Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

 NOTA pentru REFERATE si ESEURI: Articolele prezentate in aceasta sectiune de referate au scop strict didactic. Ele sunt elaborate de profesori, elevi sau studenti care s-au documentat atent pentru elaborarea lor. Prezenta sectiunii de REFERATE in cadrul site-ului are un rol enciclopedic. Pagina de referate interzice strict predarea acestor materiale pentru orele de curs in gimnaziu, liceu sau facultate!

 

 
 
 
 
 + Click:  Grupuri | Newsletter | Portal | Ziare,Radio/TV | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa

 

 

 

 

  < Inapoi la Cuprins Referate

Referat trimis de: Anamaria Bujoreanu | ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

 

Mihai Eminescu

 

Iubirea si natura in lirica eminesciana

 

 

Descrierea temei

Intre marile teme ale liricii eminesciene, elogiul iubirii si al naturii isi are rezervat un loc special, prin lirismul si melancolia poeziilor, prin aspiratia eului catre absolut si perfectiune.

Ingemanate mereu, natura si iubirea se constituie intr-o singura tema in care spatiul poetic primeste valoare filosofica si este caracterizat de emotii puternice si sentimente profunde. Desi sunt aproape inseparabile, fiecare dintre aceste doua teme comporta o suita de motive, semnificatii si ipostaze proprii. Cultivarea cu predilectie a simbolurilor iubirii si naturii este unul dintre elementele decisive in integrarea liricii eminesciene in curentul romantic literar.

Dragostea si natura sunt teme romantice, permanente in creatia lui Eminescu.
Natura cunoaste la Eminescu doua ipostaze: una terestra si alta cosmica. Natura terestra se manifesta la Eminescu in rotirea vesnica a anotimpurilor. Natura este umana,ocrotitoare, calda, intima sau trista, rece, in deplina concordanta cu starile sufletesti ale poetului. G. Ibraileanu atrage atentia asupra faptului ca: "In privinta sentimentului naturii si al picturii ei, vom observa ca in prima faza Eminescu este mai obiectiv, mai dezinteresat. E drept, el nu are nici un pastel, nici o poezie consacrata numai naturii. Dar, cum am vazut, in poeziile lui de dragoste subiectiva, natura adesea-daca nu primeaza-e pe acelasi plan cu dragostea. Iar in poezia obiectiva, unde natura e un cadru, cadrul ia proportii intinse,ca de pilda in "Calin", partea finala. In faza a doua, natura e intotdeauna in functie de sentiment, si foarte adesea expresia starilor de suflet. In orice caz este cadrul strict necesar al vietii."

M. Eminescu este insa unul din marii poeti ai evocarii spatiului cosmic. Mentionam cateva momente din literatura si cultura universala, avand in vedere ca si cosmicul ca si timpul sunt teme relevante in creatia eminesciana: "Imnul creatiunii din Rig-Veda" (in traducere de Mihail Eminescu),in literatura indiana; Lucretiu- "Despre natura lucrurilor" si Ovidiu-"Metamorfoze" in literatura latina; V.Hugo-"Crestinismul" in literatura franceza; Mihai Eminescu- "Rugaciunea unui dac", "Scrisoarea I", "Luceafarul" in literatura romana.

Dragostea cunoaste dimensiuni de la suferinta, iubiri pierdute ("Si daca...", "Floare albastra", "Lacul", "Pe langa plopii fara sot...") si dragoste fara speranta ("De cate ori iubito", "Daca iubesti fara se speri", "Sara pe deal"), la dragoste implinita ("Calin, file de poveste", "Poveste teiului", "De ce te temi").

In evocarea dragostei, natura este bogat colorata, flori de tei, trandafiri rosii, nuferi galbeni, flori albastre, romanite, ceea ce confera imaginilor o nota luminoasa in care visul da mister dragostei. Uneori, se intuneca devenind leaganul somnului si al mortii.

G. Calinescu situeaza natura-ca peisaj- in Moldova. Simbolul unor motive este revelator: teiul sfant- mireasma imbatatoare; singuratatea- plopul; copilaria- ciresul, nucul, marul; iubirea juvenila- liliacul; rusticitatea- salcamul. Apare, in poezia eminesciana, o vegetatie lacusta; rachita, nufarul. Fauna, in schimb, e saraca: calul(alb, negru), cerbul, ciuta, pasari, fluturi. Natura apare in ipostaza feminitatii-iubita, logodnica, mireasa, plansul apei.

T. Vianu subliniaza faptul ca M. Eminescu, ca si Leopardi si Vigny, se refugiaza in natura si "aceasta nu ramane fara ecou la durerile lui".

La Eminescu se intrepatrund motive si stari sufletesti precum: apa, codrul, teiul, izvorul, luna, stelele, floara albastra, cornul, luceferi, extazul, duiosia, luciditatea, exaltarea, sarcasmul, revolta.

Floarea albastra, inmiresmata de tinerete si gratie, adresata invitatia vileana de iubire visatorului care uita de viata-i fugara, de cele mai inalte ganduri care-l abstrag, contrapunandu-i vraja codrului, luministul secret-un refugiu pentru saruturi. Tonul invitatiei la dragoste este inconfundabil in "Floare albastra". In poezia "Lasa-ti lumea" se identifica "labirintul iubirii", pe care poetul ar dori sa-l strabata alaturi de iubita, pe cararile intortocheate ale padurii batrane, sub scanteia astrelor. In "Dorinta" se sugereaza "o scufundare afara din timpul istoric", in sanul vesnic al pamantului "pentru a atinge o pace care este o foarte blanda figura a mortii" . Visul de dragoste se modeleaza aici dupa cantecul izvoarelor singuratice si dupa mangaietoarea cadenta a vantului, a sufletului: "Adormind de armonia codrului batut de ganduri", esenta misterioasa a vietii universale, strabatuta de un suflu invizibil-boare, suflet, gand: "Vom visa un vis ferice, ingana-ne-vor c-un cant, Singuratice izvoare, Blanda batere de vant".

In poezia "Si daca..."sentimentul elegiac gaseste o efuziune de esenta predominant muzicala, "in care colocviul dintre inima si lucruri isi pastreaza intacta tainica lui intimitate". Iubita este aici in ramura care bate in geam, in plopii care se leagana, in stelele care licaresc in adancul apelor, in respiratia tacuta a norilor, urmariti de vant, pentru a descoperi luna deasupra lacului:"Si daca ramuri bat in geam /Si se cutremur plopii, /E ca in minte sa te am /Si-ncet sa te apropii".

Rosa Del Conte adauga si alte aprecieri menite sa defineasca lirica eminesciana in dimensiunea ei fundamentala-natura si dragostea: "Aventura biografica este departe. Convorbirea se desfasoara intre inima si lucruri, dar intr-o atmosfera aluziva, de liricitate pura. "Si daca..." este un inceput care reia si continua o discutie tainica. Bataia ramurilor in geam, tremurul plopilor...si tu te reintorci. Stelele care lumineaza in adancul unui lac si spun: adu pace durerii tale. Nori impinsi de vant spre a descoperi chipul lunii: si tu care rasari din nou in acea lumina potolita".
In poezia "Peste varfuri...", Eminescu va exprima dorul in "esenta lui cea mai pura-nazuinta catre implinire, pe care noi o cautam aici pe pamant, fara a ajunge vreodata la ea, caci a o atinge ar insemna Absolutul.". "Este-spunea Rosa Del Conte-aceeasi dorinta care il apleaca pe Dumnezeu asupra fapturii sale si care se numeste, si ea, iubire. Prin dragoste, dorinta ne permite sa intuim ca numai prin moarte vom atinge acea idee care ne framanta, asa cum ideea statuii il framanta pe artist pana nu ajunge sa o realizeze". In notele "cornului" din poezia eminesciana plange eterna trecere a universului. "Muzica ne mangaie plansul, relevandu-ne o noua masura a timpului si o noua figura a spatiului". Durerea iubirii poate deveni o forma a cunoasterii, ca experienta a timpului, spre o mai inalta revelatie a fiintei.

Dupa cum apreciaza Perpessicius , de la drama sentimentala din adolescenta si pana la liedurile de iubire cu care s-a intors in coloanele de debut ale "Familiei" dupa 17 ani: "S-a dus amorul...", "Cand amintirile...", "Adio", "Ce e amorul?", "Pe langa plopii fara sot", "Si daca" - poezia de iubire a lui Eminescu a trecut prin toate treptele divinei comedii dantesti. Ea a cunoscut infernul si purgatoriul, si paradisul.

Evolutia temei


Tema apare inca de la prima poezie publicata, „ De-as avea..” , de la „ Mortua est”, unde apare un fel de prim pastel eminescian. Aici deja se constituie ipostaza in care femeiea apare ca o fiinta angelica, un inger transfigurat de moartea timpurie. In « Venere si Madona », cel de-al doilea mare poem de dragoste din punct de vedree cronologic, viziunea poetului este una duala, el refacand imaginea femeii, atat inger, cat si demon : „ Madona dumnezee cu diadema de stele, cu surasul bland vergin”, alteori ea fiind descrisa ca fiind : „ cu inima stearpa, rece si cu suflet de venin”

Prima etapa a eroticii eminesciene deschide insa perspectiva amorului acompaniata de o natura feerica, vie si colorata. Femeia este serafica, asemanatoare cu Beatrice a lui Dante sau cu Laura din poemele lui Petrarca. Ea innoblieaza sufletul, este tandra,calda, dar nu este reala…ramane numai o speranta, numai un vis aflat sub semnul posibilitatii.

Cea de’a doua etapa a liricii este caracterizata printr-o stare de tristete profunda, de dezamagire in iubire, pentru ca sentimentul ce candva era foarte puternic se stinge. Decorul devine si el intunecat, rece, sumbru, o natura de cosmar, in care domina ceata, frigul, plopii stingheri si frunzele vestede. Femeia este rece si indepartata, iubirea pasionala, ca la Hugo sau Heine, se transforma in suferinta, in durere „ farmec dureros de dulce”. Mai tarziu, starea elegiaca aluneca spre satira, in „Scrisoarea V „ : „Ia intreab-o , bunaoara,/S-o sa-ti spuie de panglice de volane si de mode,/ Pe cand inima ta bate-n ritmul unei sfinte ode../Cand vezi piatra ce nu simte nici durerea si nici mila-/ De ai inima si minte-feri in laturi : e Dalila !”


Teme si motive

Natura


La Eminescu putem vorbi de o natura terestra, reprezentata prin motive cum ar fi teiul,copacul iubirii si al amintirii, salcamul ce exprima rusticitate, o coloana a infinitului ce proiecteaza iubirea terestra in planul cosmic. Plopul este copacul singuratatii, un pretext al lamentatiei poetului ( „Pe langa plopii fara sot”). Marul si ciresul sunt cele doua simboluri ce exprima candoarea si inocenta copilariei. Cel mai des intalnit motiv este insa cel al codrului. Padurea apare in viziunea poetica drept loc de refugiu, un confident,complice. Este un spatiu atemporal plin de mister, de vraja si semnifica totodata nostalgia copilariei dar si a iubirii pierdute, a sentimentelor de melancolie. Padurea se constituie in ipostaza feminitatii, a iubitei ce isi cheama iubitul („O, ramai,ramai la mine / Te iubesc atat de mult”), are miscari tandre, in timp ce poetul reprezinta elementul masculin.

Ca pictor al luminii, Eminescu surprinde peisajele in devenirea lor, in jocurile luminii sau ale apei. Cei doi astri antinomici, soarele si luna, aduc idei diferite : spirit, esenta, lumina, identificate in simbolul soarelui si suflet, materie, apa asociate imaginii lunii. Luna declanseaza in sufletul poetului fanezia, fundalul arhaic cu origine mitica, aducand o cunoastere extatica.
Elementele primordiale ale vietii capata de asemenea ipostaze inedite . Focul inseamna pasiune, viata, purificare, dar in acelasi timp semnifica si durere si dezamagire. Apa semnifica geneza, oglindirea estetica a realitatii, precum si trecere- timp, continuitate dar si moarte.
Aerul reprezinta libertate, transcendenta si zbor, iar pamantul constituie simbolul stabilitatii si, in acelasi timp, al perisabilitatii umane.

Iubirea


Iubirea la Eminescu reprezinta mai mult un ideal, o aspiratie in lirica de tinerete, mai tarziu transformandu-se intr-un sentiment dual, fericire dublata de rautate, pentru ca in final sa se ajunga la sentimentul iubirii pierdute, al dezamagirii profunde si al descurajarii totale.
Intalnim astfel femeia in diferite ipostaze.
Femeia de salon, corupta, meschina si rea („Scrisoarea V”), care nu intelege aspiartiile barbatului, cocheta, adulterina.
Femeia eros, ingenua, femeia copil, femeia indragostita, senzuala ispititoare ce conoteaza placerea. Elementul feminin este puternic legat de planul teluric, spiritualul nu ii este accesibil si ii este aproape inutil.
Nu apare mai deloc,fiind prezenta numai in inceputul poeziilor „Luceafarul” si „Calin(file de poveste)” iubirea domestica.


Iubirea si natura in poezii



In „Dorinta” , poetul imbina sentimentul dragostei pentru fiinta iubita cu admiratia fata de frumusetile naturii- codrul, izvoarele, florile etc. In aceasta poezie, natura apare ca o aspiratie, ca o dorinta, aceasta fiind si esenta poeziei eminesciene : tendinta catre fericire. Poetul surprinde laboratrul sufletului uman din care izvorasc sentimente de gingasie si puritate, in cadrul naturii care tainuieste si ocroteste.

Vino-n codru la isvoru
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

....................................

Vom visa un vis ferice,
Ingana-ne-vor c-un cant
Singuratece isvoare,
Blanda batere de vant;

Adormind de armonia
Codrului batut de ganduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada randuri-randuri.

Poezie a dorului de dragoste, „Sara pe deal” este o idila ce contine neintrecute elemente de pastel. „Sara pe deal” este poemul dorului de dragoste, al visului pur, pe care-l imagineaza tanarul, aspirant la ideal. Manat de sentimente puternice, el isi traieste iubirea din vis si descopera armonia sufletelor si frumusetea universului. Versul sustine prin muzicalitatea lui interioara traiectoria sentimentului care izbucneste cu tarie, evolueaza cu febrilitate spre implinire si se relaxeaza prin proiectia dorului in voluptatea fanteziei.

...Luna pe cer trece-asa sfanta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frnza cea rara,
Stelele nasc umezi pe blota senina,
Pieptul de dor, fruntea de ganduri ti-e plina.

..................................................

Ah! in curand satul in vale-amuteste;
Ah! in curand pasu-mi spre tine grabeste;
Langa salcam sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spuneti-voi cat imi esti draga.

Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surazand vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcam. – Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?


Poezia „Lacul” se înscrie în seria poeziilor lirice eminesciene, în care sentimentul iubirii se îmbină armonios cu cel al naturii, elementele cadrului natural – lacul, codrul, izvorul, luna - din această poezie fiind specifice poeziei eminesciene. Poetul traieste emotia unei idile posibile, terminata prin tristetea unui vis neimplinit. În finalul poeziei, îndrăgostitul ajunge la o calmă resemnare, poetul terminând poezia așa cum a început-o, adică cu imaginea lacului “albastru, încărcat cu flori de nufăr”, pentru că pe Eminescu l-a fascinat întotdeauna apa, și credea că atmosfera generată de ea este cadrul perfect pentru împlinirea visului de iubire.

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incaca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim in luntrea mica,
Ingantati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma
Si lopetile sa-mi scape.

....Dar nu vine...Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.
„Pe langa plopii fara sot”, elegie si romanta aduce, din strofa a V-a o atmosfera de religiozitate –iubirea- stea ce s-ar fi aprins in fata dragostei devarate, eternizand-o si sculptand-o intr-o marmura – devine speranta, incredere, noroc, tinerete.

Pe langa plopii fãrã sot
Adesea am trecut;
Mã cunosteau vecinii toti-
Tu nu mai cunoscut.

La geamul tau ce stralucea
Privii atât de des;
O lume toata-ntelegea-
Tu nu mai inteles.

De cate ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata sã-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O ora sã fi fost amici,
Sã ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O ora, si sã mor.

Poezia „Floare Albastra” este concepută din două părți corespunzătoare a două tipuri de idei, de cunoaștere: în primele trei strofe cunoașterea filosofică absolută, iar în partea a doua (5-13) cunoașterea terestră prin intermediul dragostei. Cele două părți ale poeziei sunt legate de o strofă, cea de a patra, care conține reflecțiile poetului și conține în ea începutul ideii din ultima strofă. Poezia este alcatuită sub formă de monolog întrerupt de dialog.În primele trei strofe poetul conturează domeniul cunoașterii filosofice. Ultima strofă aduce ideea despărțirii, a stingerii dragostei, iar repetiția "floare albastră" subliniază intensitatea trăirii generată de contrastul dintre iluzie și realitate accentuată de acel "totuși".

,,Iar te-ai cufundat in stele
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu m-ai uita incalte
Sufletul vietii mele.
In zadar rauri in soare
Grlmadesti-n a ta gandire
Si campiile Asire
Si intunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite !"
Astfel zise mititica,
Dulce netezandu-mi parul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am ras, n-am zis nimica.
........................................
Inc-o gura - si dispare...
Ca un stalp eu stau în luna !
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare !
............................
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra -
Floare-albastra ! floare-albastra !...
Totusi este trist în lume !

Poemul „Calin(file din poveste)”,este o poveste de iubire,in care autorul prelucreaza motivul popular al zburatorului. Voinicul misterios intra in viata fetei de imparat pe neasteptate,intr-o noapte,dupa care dispare.La scurt timp dupa plecarea voinicului,fata isi da seama ca asteapta un copil,rodul iubirii dintre ea si Calin.Tatal ei,imparatul,o izgoneste de la palat.Ea isi gaseste adapost in padure,intr-o coliba parasita,unde isi va creste baiatul. Aici o descopera voinicul Calin,dupa sapte ani.Casatoria celor doi tineri constitue finalul fericit al poemului.
Iar voinicul s-apropie si cu mîna sa el rumpe
Pînza cea acoperitã de un colb de pietre scumpe;
A frumusetii haruri goale ce simtirile-i adapã,
Încãperile gîndirii mai nu pot sã le încapã.
El în brate prinde fata, peste fatã i se-nclinã,
Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspinã,
Si inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic —
S-apoi pleacã iar în lume nãzdrãvanul cel voinic.

Ea a doua zi se mirã cum de firele sunt rupte,
Si-n oglind-ale ei buze vede vinete si supte —
Ea zîmbind si trist se uitã, sopoteste blînd din gurã:
— Zburãtor cu negre plete, vin’ la noapte de mã furã.


Valori estetice si stilistice

Tudor Vianu, in studiul "Despre stil si arta literara", prezentand o analiza pertinenta pe coordonatele "Eminescu in timp", se opreste asupra unor observatii privind:"scuturarea podoabelor", "deschiderea catre lume si epitete frecvente si caracteristice. Dupa T.Vianu, inca din 1870 se poate vorbi de procesul de constituire a epitetului tipic eminescian. Compararea variantelor confirma aprecierea respectiva. Tudor Vianu retine epitetele coloristice-cromatice: "alb", "verde", "galben", "albastru", "argintiu", "vanat"; epitete morale-sau cu intrebuintare metaforica morala:"bland", "dulce", "jalnic", "usor", "tainic", "misterios", "himeric", "fermecat", "mandru", "adanc", "vechi", "etern". "Adanc, vechi, etern sunt epitete caracteristic eminesciene." Ele apar in epoca mai tarzie a creatiei sale.
Farmecul limbajului eminescian poate fi caracterizat de prospetimea si naturaletea limbajului, folosirea unor forme populare si familiare ale vorbirii, de expresii tipice la care se adauga mijloacele expresiei intelectualizate-virtuozitatile verbale, vizualul si auditivul unindu-se intr-o armonie muzicala perfecta.
D. Popovici surprinde aceasta perfectiune armonica a creatiei eminesciene: "Poezia lui Eminescu este o partitura imensa, in care vibratiile puternice ale notelor apropiate din nou sunt acoperite si indulcite de sunete stinse, venite din departari".
Contributii originale la limbajul poetic romanesc ar fi: acorduri inedite, mai ales intre substantiv si adjectiv ("pasuri melancolici", "pustie ganduri", "umbre stravezie"); plurale neobisnuite ("aripe", "lune", "oame", "furtune", "pasuri"); forme inversate ("suna-vei", "rugamu-te"); rime surprinzatoare; sintaxa afectiva; muzicalitate armonica.

 



NOTA IMPORTANTA:
ARTICOLELE PUBLICATE IN PAGINA DE REFERATE AU SCOP DIDACTIC SI SUNT ELABORATE IN URMA UNEI DOCUMENTARI SUSTINUTE. ESTE STRICT INTERZISA PRELUAREA ARTICOLELOR DE PE SITE SI PREZENTAREA LOR LA ORELE DE CURS. Referatele din aceasta sectiune sunt trimise de diferiti colaboratori ai proiectului nostru. Referatele va sunt prezentate pentru COMPLETAREA STUDIULUI INDIVIDUAL, si va incurajam si sustinem sa faceti si voi altele noi bazate pe cercetari proprii.

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc. 

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania