunoaste o adevarata decadere si deformare. Cei doi nu "stiu", ci "simt". Ocrotiti de codru, ei renunta la avantajele iluzorii ale ratiunii, continuându-si idila în universul oniric: "si surâzând vom adormi". În mod obisnuit, idila se desfasoara seara, într-o singuratate deplina. Venirea întunericului reprezinta o forma de protectie, prin disparitia luminii. Noaptea asigura misterul si, în special, izolarea necesara desfasurarii relatiei dintre cei doi.

În cele trei poezii alese, apare un izomorfism între starile afective ale eului liric si apele care îl înconjoara. Sintagmele "singuratece izvoare", "isvoare plâng în vale", "apele plâng" sugereaza o proiectie, în planul naturii, a sentimentelor. Deoarece sunt curgatoare, apele simbolizeaza trecerea, evolutia spre moarte si efemeritatea fiintei umane.

Un alt motiv al liricii eminesciene este vântul. Acesta întruchipeaza "anima mundi" si are rolul de a pastra pentru eternitate dovezile imateriale asociate dragostei ("Îngâna-ne vor c-un cânt […] Blânda batere de vânt"). În mod obisnuit, idila se desfasoara seara, într-o singuratate deplina. Venirea întunericului reprezinta o forma de protectie, prin disparitia luminii. Noaptea asigura misterul si, în special, izolarea necesara desfasurarii relatiei dintre cei doi.

În cele trei poezii alese, apare un izomorfism între starile afective ale eului liric si apele care îl înconjoara. Sintagmele "singuratece izvoare", "isvoare plâng în vale", "apele plâng" sugereaza o proiectie, în planul naturii, a sentimentelor. Deoarece sunt curgatoare, apele simbolizeaza trecerea, evolutia spre moarte si efemeritatea fiintei umane.

Un alt motiv al liricii eminesciene este vântul. Acesta întruchipeaza "anima mundi" si are rolul de a pastra pentru eternitate dovezile imateriale asociate dragostei ("Îngâna-ne vor c-un cânt […] Blânda batere de vânt"). În mod obisnuit, idila se desfasoara seara, într-o singuratate deplina. Venirea întunericului reprezinta o forma de protectie, prin disparitia luminii. Noaptea asigura misterul si, în special, izolarea necesara desfasurarii relatiei dintre cei doi.

În cele trei poezii alese, apare un izomorfism între starile afective ale eului liric si apele care îl înconjoara. Sintagmele "singuratece izvoare", "isvoare plâng în vale", "apele plâng" sugereaza o proiectie, în planul naturii, a sentimentelor. Deoarece sunt curgatoare, apele simbolizeaza trecerea, evolutia spre moarte si efemeritatea fiintei umane. Un alt motiv al liricii eminesciene este vântul. Acesta întruchipeaza "anima mundi" si are rolul de a pastra pentru eternitate dovezile imateriale asociate dragostei ("Îngâna-ne vor c-un cânt […] Blânda batere de vânt").
Putem afirma, astfel, ca tema iubirii prezinta o valoare culturala incontestabila, dovedita de numarul impresionant de opere care au abordat acest subiect.




Bibliografie


1.Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, "Dictionar de simboluri", Editura Artemis, Bucuresti, 1994
2."Mic dictionar enciclopedic", Editura enciclopedica româna, Bucuresti, 1972
3."Mari teme literare", dictionar – antologie de texte pentru clasa a IX-a, Editura Paralela 45, Pitesti, 2002
4."Dictionar de filozofie", Editura Politica, Bucuresti, 1978
5. Victor hugo, "Cugetari", Editura Albatros, Bucuresti, 1982
 



NOTA IMPORTANTA:
ARTICOLELE PUBLICATE IN PAGINA DE REFERATE AU SCOP DIDACTIC SI SUNT ELABORATE IN URMA UNEI DOCUMENTARI SUSTINUTE. ESTE STRICT INTERZISA PRELUAREA ARTICOLELOR DE PE SITE SI PREZENTAREA LOR LA ORELE DE CURS. Referatele din aceasta sectiune sunt trimise de diferiti colaboratori ai proiectului nostru. Referatele va sunt prezentate pentru COMPLETAREA STUDIULUI INDIVIDUAL, si va incurajam si sustinem sa faceti si voi altele noi bazate pe cercetari proprii.

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc. 

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania