Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

 NOTA pentru REFERATE si ESEURI: Articolele prezentate in aceasta sectiune de referate au scop strict didactic. Ele sunt elaborate de profesori, elevi sau studenti care s-au documentat atent pentru elaborarea lor. Prezenta sectiunii de REFERATE in cadrul site-ului are un rol enciclopedic. Pagina de referate interzice strict predarea acestor materiale pentru orele de curs in gimnaziu, liceu sau facultate!

 

 
 
 
 
 + Click:  Grupuri | Newsletter | Portal | Ziare,Radio/TV | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa

 

 

 

 

  < Inapoi la Cuprins Referate

Referat trimis de: Cornelia Dimitriu ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

 

Idei ale filosofiei lui Schopenhauer in opera

 eminesciana
 




“Poetul nepereche al literaturii române” a cunoscut și a valorificat în opera sa ideile epocii. A aprofundat filozofia europeană (concepțiile susținute de Kant, Schopenhauer), cât și cea indiană. Una dintre operele care au marcat puternic gândirea scriitorului a fost Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer.
Trecutul reprezintă cartea în care autorul își scrie memoriile. Prezentul nu este altceva decât noțiunea relativă din conștiința omului. Odată însă cu trecerea clipei, prezentul devine trecut și mână omul spre viitor. Să exprime oare secunda, minutul sau ora adevărata față a timpului?
Citândul pe Schopenhauer, Eminescu spunea: “Geniul este mintea aplicată exclusiv la obiect, subiectul cunoscător pur care iese din contingent și se așază în fața metafizicului. El trăiește în spațiul astral, ignorând interesele voinței lui individuale”.
Geniul poate apărea oriunde și oricând. Soarta a făcut ca pe acest tărâm să răsară un geniu în persoana lui Eminescu. Sfera geniului e un cerc în care fiecare se situează pe o linie de continuitate cu predecesorii. Influențat de Schopenhauer, substratul filosofic al poeziei eminesciene se identifică cu pesimismul. Sistemul filosofic al acestuia de natură idealista, are drept are de gravitație ideea “lumea ca voința și reprezentare”
În concepția schopenhaueriană dualitatea subiect – obiect este exprimată în reprezentare. La Schopenhauer obiectul se identifică de fapt cu reprezentarea și determină subiectul. El susține: “A fi obiect pentru subiect și a fi reprezentarea noastră este tot una. Toate reprezentările noastre sunt obiecte ale subiectului, și toate obiectele subiectului sunt reprezentările noastre.” Această iluzie a existenței ce îmbracă forme materiale datorită simțurilor înșelătoare și a relativității lucrurilor, precum și incapacitatea minții de percepe adevărul, smulg poetului unele accente nihiliste:

“A fi! Nebunie și tristă goală și tristă și goală;
Urechea te minte și ochiul te-nșeală;
Ce-un secol ne zice ceilalți o deszic.“
(Mortua est)
Iluzia existenței este identificată cu vălul” Maya” din religia indiană, ce împiedică pe om să vadă lucrul în sine. Cheile ce pot deschide ușa visului, adică formulele percepției sunt idealurile poetice ale lui Eminescu pe care l-a sintetizat genial în nuvela Sărmanul Dionis. Proiectândul pe Dionis în timp (epoca lui Alexandru cel Bun) și în spațiu (călătoria pe lună), Eminescu demonstrează relativitatea celor două coordonate. Ideea vieții ca reprezentare este asemănătoare cu transcendentalismul formelor intuiției lui Kant. Eminescu a tradus Critica rațiunii pure, aflându-se, deci, și sub influență kantiană. Potrivit acestei concepții, nimic nu există cu adevărat, totul nu este altceva decât o proiecție interioară a simțurilor omului.
Încercarea de separare a lucrului în sine de reprezentare trebuie făcută la nivelul subiectului cunoscător. Lucrul în sine al ființei este de fapt voința. Potrivit lui Schopenhauer, voința de a trăi este cauza existenței lumii, luând în poezia lui Eminescu forma “dorului nemărginit”:

“Și în roiuri luminoase, izvorând din infinit,
Sunt atrase în viață de un dor nemărginit…”
“La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,
Pe când totul era lipsită de viața si voință …”
(Scrisoarea I)
În accepție schopenhaueriană, “voința de a trăi”, se manifestă într-un prezent etern, singura cale de vindecare a fricii de moarte. Manifestarea prezentului etern determină feeria iluzorie a trecutului și a viitorului. Prezentul văzut ca o clipă suspendată între trecut și viitor e o idee ce se regăsește în poezia Cu mâine zilele-ți adaogi. Portul, convins că prezentul e singurul timp în care omul trăiește, dezvoltă ideea în versurile:
Cu mâine zilele-ți adaogi,
Cu ieri viața ta o scazi.
Și ai cu toate asta-n față
De-a pururi ziua de azi.
Când unul trece altul vine,
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El și răsare undeva.”
Comparația cu soarele, care doar apunând într-o lume răsare în alta, este preluată din filosofia lui Schopenhauer și sugerează continuitatea prezentului etern chiar și după moartea omului ca individ:
“Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost și o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.”
(Glossă)
Prezentul etern demonstrează că viața este inepuizabilă și, de aici, reiese ideea inutilității sinuciderii din poemul Mureșan:

“Aș omorî în mine o sută de vieți[…]
Dar, vai, tu știi prea bine că n-am să mor pe veci –
Că vis e a ta moarte cu slabe mâini și reci,
La sorți va pune iarăși prin lumile din ceri
Durerea mea cumplită…”

Durerea, ca esență a vieții, e determinată de “voința de a trăi”. Există o proporționalitate directă între sensibilitate și durere. Cu cât sensibilitatea e mai mare, cu atât durerea e mai mare. Neputând fi evitată, suferința trebuie înfruntată, iar cugetarea filozofică este izvorul acestei puteri stoice. Resemnarea își are originea în filosofia antică, grecii comparând viața cu o piesă de teatru, în acare soarta fiecărui om reprezintă de fapt un rol atribuit de o putere superioară. Omului nu-I revine decât misiunea de a juca, cât mai bine, acest rol. Ideea apare și în viziune eminesciană:
“Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci cu tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.”
Stoicismul schopenhauerian se regăsește exprimat în ultima strofă a poemului Luceafărul a cărui concluzie ar putea fi: “Datoria unui om singur este să fie și mai singur.” (Cioran) Luceafărul – “floarea supremă și cea mai pură a acestei tendințe” (T. Vianu) este construit de fapt pe ideea lui Schopenhauer potrivit căreia geniul nu poate atinge fericirea pe pământ. Eminescu însuși explică: Geniul (n. n.) nu are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a părut că soarta Luceafărului din poveste seamănă mai mult cu soarta geniului pe pământ și i-am dat acest înțeles alegoric.”
Eminescu a preluat ideile lui Schopenhauer și în ceea ce privește estetica poeziei. Forma sa perfectă se datorează credinței că: “Ritmul și rima sunt două elemente auxiliare ale poeziei. Ele sunt un mijloc de a pune stăpânire pe atenția noastră, căci astfel urmărim povestea cu o mai mare plăcere; în plus creează în noi o stare de spirit eliberată de orice constrângere, anterioară oricărei judecăți și care ne determină să încuviințăm ceea ce ni se recită; povestea câștigă o anumită putere emfatică și persuasivă, independentă de principiile oricărei rațiuni. […]
Poezia este pentru filosofie ceea ce este experiența pentru știința empirică: poezia vrea să ne facă să sesizăm ideile platoniciene ale ființelor prin mijlocirea detaliului și prin exemple, în timp ce filosofia vrea să ne învețe să recunoaștem aici, în ansamblul său și în generalitatea sa, esența intimă a lucrurilor, așa cum se exprimă ea în ele. Poezia are caracterul tinereții, iar filosofia pe cel al vieții mature.”
Ideile filosofice schopenhaueriene au avut o covârșitoare importanță pentru opera eminesciană, dar cestea nu coboară întru nimic originalitatea poetului, care trebuie căutată numai în adevărul și energia lirismului cu care a însuflețit diverse gânduri abstracte.





Bibliografie:
Cioran, Emil, Schimbarea la față a României, Editura Humanitas, 1996, p. 96
Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent,Editura Minerva, 1986, p. 458 – 459; 462
Eminescu, Mihai, Poezii, Editura pentru literatură, 1963
Eminescu, Mihai, Sărmanul Dionis, Editura pentru literatură, 1963
Schopenhauer, Arthur, Lumea ca voință și reprezentare Vol. I – II, Editura Moldova, 1995, p. 267 – 280 (vol I) și p. 272 – 298 (vol. II)


 



NOTA IMPORTANTA:
ARTICOLELE PUBLICATE IN PAGINA DE REFERATE AU SCOP DIDACTIC SI SUNT ELABORATE IN URMA UNEI DOCUMENTARI SUSTINUTE. ESTE STRICT INTERZISA PRELUAREA ARTICOLELOR DE PE SITE SI PREZENTAREA LOR LA ORELE DE CURS. Referatele din aceasta sectiune sunt trimise de diferiti colaboratori ai proiectului nostru. Referatele va sunt prezentate pentru COMPLETAREA STUDIULUI INDIVIDUAL, si va incurajam si sustinem sa faceti si voi altele noi bazate pe cercetari proprii.

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc. 

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania