< Inapoi la Cuprins Referate

Referat trimis de: Sebastian Ion  ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

Mihail Sadoveanu

Hanu Ancutei
 

Definiţie: Povestirea este specia genului epic, în versuri sau în proză, de dimensiuni mai reduse decât nuvela şi mai întinsă decât schiţa, care se limitează la nararea unui singur fapt epic şi având un număr redus de personaje. Povestirea este o naraţiune subiectivizată, adică relatarea este făcută din unghiul povestitorului, fie ca narator, fie ca participant sau doar ca mesager al întâmplării. În povestire, accentul cade pe situaţia narată şi mai puţin pe personaje, de aceea subiectul este mai puţin riguros decât în cazul schiţei şi al novelei, iar acţiunea este mai destinsă, mai puţin tensionată decât în nuvelă.
După conţinut şi destinaţie, povestirea poate fi: satirică, fantastică, filozofică, romantică, magică, povestirea pentru copii etc.

"Hanu-Ancuţei", operă de maturitate, a apărut în 1928, este un volum de nouă povestiri şi, poate, cea mai strălucită creaţie lirico-epică a lui Mihail Sadoveanu. Valoarea incontestabilă a acestei creaţii sadoveniene constă în frumuseţea deosebită a limbii şi vraja stilistă, observaţia realistă pătrunzătoare în surprinderea destinelor omeneşti, candoarea romantică în dezvăluirea sentimentelor şi tainelor sufleteşti, cadrul de legendă şi atmosfera poetică în care se petrec faptele povestite. George Călinescu a asemănat "Hanu-Ancuţei" lui Sadoveanu cu "Decameronul" lui Giovanni Boccaccio având ca argument temele diverse ale povestirilor, relatarea unor întâmplări trăite sau auzite de povestitori, caracterul relativ independent al fiecăreia dintre cele nouă povestiri, precum şi faptul că fiecare dintre ele are un alt povestitor şi toate se deapănă într-un singur loc. Există însă deosebiri esenţiale între cele două creaţii literare.
"Decameronul" lui Boccaccio conţine "o sută de poveşti, ori basme, ori parabole, ori istorioare, cum veţi vrea să le numiţi, istorisite în zece zile de către o preacinstită ceată de şapte doamne şi trei tineri, care s-au întovărăşit pe vremea păcătoasă a molimei de odinioară (ciuma care a bântuit Florenţa în anul 1348 - n.n.), precum şi câteva cântări cântate întru, desfătarea lor de către doamnele amintite". Povestirile relatează "plăcute sau dureroase întâmplări de dragoste precum şi alte norocoase fapte, petrecute atât în vremurile noastre, cât şi în cele de demult", aşa cum spune însuşi autorul într-un "Cuvânt înainte" ai "Decameronului".
Timp de zece zile, cei zece tineri, retraşi de teama ciumei într-o vilă din Florenţa, relatează câte zece povestiri plus o baladă, realizând o galerie infinită de portrete şi reprezentanţi ai tuturor păturilor sociale, de la torcătorii de lână până la cavaleri şi regi, de la călugării cei mai dăruiţi cu har divin până la ţărani şi meşteşugari, compunând o adevărată "comedie umană", printr-o desăvârşită şi subtilă analiză psihologică. Boccaccio creează, aşadar, o galerie umană complexă, o vastă frescă socială realistă a epocii sale.
Volumul "Hanu-Ancuţei", al lui Sadoveanu conţine nouă povestiri, relatate într-un singur loc, la Hanul Ancuţei, de către ţăranii moldoveni ce poposeau aici pentru odihnă şi petrecere, fiind ei înşişi participanţi direct sau martori ai evenimentelor narate. Întâmplările se petrec în vreme veche, în timp mitic românesc, posibile oricând în spaţiul spiritualităţii şi al credinţelor străvechi şi nu numai într-o anumită epocă socială. Povestirile au o structură epico-lirică, ilustrând participarea afectivă a povestitorilor la întâmplările relatate, iar locul de desfăşurare a acţiunii este hanul Ancuţei sau împrejurimile lui.


Unitate şi diversitate în "Hanu-Ancuţei"

Unitatea volumului "Hanu-Ancuţei" de Mihail Sadoveanu constă în câteva elemente comune celor nouă povestiri:
• locul de popas şi de petrecere este hanul Ancuţei, unde se şi întâmplă majoritatea faptelor relatate în povestiri;
• personajele sunt ţărani moldoveni, care au plăcerea vorbei; povestesc cu voluptate întâmplările şi evenimentele respective;
• hangiţa, atât Ancuţa cea tânără, cât şi mama ei, "cealaltă Ancuţă", constituie simbolul acestor locuri de legendă;
• ritualul ce se desfăşoară la hanul Ancuţei este acelaşi în cele nouă povestiri: lăutarii cântă între două povestiri, iar înaintea fiecăreia creează un moment de linişte, o atmosferă de vrajă şi emoţie; se aduc pui fripţi; pe ţiglă, se bea vin în căni noi, după ce se spărgeau cele vechi; plăcintele fierbinţi erau aduse de Ancuţa;
• personajele comune tuturor povestirilor, care se găsesc de-a lungul întregului volum sunt comisul Ioniţă şi fermecătoarea hangiţă, Ancuţa;
• ambiţia fiecărui povestitor de a relata o întâmplare mai interesantă, mai fascinantă decât cea spusă înainte;
• toate întâmplările se petrec în timp mitic românesc, un timp al credinţelor strămoşeşti, când oamenii se conduc după legi nescrise, dar bine înrădăcinate în conştiinţa şi spiritualitatea ţărănească.

Diversitatea celor nouă povestiri constă în câteva elemente care le individualizează:
• cele nouă povestiri sunt de sine stătătoare, subiectul fiecăreia nu are nici o legătură cu al alteia şi fiecare dintre ele are un titlu de sine stătător;
• Fiecare povestire este o altă specie literară: snoavă ("Iapa lui Vodă"), idilă ("Fântâna dintre plopi"), aventură ("Cealaltă Ancuţă"), legendă (Judeţ al sărmanilor"), reportaj ("Negustor lipscan"), portret prin naraţiune ("Orb sărac") şi având câte un titlu sugestiv, care le conferă o independenţă totală;
• fiecare povestitor are modul său specific de a relata întâmplarea şi de a stârni interesul ascultătorilor.


Povestirea în ramă

Definiţie: Povestirea în ramă (povestirea în povestire sau povestire cu cadru) este o categorie a genului epic, în care interesul se centrează asupra situaţiei neobişnuite povestite şi nu în jurul personajelor. Timpul narativ se situează într-un plan al trecutului, iar principala modalitate de expunere este evocarea. Spaţiul desfăşurării acţiunii este unul privilegiat şi ocrotitor (un topos), în care mai mulţi povestitori relatează întâmplări pilduitoare, respectând un ceremonial prestabilit şi desfăşurând o artă a discursului memorabil.
În volumul "Hanu-Ancuţei", Mihail Sadoveanu recurge la tehnica literară numită poveste în poveste sau povestire în ramă, sau naraţiune în naraţiune, deoarece în cadrul firului epic al volumului intervin istorisiri relatate de fiecare dată de alt oaspete de la hanul Ancuţei, acesta particularizându-se printr-un stil propriu. Personajele-povestitori sunt fie participanţi direct, fie martori ai întâmplărilor istorisite cu plăcere şi cu ambiţia că povestirea lui va fi mai impresionantă decât cele anterioare, deoarece "Cine le spune mai frumos, acela are laudă mai mare", susţine comisul Ioniţă.

Limbajul artistic

Arta de povestitor a lui Mihail Sadoveanu constă în îmbinarea epicului cu liricul, a povestirii cu geniul său poetic. Aşa cum afirma George Călinescu, Sadoveanu a creat o limbă limpede, armonioasă şi pură, în care se împleteşte graiul popular al ţăranilor cu fraza vechilor cronici, o limbă capabilă să redea poezia sentimentelor omeneşti, frumuseţile tainice ale naturii, păstrând farmecul atmosferei acelor vremuri vechi.
Arhaismele şi regionalismele sunt folosite cu naturaleţe de către personajele povestirilor, creând o limbă literară uşor accesibilă, scriitorul rămânând fidel declaraţiei sale din discursul rostit la Academie, aceea că "ţăranul român a fost principalul meu erou".
Figurile de stil apar cu moderaţie, dând astfel stilului sobrietate. Metafora lipseşte aproape de tot, iar epitetele au rol caracterizator, particularizând trăsături ale personajelor. Astfel, despre mustăţile comisului Ioniţă, Sadoveanu spune că sunt "tuşinate", epitet care revine de câteva ori pentru a reliefa preocuparea personajului pentru această podoabă de care este foarte mândru.
De remarcat în mod deosebit în volumul "Hanu-Ancuţei" este muzicalitatea frazelor, prin care Sadoveanu creează trăiri tulburătoare în sufletele ascultătorilor.

"Eroii nu povestesc spre a-şi uşura sufletul, ori spre a reda viaţa: ci pentru a se sustrage vieţii şi morţii" (Nicolae Manolescu - "Imaginarul sadovenian").

 

NOTA IMPORTANTA: ARTICOLELE PUBLICATE IN PAGINA DE REFERATE AU SCOP DIDACTIC SI SUNT ELABORATE IN URMA UNEI DOCUMENTARI SUSTINUTE. ESTE STRICT INTERZISA PRELUAREA ARTICOLELOR DE PE SITE SI PREZENTAREA LOR LA ORELE DE CURS. Referatele din aceasta sectiune sunt trimise de diferiti colaboratori ai proiectului nostru. Referatele va sunt prezentate pentru COMPLETAREA STUDIULUI INDIVIDUAL, si va incurajam si sustinem sa faceti si voi altele noi bazate pe cercetari proprii.

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc.