< Inapoi la Cuprins Referate

Referat trimis de: Gheorghe Panait Constantin  ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

Aspecte ale fantasticului în „Lostriţa” şi „La ţigănci”

În povestirea lui Vasile Voiculescu se apare o nouă dimensiune a fantasticului, acesta fiind unul de tip popular, ancorat în tradiţiile şi-n practicile ancestrale ale acelor locuri, pe când în opera lui Mircea Eliade întâlnim un fantastic intelectualizat. Pescarul Aliman este hotărât să prindă lostriţa, devenită idealul vieţii sale, pe când profesorul Gavrilescu pare să se fi nimerit întâmplător în mijlocul unor fenomene ciudate.

Fantasticul nuvelei „La ţigănci” are ca punct de plecare apariţia sacrului în profan, care se realizează treptat: la început prin sugestii vagi iar apoi prin camera sambô. Apar contraste: canicula lunii august este înlocuită de răcoarea binefăcătoare a unor copaci. Un alt termen fantastic îl reprezintă cele 3 fete din bordei (grecoaica, ovreica şi ţiganca). Acestea sunt reprezentante ale unor culturi care au practicat magia. Motivul labirintului este un alt element care accentuează nota fantastică deoarece are ca scop producerea de halucinaţii, personajul principal trăind stări contrastante între veghe şi coşmar.

În „Lostriţa” cititorul este proiectat într-un univers mitic şi înşelător prin apariţii demonice. Acest lucru are ca scop adâncirea misterului şi nu explicarea acestuia. Pentru personajul din „Lostriţa” – pescarul Aliman – dimensiunea sacră a existenţei pare ceva normal. Acesta ştie de prezenţa sacrului în lumea profană însă nu încearcă să-şi explice prezenţa ei acolo deoarece consideră că locul ei a fost mereu printre oameni. Oamenii din „Lostriţa” sunt obişnuiţi cu prezenţa lostriţei (a sacrului) însă nu încearcă să-i dezlege misterul (cum nici Vasile Voiculescu nu o face). În „Lostriţa” sacrul nu este reprezentat de partea sa pozitivă, ci de cea negativă, de aceea oamenii se cam tem de el. Aici sacrul este reprezentat de apariţii demonice care duc la moartea celor care cad pradă ispitelor.

Spre deosebire de profesorul Gavrilescu, care are o atitudine pasivă în exterior şi o interiorizare meditativă, Aliman are o atitudine voliţională şi activă.

Aliman nu se teme de forţa malefică a lostriţei, ci dimpotrivă acesta chiar o stârneşe cu scopul de a o captura. Astfel, Aliman devine antrenat în căutarea idealului său – prinderea lostriţei – chiar dacă lostriţa este animată de o forţa diavolească. Prinderea lostriţei nu era lucru uşor pentru Aliman. De mulţi ani încerca să o prindă prin mijloace proprii. El, care jurase că va prinde lostriţa, nu-şi pierdea răbdarea. Practic, prinderea lostriţei i-a marcat viaţa iar el nu încerca decât să facă acest lucru. A reuşit de câteva ori să prindă lostriţa (să-şi atingă idealul) dar de tot atâtea ori lostriţa „i-a scăpat pe sub degete”. Acest lucru arată faptul că Aliman nu era pregătit pentru acest lucru. Se observă că lostriţa a devenit protectoarea lui Aliman deoarece de fiecare dată prindea mult peşte şi mereu scăpa cu viaţă din apele învolburate ale Bistriţei.


Profesorul Gavrilescu din „La ţigănci” ajunge în contact cu lumea fantastică din întâmplare. Spre deosebire de Aliman, Gavrilescu încearcă să-şi explice aceste fenomene; încearcă să le descifreze misterul. Şi toate acestea au pornit din pură curiozitate. Gavrilescu dă dovadă de o atitudine pasivă în exterior (la prima vedere nu-şi dă seama de prezenţa misterului) şi de o atitudine meditativ-gânditoare în interior. Dacă în „Lostriţa” fantasticul este de tip arhetipal care speculează vechile credinţe populare despre forţele nefireşti risipite în lume, în „La ţigănci” fantasticul este citadin şi speculează concepte moderne (camera sambô, hierofania şi ieşirea din timpul obiectiv). Se observă în ambele texte o ambiguitate dorită care lasă cititorului multiple posibilităţi de interpretare.

Gavrilescu poposeşte timp de vreo două ore „la ţigănci” iar când iese îşi dă seama că de fapt trecuseră 12 ani. Gavrilescu se vede „alungat” din lumea sa obişnuită, în care era profesor de pian şi se hotărăşte să se întoarcă „la ţigănci”. Aici o va întâlni pe Hildegard, dragostea sa din tinereţe, cu care va rămâne împreună.

Aliman întâlneşte şi el o fată care nu era nici mai mult nici mai puţin decât lostriţa (care lua diverse forme şi chipuri pentru a-i atrage în vâltorile Bistriţei pe oameni). Acea fată a fost luată de viitură şi purtată pe apa Bistriţei. Aliman a salvat-o. Cei doi au petrecut mult timp împreună; ba chiar s-au şi căsătorit. În acest timp Aliman a uitat de lostriţă: era îndrăgostit. Ghinionul s-a coborât asupra sa astfel încât a rămas fără iubită (a plecat aşa de repede încât nici nu a avut timp să reacţioneze). A mai încercat să se însoare o dată cu o fată din sat însă în ziua nunţii acesta aproape şi-a atins idealul: a prind lostriţa în braţe, aruncându-se după ea în apele învolburate ale Bistriţei. El dorea să fie alături de ea. Lostriţa şi-a continuat obiceiurile de a atrage spre pieire oamenii, însă Aliman nu a mai fost văzut.

În concluzie, în cele două opere fantasticul are rolul de a schimba destinele personajelor principale. Acest lucru nu se face decât prin acceptul personajelor, adică atât profesorul Gavrilescu, cât şi pescarul Aliman decid ce să facă în continuare, după ce ai intrat în contact cu sacrul – Gavrilescu decide să se întoarcă în lumea sacră alături de prietena sa Hildegard, iar pescarul Aliman decide că e timpul să se unească cu destinul său şi pătrunde definitiv în lumea sacră, reprezentată în „Lostriţa” de râul Bistriţa.

Alte opere cu acelaşi impact sunt „Noaptea de decevbrie” a lui Macedonski – în care emirul dorea să atingă absolutul urmând drumul drept, fără ocolişuri către cetatea sfântă Meka – pentru „Lostriţa”, iar pentru „La ţigănci” „Domnişoara Cristina” a lui Mircea Eliade, în care Egor distruge inima strigoiului şi este proiectat înapoi în lumea sa, dar regretă acest lucru; începuse să-i placă lumea magică.
 

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc.