< Inapoi la Cuprins Referate

Referat trimis de: Radu Serbanescu ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

Liviu Rebreanu

Nuvele

Punct de reper in proza românească interbelică , Liviu Rebreanu , scriitor născut într-o lume robustă de ţărani ardeleni , inseamnă deopotrivă continuitate şi ruptură , tradiţie si inovaţie .Înciuda aparenţei de spirit greoi , masiv , creaţia sa , extrem de variată sub raport tematic şi artistic , rămâne momentul de referinţă , punctul de plecare in orice analiză a prozei româneşti din primele decenii ale secolului XX .
Născut la 27 noiembrie 1885 la Târlişaua , in ţinutul Năsăudului , Liviu este cel dintâi venit pe lume intr-o familie numeroasă ( 14 copii ) , a unui invăţător , Vasile Rebreanu , fost coleg de şcoală şi prieten cu George Coşbuc . Cei dintâi ani ai existenţei sale se desfăşoară în Năsăud , iar şcoala primară o face cu tatăl său , la Moieru .
Urmează 2 clase la gimnaziu grăniceresc din Năsăud , trei clase la liceul german din Bistriţa şi încă trei la şcoala de Honvezi din Sopron ( Ungaria ) , unde işi ia bacalaureatul . În toamna anului 1903 pleacă la Budapesta cu intenţia de a studia medicina , dar starea materială a familiei lui îl determină să intre ca bursier la Academia Militară “Ludoviceum” din Budapesta până in 1906 , când iese sublocotenent în armata austro-ungară . Cariera militară a scriitorului se încheie în 1908 , în urma unui conflict cu autorităţile , după ce fusese repartizat la garnizoana honvezilor regali din Gyula . Participând la serbările “Astrei” , cunoaşte scriitori din ţară şi e decis să treacă munţii , episod care se va petrece in 1909 . La scurt timp , în 1910 , e arestat la cerera guvernului austro-ungar şi după o perioada dedetenţie la Văvăreşti , e extrădat şi întemniţat la Gyula . În închisoare , traduce din M Gorlei . Prima parte a activităţii lui ca scriitor se desfăşoară în spaţiul jurnalisticii , apoi va colabora la “Lumina” , “Flacăra” , “Revista idealistă” , “Viaţa românească” .
Împreună cu M. Sorbul scoate între anii 1910-1911 revista “Scena” , iar în 1911 este numit de către Emil Gârleanu secretar literar al Teatrului din Craiova . În 1912 se căsătoreşte cu Fanny I. Rădulescu şi în acelaşi an îi apare la Orăştie cel dintâi volum “Frământări” , care va fi urmat în 1919 de “Golanii” şi “Mărturisire” .
În timpul războiului termină prima versiune a romanului “Ion” , iar după încheierea conflagraţiei primeşte direcţia colecţiei “Scriitori celebri” , traducând numeroase lucrări .
În 1919 va începe colaborarea cu “Sburătorul” , cu cronici teatrale şi nuvele şi-n acelaşi an are loc premierea piesei “Cadrilul” . În 1920 apare romanul care îl va impune ca cel mai mare prozator de până atunci , “Ion” .Rebreanu face parte dintre membrii statornici ai cenaclului “Sburătorul” , colaborând la periodicele inspirate din acest cenaclu şi fiind chiar director al unor publicaţii ce ilustrează ideologia lovinesciană : “România Literară” ( 1932 – 1934 ) , “Viaţa” ( 1940 – 1944 ) .
Romanul apărut în 1920 este considerat de Lovinescu “cea mai mare creaţie românească” şi el îi va aduce scriitorului consacrarea academică . Academia îi acordă premiul Năsturel , iar , 2 ani mai târziu , după apariţia romanului “Pădurea Spânzuraţilor” primeşte marele premiu al romanului .
Ultimele 2 decenii ale existenţi sale marchează recunoaşterea ca personalitate de primă mărime , e ales preşedinte al Societăţii Sciitorilor Români şi delegat la Congresul Internaţional al sciitorilor de la Berlin .Va participa şi la congresul autorilor dramatici ( Madrid ) şi la centenarul Ibsen ( Oslo ) . Este director al teatrului naţional de la Bucureşti . În 1939 devine membru al Academiei Române , ţinând un memorabil discurs de recepţie : “Laudă ţăranului român” . Urmează o ferventă activitate de creaţie publicistică în mai toate revistele timpului , traduce , scrie teatru . Ultimii ani ai existenţei sale sunt marcaţi de retragerea din viaţa publicistică , moartea sciitorului survenind la 1 septembrie 1944 .
Proza lui Rebreanu se conturează în jurul a 3 teme majore , însă , fără îndoială Rebreanu rămâne înainte de orice , analistul lumii rurale a cărei mentalitate o cunoaşte şi o exprimă cu precizie , demonstrându-i mecanismul intim .
Deşi e “preţuit cu moderaţie ca nuvelist” ( D. Micu ) , începuturile sale sciitoriceşti , nuvelele şi schiţele formează o parte importantă a operei , un exerciţiu premergător construcţiilor romaniceşti . Tematica rurală rurală reprezintă punctul de plecare a nuvelelor “Lacrima” , “Dintele” , “Ofilire” , “Răfuiala” , “Nevasta” … Privite în ansamblu , acestea compun o monografie a spaţiului ardelenesc şi delimitează “raza exactă de investigaţie psihologică a scriitorului care este nifletul întunecat , cvasi-bestial , cu procese începte , trudnice , cu izbucniri violente , aproape furioase .
O altă serie de nuvele ( “Ordonanţa colonelului” , “Maiorul” , “Codrea” , “Calvarul” , “Hora morţii” , “Iţic Ştrul dezertor” ) ilustrează tematica războiului …
Rezumatele nuvelelor : “Nevasta”
Ion Bolovanu stătea şi işi petrecea ultimele clipe ale vieţii . Nevasta lui îl veghează şi se gândeşte la viitor . Îl vede cum se chinuie şi I se face milă de el , dar nu poate plânge , ca şi celelalte femei care erau de faţă . După încă câteva chinuri , Ion moare . Nevasta se încredinţează că a murit apoi se sperie . Una dintre babele plângătoare îi spune nevestei că tare i-a fost drag şi de aceea nici nu poate să plângă . Nevasta atunci îşi dă seama că bărbatul nu i-a fost de loc drag , că a bătut-o , că bea . Între timp celelalte rude pregătesc mortul pentru înmormântare . Până în ziua înmormântării nevasta nu s-a apropiat de mort.
La biserică , în timp ce popa citea , nevasta sta îngenunchiată , cu capul rezemat de coşciug . Se gândeşte din nou la viaţa mizerabilă pe care a avut’o alături de Ion şi începe să plângă . După înmormântare urmează pomana , la care toti chefuiesc , numai nevasta sta tristă . Una dintre babe îi spuse din nou , încercând să o consoleze că tare i-a fost drag.
Nevasta se înfurie şi ţipă ca o disperată că nu i-a fost drag , că i-a mâncat zilele , la care baba spuse că săraca femeie şi-a pierdut minţile de drag ce-i era .
Proştii :
Nicolae Tabără pleacă de acasă împreună cu fiul său la gară , dis-de-dimineaţă , ca să prindă trenul . Este noapte afară încă . Ajung pe peron şi se aşează pe o bancă în aşteptarea trenului . Între timp se luminează şi pe peron mai apare şi o babă , care aştepta şi ea trenul . Ceva mai târziu se trezeşte şi hamalul , care dormea în cocioaba sa , apoi apar şi alţi oameni în gară . Într-un târziu vine şi vânzătorul de bilete şi se face aglomeraţie la ghişeu . Se aude trenul apropiindu-se şi lumea se înbulzeşte la bilete . Nicolae Tabără reuşeşte să cumpere bilete într-un târziu , trenul pleacă din gară iar acesta încearcă să se urce din mers , dar este dat jos de conductor , care îi spune să se scoale mai devreme altă dată … Nici baba nu prinde trenul . Nicolae Tabără , fiul său şi baba o iau în urma trenului .
Mărturisire :
În această nuvelă autorul mărturiseşte părerea sa despre dragoste , despre ceea ce înseamnă a iubi . Mulţi nu ajung să cunoască iubirea , alţii o cunosc prea târziu , autorul o cunoaşte , pentru că a învăţat “a plânge , a suspina şi a se resemna” . Nu poeţii şi scriitorii asemeni lui au făcut iubirea , ci iubirea I-a făcut pe aceştia . În final , Rebreanu mărturiseşt cu nu ştie de ce a ales , dintre toate deşertăciunile lumii , să vorbească despre dragoste , care este ce mai mare deşertăciune dintre toate .
Bibi :
Nuvela începe într-o dimineată neobisnuită pentru Bibi , acesta se trezeşte singur , fără guvernanta sa , “uscată ca o scândură” . O strigă pe mama sa , dar în locul acesteia vine bunica lui , care îl ia în braţe şi începe să plângă . Bibi îşi dădu seama că mama lui , bolnavă de o săptămână murise . Se duce la geam şi vede doliu la poartă . Rămâne o vreme la poartă , şi observă oamenii care intră şi ies pe poarta casei . Mai târziu se duce afară şi se joacă cu ceilalţi copii de-a mortul . Apare guvernanta , care îl ia în casă şi îi goneşte pe copii . După- amiază bunica lui îl duse să vadă pe mama sa , care era în camera ei , într-un par ciudat . Nişte străini plângeau şi îşi tot suflau nasul . A doua zi are loc înmormântarea , Bibi este foarte mirat că mama sa a rămas la cimitir . Tatăl său începe să se poarte mult mai frumos cu el şi după o vreme îi aduce o nouă mămică . Bibi însă o ura pe noua mămică , la fel ca şi pe guvernantă , amândouă pentru că se poartă urât cu el .
Iţic , Ştrul , Dezertor :
Iţic Ştrul şi comandantul său mergeau într-o misiune de patrulare într-o zi de iarnă rece si pustie . Se opresc şi fac o pauză , în care Iţic încearcă să facă conversaţie cu “domnul căprar” , dar acesta era ursuz în acea zi . Iţic Ştrul fusese foarte mândru , că fusese ales să-l însoţească pe căprar în acestă misiune iar acuma se întreba ce se întâmplă cu acesta . Se gândeşte că poate e din cauza pericolului acestei misiuni . Cei doi se cunoşteau de multă vreme şi erau buni prieteni . Căprarul îşi aduce aminte deo datorie mai veche către Iţic Ştul , lucru care îl determină e Iţic să-l suspecteze şi mai tare pe prietenul său . Iţic eete de felul său un laş şi un fricos , şi acuma îşi aduce aminte momentele de groază pe care le-a trăit pe front . Dar cu timpul s-a obişnuit cu viaţa de război , a prins chiar curaj şi spera chiar la o medalie . Începe să pândească mişcările căprarului în speranţa că va afla ce se întâmplă . Îndrăzneşte şi întreabă până la urmă despre ce e vorba , dar căprarul îl liniştete şi cei doi continuă mersul . La un moment dat Iţic cade într-o groapă în zăpadă , fapt care îl linişteşte pe căprar , care devine mai vorbăreţ şi incepe să povestească cu Iţic întâmplări de demult . Iţic îl suspectează acum pe căprar că urmează să-l omoare , dar se înşeală . Ajung într-o poiană , Iţic îşi dă seama că sunt chiar în faţa regimentului lor . Căprarul îi spune acume despre ce este vorba : primise ordin să-l împuşte pe Iţic şi să-l dea dezertor , dar pentru că erau prieteni , îi oferă o alternativă , dezertarea propriu-zisă .
Căprarul pleacă înpoi iar Iţic se spânzură , refuzând trădarea .
Catastrofă :
I. David Pop este un ţăran care are avere , făcută de tatăl său , aşa că duce o viaţă liniştită , care începe să-i şi placă . Cu învăţatul nu prea s- omorât , nu a reuşit să termine facultatea , dar a făcut armata şi , spr mirarea lui , a luat examenul de ofiţer . Se însoară şi îşi continuă viaţa liniştită . Se zvoneşte că ar începe războiul , fapt care îl nelinişteşte , deoarece este ofiţer în rezervă . Primeşte o telegramă peste câteva zile care îl cheamă la regiment . A doua zi de dimineaţă pleacă cu trăsura , foarte liniştit .
II. Pregătirile pentru plecarea pe front se fac în grabă . David scrie o scrisoare nevestei lui şi pleacă hotărât să-şi facă datoria .
III. Batalionul lui David pleacă primul , el fiind foarte liniştit , spre deosebire de ceilalţi ofiţeri , care erau speriaţi şi nervoşi . Nici chiar după prima bătălie , după ce a văzut oameni din regimentul său cazuţi lângă el , nu şi-a pierdut calmul .
IV. După câteva luni David este avansat în grad şi primeşte comanda unei secţii de mitraliere . Scrie în fiecare săptămână nevestei lui , Elvira , de care îi era dor .
V. O dată cu avandarea David este mutat într-un regimentunguresc , unde se înţelege greu cu ceilalţi comandanţi , pentru că nu vorbea ungureşte foarte bine .El privea războiul calm , spre deosebire de ceilalţi comandanţi , care erau nervoşi şi se certau tot timpul . Se întâlneşte cu un fost coleg de facultate , cu care poartă o discuţie despre nedreptatea războiului , colegul lui plângându-se la fel ca toţi ceilalţi . Acestă dicuţie îl tulbură pe David .
VI. Tulburarea îi trece în ziua următoare şi lucrurile revin la normal . Ceilalţi ofiţeri se ceartă din cauza înaintării românilor în ardeal . Cearta acesta îl tulbură şi mai tare pe David , care nu poate dormi toată noaptea următoare , gândindu-se la familia sa .
VII. În zilele următoare David simţi pentru prima oară dorinţa să moară , gândindu-se la nedreptatea acestui război .
VIII. Regimentul lui David este mutat în Transilvania .
IX. La Arad , aproape de front se întâlneşte cu un alt prieten , cu care poartă o discuţie , în care prietenul lui aduce vorba despre dezertare , lucru care îl sperie pe David .
X. Noaptea dinaintea bătăliei trece foarte greu pentru David , care se afla într-o situaţie foarte grea , trebuia să lupte împotriva fraţilor săi români .
XI. Ajunge în apropierea Făgăraşului , unde urmează să aibă loc prima lui Bătălie împotriva românilor . În dimineaţa înainte de luptă primeşte o scrisoare de la nevasta sa , care îi sporeşte frământările să ţi trezeşte dorul de casă . Până la urmă hotărăşte să îşi facă datoria , deoarce era într-o altă situaţie dificilă , fiincă era român putea fi foarte uşor suspectat de trădare .
XII. Bătălia începe şi David o privea cu acelaşi calm ca şi până atunci . Se uită prin binoclu şi îi vede pe români cum avansează . Ezită un moment să dea ordin , apoi dă ordinul şi mitrlierele încep să tragă . Înacest moment îşi dorea să fie răpus de un glonţ venit din vale , de la români . În câteva ore regimentul său reste învins iar el este împuşcat de un ofiţer român în piept …
Ofilire :
În acestă nuvelă este vorba despre o fată săracă , numită Saveta . Ea află de la Florica Pădurarului că fiul popii se însoară şi incepe să plângă . Ea îşi spuse că se omoară dacă este adevărat . Cu un an în urmă , pe vremea secerişului , ea nu împlinise 17 ani şi venind seara de la holdă , s-a întâlnit cu feciorul popii . El s-a oferit să o conducă acasă , au mers un pic , apoi feciorul popii a luat-o de mână şi a început a-i şopti vorbi vorbe dulci apoi a prins-o de mijloc şi a sărutat-o ..După aceasta Saveta nu s-a mai opus şi feciorul a putut să-i face orice dorea . Ea a ajuns noaptea acasă iar mama ei a certat-o şi i-a spus că o va da afară din casă dacă aude “vorbe slabe” de pe urma ei .În zilele următoare s-a mai întâlnit cu feciorul popii de care se îndrăgostise . Într-o seară , când sta la masă împreună cu familia , tatăl ei spuse că duminică se însoară feciorul popii . Atunci Saveta se scoală de la masă şi fuge spre iaz ca o smintită şi se aruncă în iaz .
Răfuiala :
Toma Lotru , un flăcău voinic , a luat de nevastă pe Rafila , o fată săracă , orfană , dar la care ţinea foarte mult . Dar Rafila era îndrăgostită de Tănase , care este şi el sărac . Fata a plâns mult şi după nuntă “se topea pe zi ce trecea” , cum se topeşte “omul de zăpadă în bătaia razelor de soare” . Toma şi-a dat seama ce se întâmplă şi cine este cel care este de vină : Tănase Ursu . Totuşi l-a invitat şi pe acesta la nuntă , pentru că erau buni proeteni . La nuntă Tănase a dansat cu Rafila iar Toma a vorbit cu el , aşa cum făceau pe vremuri .
După nuntă au plecat toţi trei spre casă . La un moment dat Toma a sărit la Tănase si l-a apucat pe acesta de gât . Rafila a încercat să-I despartă pe cei 2 , dar a fost dată la o parte , aşa că a trebuit să vadă “învineţeşte Tănase în mâinile lui Toma , cum îi cade căciula din cap , cum I se îngroasă vinele pe tâmple şi pe frunte .

Legătura între roman şi nuvelă.

Punctele de contact al nuvelisticii cu romanul sunt numeroase . În nuvele sunt prefigurate prototipuri de personaje şi situaţii a căror atmosferă poate fi întâlnită în opera matură . Supărarea popii Vasile , zgândărit de “păgânul de peste drum” , mereu curios să afle ce-I mai face “ţândăricirea” din crucea Mântuitorului , anticipează la o scară mai redusă , supărările părintelui Belciug – “Pămătuful” – din Ion . La fel , clubul intelectualilor din Idilă la ţară prefigurează tot atâtea momente din roman , ce descriu “inteligenţa” satului , dascălul , notarul , popa “tot ce Maierul avea mai nobil”.
Unele motive din Ion pot fi detectate în nuvele ca : Răfuiala , Nevasta , Proştii ( reluată mai direct în Răscoala ) . Nuvele Catastrofă prevesteşte romanul Pădurea Spânzuraţilor . Există o întreagă migraţie a personajelor , care nu o dată părăsesc chenarele nuvelei intrând în roman . Trecerea poate fi observată şi de la o nuvelă la alta , relevând parcă nevoia de spaţiu , de întindere , atât de caracteristică autorului . Din Ruşinea , Macedon Glanetaşu trece în Glasul Inimii ( Macedon cercetaşul ) şi mai târziu în Ion ( Macedon Cercetaşu şi Pop Glanetaşu ) Pe Bariu il întâlnim şi în Hora Morţii şi în Clubul Visurilor , în Clubul Visurilor este evocat alături de Aron cârciumaru , rudă bună a lui Avrum din Ion . Alexa Candale , la rândul lui , trece pragul nuvelei Catastrofă , intrând în Pădurea Spânzuraţilor . Din nuvele , personajele evadează solicitând reluarea în alte planuri .
Problematica specifică intelectualului .ardelean dinaintea primului război mondial face parte integrantă din substanţa nuvelelor Catastrofă şi Calvarul , ca şi a romanului Ion ( capitolele referitoare la viaţa familia Herdelea ) . şi pădurea Spânzuraţilor .
Nuvelele exprimă şi unele din circumstanţele biologice ale autorului , transfigurate artistic . Formele sunt variate , de la cele cu caracter predominanat evocator ( Cuibul Visurilor , Dincolo ) la însemnarea directă , de jurnal ( Calvarul ) , ce va evolua în roaman , spre obiectivare .
Cartea tipărită în 1919 pune în lumină chipul dramatic în care poetul ardelean , Remus Lunceanu ( Liviu Rebreanu ) cu o viziune idilică despre unitatea românilor , este confruntat cu realităţile sociale . În împrejurările tragice ale primului război mondial , el cade victima unor maşinaţiuni de culise , ce-l înstrinează de “ai săi” , intrigile izbutind să clintească încredera celor din jur în buna credinţă a autorului . Dezamăgit , se sinucide .
De la Remus Lunceanu , erou Calvarului la Titu Herdelea din Ion – nu întâmplător amândoi poeţi – este un singur pas . Până la o răscruce , viaţa aproape că li se confundă . Neadmiţând compromisul , tânărul poet Lunceanu caşi apostol Bologa din Pădurea Spânzuraţilor – plăteşte însă cu viaţa constanţa sentimentelor sale . Legăturile strânse între nuvelă şi roman verifică şi în detalii toponimice , gesturi , amănunte faptice . În Hora Morţii eroii sunt din Prislop , în alte nuvele din Vărarea sau Maieru , localităţi circumscrise ariei geografice a Năsăudului , familiar autorului . “Cristasul de tinichea” de la marginea satului lui Ion , tremură tremură în bătaia vântului în paginile Catastrofei . Toma Lotru din Răfuiala işi uită acasă ciomagul înainte de epilogul tragic al nuvelei , în timp ce George din Ion , într-o scenă echivalentă , îşi uită sapa cu care îşi va ucide rivalul . Emil Opriş din Catastrofă este implicat într-un fapt care apare şi în Ion ( litigiul ţăranilor cu saşii ) . Nuvelele lui Rebreanu din mediul rural reflectă dramatismul ce-l dezvăluie condiţiile de trai ale oamenilor într-o societate în care sărăcia şi bogăţia sălăşluies sub acelaşi soare . Conflictele reies dintr-o aprigă înfruntare , prilejuită de diferenţierea socială a personajelor , de legătura precisă dintre poziţia socială a individului şi viaţa lui sufletească .
Duşmănia între Toma şi Tănase din Răfuiala îşi are pricina în faptul că Rafila este neviotă să-şi calce pe suflet , măritându-se cu un flăcău bogat dar pe care nu îl iubeşte . Eroina nuvelei Nevasta plânge la moartea soţului , nu pierderea lui , ci viaţa vândută bărbatului cu care se căsătorise în urma legilor şi mentalităţilor unei societăţi ce considera că legătura matrimonială îşi are bazi în în averi . Saveta , fata săracă din Ofilire , ispăşeşte uşurinţa de a se fi lăsat înşelată cu cuvinte amăgitoare ale feciorului popei – obişnuit să considere dragostea cu o simplă ţărancă o aventură oarecare . În schiza Proştii diferenţierea socială este de asemenea vizibilă , de acestă dată fiind subliniată în contactul tărănimii cu mentalitatea lumii burgheze , slujbaşă la stat .
În corporarea aspectelor sociale , investigarea realist – critică ca şi putinţa de obiectivitate se regăsesc şi în alte producţii din nuvelistica sa . Nuvelele de război ( Hora Morţii , Catastrofă , Iţic Ştrul dezertor ) Din mediul mic burghez al târgurilor din provincie , din mediul lumpenului ( Culcuşul , Golanii ) .
O atmosferă caracteristic cehoviană se degajă îndeosebi din acele nuvele care reflectă tragica existenţă a omului de rând , osândit să se sufoce sub povara neajunsurilor , călcat în picioare de o societate strâmbalcătuită . Filibaş din Ocrotitorul e un astfel de personaj , de asemenea subcomisarul Popescu , din Omul mic şi oamenii mari , ca şi Sulam din Cumpăna Dreptăţii sau personajele din Norocul şi Pozna . Nici dezamăgirea fetei modeste din Strămutarea sau personajul din cuceritorul nu sunt stăine de o atare atmosferă .
Nuvelele inspirate di viaţa lumpenului – Golanii şi culcuşul – au puncte de contactcu opera lui Gorki , din care scriitorul a şi tradus în perioada detenţiei sale ( Vagabozii , Malva ) .
În repetate rânduri , prin scene crude , sălbatice , instinctuale Rebreanu întunecă atmosfera unor nuvele . Adesea ea devine deprimantă , obsesivă , tragică . Nu mai puţin adevărat este şi faptul că uneori consumă cu structura psihologică a personajelor , însuşi mediul descris fiind propriu literaturii naturaliste .
“… Debuturile atât de puţin semnificative ale autorului , nu se explică numai prin evoluţia prea înceată a talentului său ci şi prin natura geniului în care s-a încercat ; creator obiectiv prin îngrămădire de imponderabilitate şi prin construcţie arhitectonică , chiar şi în operele din urmă talentul lui se desfăşoară lent şi nu se poate fixa în plas interesului unei construcţii laborioase decât după un număr destul de mar de pagini …”
( E. Rovinescu , Istoria literaturii române )

 

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc.