Frabato magicianul

Inapoi la Sumar

Capitolul III

Așa cum se stabilise, cei 21 de specialiști și Marele Maestru al Lojei FOGC se întâlniră din nou. Întâi au rezolvat o cu directorul Z., președintele unei mari bănci. Secrete importante ale celor 28 de trepte ale lojei îi fuseseră dezvăluite de Fratele Silesius. Nefiind membru al lojei, sau avea să devină, sau urma să și piardă viața. Dar, cum felul său de a fi nu se potrivea cu al acelora ce făceau parte din lojă, el fu condamnat să moară. Ca președinte al unei bănci mari, Z, avea, legal, o mare putere, așa că se hotărâră întâi să l folosească pentru procurarea unei sume importante de bani.
Înainte de toate, loja era constituită din mari capitaliști care aveau grămezi de posesiuni, adunate prin aplicarea metodelor oculte, doar în intenția de a acumula un capital frumușel în scurt timp. Fuseseră întotdeauna gata să facă orice pentru a și atinge scopul. Viața unui om nu însemna nimic pentru ei și întotdeauna știau să exploateze în favoarea lor așa zisa „jurisdicție”. Metode complicate, antrenament și experiență nu le îngăduiau să dezvăluie actele lor criminale sub ochii oamenilor fără a trezi suspiciuni. Activitatea lor era facilitată de faptul că în Germania oamenii nu dădeau, importanță activității de cercetare în domeniul legilor și energiilor mentale.
Loja organiza reprezentații de ocultism doar ca să demonstreze că se baza numai pe trucuri și înșelătorie. Știau foarte bine că răspândirea filosofiei oculte ar aduce cu sine o nouă ordine în societate, ceea ce ar fi constituit un obstacol în tot ce întreprindeau. Mai mult, exista pericolul să fie recunoscuți de ocultiștii cu activitate pozitivă și, ca urmare, să fie descoperiți.
Activitatea lui Frabato, cel care putea să dea dovezi clare ale existenței legilor și energiilor mentale, sigur că le trezea ostilitate. Dacă ar fi fost unul dintre numeroșii pseudo ocultiști, loja n ar fi avut nici un motiv să se amestece. Mai cu seamă, Marele Maestru era înverșunat împotriva lui Frabato, nu l putea ierta pentru că i dezvăluise întreaga viață. Așa că au hotărât să facă tot ce le va sta în putință pentru a l opri pe Frabato să mai țină prelegeri.
Întâi au făcut pregătiri să l distrugă pe directorul Z. Secretarul merse până la locuința aflată la subsol a îngrijitorului, s o aducă pe fata acestuia, Eli, care, în asemenea situații, juca rolul de medium. Fata locuia acolo singură cu tatăl ei, mama ei murise în urmă cu câțiva ani. Eli avea 18 ani, era zveltă, cu părul șaten, ondulat și ochii de un albastru închis. Deși nu i convenea acest rol, nu îndrăznea să spună nimic, de teamă ca tatăl ei să nu și piardă poziția.
După câteva minute, Eli apăru în sala ședinței, însoțită de secretar. În mijlocul camerei fu așezată o canapea și fu acoperită cu un cearșaf de mătase albă.
Un al doilea cearșaf era ținut în imediata apropiere în caz că ar fi fost necesar să izoleze mediumul în timpul experimentului.
Apoi, Marele Maestru dădu semnalul de începere a operațiunii. Eli trebuia să stea întinsă pe canapea, iar secretarul să se așeze pe un scaun lângă ea. A privit o pătrunzător, murmurând câteva formule semnificative. În câteva minute, Eli era în prima fază a hipnozei. Printr un număr de șocuri magnetice, magicianul reuși să transforme această stare într una de hipnoză profundă. Câteva șocuri (lovituri ușoare) în jurul gâtului i au anulat posibilitatea de a vorbi în timpul hipnozei.
Eli era atât de familiarizată (obișnuită) cu acest fel de stări, că putea îndeplini orice ordin primit, fără nici o dificultate. Întâi i s a comandat să afle, prin intermediul unei plimbări mentale, ceea ce făcea Frabato în acel moment. Într o clipă, ea raportă că Frabato dădea o reprezentație. Secretarul îi chemă spiritul, înapoi, cu grabă, fiindcă îi era teamă că Frabato va recunoaște spiritul lui Eli și, în felul acesta, ar fi devenit interesat de ședința lor.
Apoi i s a ordonat să raporteze despre activitatea directorului Z. Îi informă că în acel moment se afla la el acasă și citea ziarul. Întrebat despre ceilalți membri ai familiei, mediumul răspunse că era singur. Acest fapt îl determină pe Marele Maestru să înceapă. La un semn, frații formară .un cerc în jurul lui Eli, iar conducătorul se pregăti să încarce mediumul cu fluid magnetic. Când tensiunea deveni suficient de puternică, i au comandat să l adoarmă pe director și să l urmărească permanent.
Influențat de medium, Z. fu lovit de o copleșitoare nevoie de somn. Nici nu apucă bine să se urce în pat, că și adormi adânc. Eli îi informă despre starea directorului. În același timp, i a fost comandată păstrarea legăturii cu el. Prin acest asalt magic, Z. devenise un instrument în mâinile lojei.
Secretarul zgârie numele lui Z. Într o farfurioară de ceară pregătită anume pentru asta și o puse pe plexul mediumului, realizând astfel o legătură foarte apropiată a spiritelor. După aceasta, farfurioara fu așezată pe fruntea fetei pentru câteva minute, cu scopul de a face spiritul directorului capabil de a primi ordine prin telehipnoză.
Secretarul atinse urechile și regiunea cardiacă a mediumului cu farfurioara, apoi o puse deoparte.
Cercul format de frați fu deschis pentru o clipă, canapeaua unde era mediumul fiind împinsă deoparte și acum, Marele Maestru stătea în mijlocul cercului.
Ceara din farfurioară se încălzea încet încet, transformându se într un fel de pojghiță. Rostind aceeași formulă magică iarăși și iarăși, Marele Maestru intră în transă ca să poată stabili un mai bun contact spiritual cu receptorul. Avea suficientă energie pentru această transmisie de la cercul format de frații săi. Cu o voce sugestivă, el rosti următoarele cuvinte deasupra stratului de ceară:
„Mâine dimineață, la ora 11,45 fix, un tânăr va intra în biroul tău. Va purta un costum de culoare închisă și cravată roșie. Acest om îți va cere un milion de mărci împrumut pentru un proiect de construcție în Elveția. Nefiind în stare să spui nu, vei ceda rugăminții sale. După ce și va fi lovit fruntea de trei ori cu palma dreaptă, vei completa un cec de un milion de mărci. Imediat după ce i vei înmâna cecul, ți se va face foarte tare somn și vei adormi profund timp de cinci minute. Când te vei trezi vei uita tot ce s a întâmplat. În nici un caz nu ți vei reaminti cum arăta tânărul și orice amănunt al incidentului ți se va șterge din memorie.
Începând din acea oră te vei simți rău. Vei căpăta o înfățișare suferindă și vei fi chinuit de nervozitate. Vei fi mai apatic și, pe zi ce trece, vei deveni tot mai obosit și mai deprimat. Te vei enerva din orice fleac și nu vei mai avea odihnă. Nu ți va mai rămâne nimic în lumea asta care să ți redea liniștea. În final, tot ce te înconjoară ți se va părea de nesuportat și, după exact paisprezece zile, te vei sinucide, folosind un revolver.”
Directorul Z. era văzut ca un domn onorabil și era binecunoscut pentru excelenta lui pregătire. Într una din zile, pe când era la Londra, fusese jefuit și, de atunci, era foarte prevăzător, întotdeauna ținându și un revolver pregătit lângă pat.
După ce Marele Maestru duse la bun sfârșit această sugestie, mai fixă cu privirea un timp pelicula de ceară, apoi făcu un semn ritual și o înfășură într o bucată de mătase violetă pe care i o dăduse secretarul.
Cercul magic se desfăcu și frații își reluară locurile pe scaune, în mijlocul camerei. Apoi canapeaua cu mediumul fu adusă în centru. Secretarul îi chemă spiritul înapoi din casa directorului și îl trimise la Frabato.
Acesta își terminase spectacolul și era în vizită la un bun prieten al său. Mediumul dădu adresa exactă, raportând că familia prietenului mersese deja la culcare, iar cei doi discutau probleme de ocultism. Discuția lor era atât de însuflețită, încât Frabato nici nu observă că Eli îl privea.
Primind această informație, Secretarul chemă înapoi spiritul mediumului și prin șocuri magnetice și formula corespunzătoare o readuse pe Eli la viață.
Nici nu i trecea prin minte ce planuri realizase loja cu ajutorul ei. Câștigul o mulțumea înainte de toate, dar organizarea neobișnuită a acestor întruniri era de neînțeles pentru ea. Secretarul o conduse amabil până la ușă și îi dădu câteva bancnote drept recompensă.
Printre secretele Lojei FOGC se număra și capacitatea de a face pe oricine să adoarmă, de a se trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a ține în viață sau a ucide, după bunul lor plac. În orice caz, membrii conducerii dobândiseră această abilitate și știință numai prin pactul cu diavolul. Puteau influența orice persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o șansă de a cunoaște cauza influenței la care erau supuși.
Frabato era un caz special pentru lojă, fiindcă era familiarizat cu practicile oculte de orice fel și, în plus, era sub protecția „Fraților Luminii”.
Loja FOGC știa de existența „Fraților Luminii”, dar n avea nici o idee despre puterea lor. Ei hotărâră să scape de Frabato printr un asalt magic. După o scurtă discuție, Secretarul merse în camera cu echipament, aducând un aparat pe care îl numeau tepafon. Acest dispozitiv a fost plasat în mijlocul camerei. Era un aparat emițător de raze magice ale morții pe orice distanță și constituia cea mai puternică armă a Lojei FOGC, strict confidențială.
Dacă o fotografie sau o mumie a unei ființe ori a unui animal era plasată în focarul razelor sale, nu numai fizicul era afectat, dar chiar și entitatea astrală. Acest instrument putea distruge orice fel de material, de la orice distanță și de orice categorie. Mai mult, acesta servea la transmisia de energie, ceea ce constituia o realizare a științei moderne. În afară de asta, orice fel de idee (sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. În sfârșit, se puteau declanșa, cu ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum și maladiile nervoase, care ar fi putut pune în dificultate școlile de medicină. O fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient pentru a intra în contact cu persoana ce urma a fi influențată, distanța neavând nici o importanță.
Pentru că Frabato era binecunoscut, fotografia sa apărea în ziare din când în când, așa că era lesne pentru Loja FOGC să și procure una în acest scop.
Marele Maestru fixă fotografia lui Frabato în focarul razelor tepafonului și aprinse combustibilul, un amestec preparat cu alcool. În același timp, ceilalți frați formară un cerc magic în jurul aparatului pentru a intensifica elementul focului pe plan fizic, prin telepatie.
Magicienii negri, de obicei, recurgeau la această metodă de distrugere în cazurile în care victima poseda capacități oculte remarcabile. Tepafonul era, de asemenea, frecvent utilizat pentru execuțiile în cadrul lojei. Aparatul servise de multe ori în acest scop. Diagnosticul medical era întotdeauna „infarct”.
Frabato era încă cu prietenul său și conversația lor însuflețită nu luase sfârșit. Amândoi erau absorbiți în discuția lor așa că, la început, nici nu sesizară atacul Lojei FOGC. Doar când începu brusc să transpire, Frabato remarcă starea sa neobișnuită. Se plimbă prin cameră neliniștit, încercând să afle cauza acestei călduri anormale. Niciodată nu i se întâmplase ceva asemănător.
Temperatura creștea chiar și n cameră, astfel încât îl afecta și pe prietenul său. Frabato își dădu seama că în corpul său se afla cauza acestei călduri. Ceasul său de mână și inelul îi ardeau pielea. Nu mai era nici un dubiu acum că o forță străină încerca să l distrugă. Își dorea să i țină piept, dar căldura deja îi penetrase organismul în așa măsură, încât nu se mai putea concentra. Se lăsă neputincios într un scaun.
Și prietenul său era neputincios. Ce ar putea ajuta în acest caz? Un ajutor medical ar fi fost zadarnic, pentru că ce ar putea face medicii împotriva efectelor magice?
Sângele aproape îi fierbea în vine și, deși el încerca să reziste, nu putea să și influențeze organismul cu ajutorul spiritului. În această situație disperată, Frabato îl rugă pe Dumnezeu să l ajute și să l inspire. Era convins că va fi ajutat, doar dacă nu era destinat să și sfârșească încarnarea chiar atunci.
Prietenul lui Frabato încercă să l magnetizeze, dar trebui să se abțină de la aceasta, întrucât căldura în cameră devenise insuportabilă.
Deodată, Frabato auzi o voce în timpul invocației sale, „Apă!” Buzele sale murmurară: „Apă, multă apă!” Prietenul său ieși năvalnic din cameră, aduse o găleată și o umplu cu apă. l o aduse repede lui Frabato, care își cufundă în ea, fără vlagă, mâna stângă. În același moment se simți ușurat și în câteva minute claritatea și forța gândurilor îi reveniră.
Pentru că apa se încălzea din ce în ce mai tare, prietenul lui mai aduse o găleată. Astfel, căldura era condusă înspre apă timp îndelungat, pentru că atacul Lojei FOGC era continuu. Dar, pentru că razele distructive treceau acum prin corp fără a avea vreun efect, Frabato, curând, se simți din nou în stare să și utilizeze capacitatea clarvizionară. Urmări cu spiritul razele magice și află că ele veneau de la Loja FOGC.
„O să vă pară rău curând că m ați atacat în acest fel”, gândi el; „atât cât legile spirituale o permit, voi încerca să vă distrug toate planurile voastre viitoare.”
Cât timp a emis raze tepafonul, Frabato continua să le devieze în apă. Așa că el urmări neîncetat întâlnirea fraților lojei prin clarviziune, până când, după încă o oră, ei desfăcură, în sfârșit, cercul magic, mutând fotografia din focar și stingând flacăra. Secretarul închise această armă periculoasă în camera specială.
După aceasta, frații mai discutară puțin, exprimându și satisfacția că Frabato nu va mai fi în stare să le facă nici un rău. Așteptau deja cu nerăbdare știrile de a doua zi, care să informeze oamenii despre moartea subită a binecunoscutului magician și anularea reprezentațiilor sale. Apoi ședința se încheie.
Frabato își încheie și el observațiile.
Pentru că nu avea cunoștințe în hotel, el accepta invitația prietenului său și rămase cu el peste noapte. Înainte de a merge la culcare el ceru o placă lungă de cupru sau o sârmă și un cuțit de bucătărie ascuțit.
Prietenul său îi aduse un cuțit și o bobină de sârmă de cupru. Frabato întinse sârma împrejurul patului, conecta ambele capete cu cuțitul și îl înfipse în podea. Concentrându se puternic pentru scurt timp, el încarcă sârma cu sugestia (ideea) de protecție în toate cele trei lumi.
Făcând asta, se izola oarecum împotriva oricărei influențe spirituale. Apoi merseră la culcare. Frabato mulțumi lui Dumnezeu pentru minunatul său gest de salvare și curând adormi profund.

<Pagina anterioara                                                                                                                                                                 Pagina urmatoare>