Frabato magicianul

Inapoi la Sumar

Capitolul X

Prin fereastra unei mici camere de studiu, luna lumina palid chipul lui Frabato, care stătea nemişcat, cufundat în meditaţie. Deşi era într o stare extatică, Frabato auzi clar că era chemat cu numele său secret din lumea spirituală. Acest nume secret era cunoscut numai de „Fraţii Luminii” şi astfel ştiu că era invitat la întâlnirea acestor înalţi iniţiaţi.
„Frăţia Luminii” este o organizaţie spirituală, care cuprinde pe cei mai mari iniţiaţi din sistemul nostru cosmic. Numai cel care a învăţat să aplice în practică ceea ce conţin primele trei file ale „Cărţii Înţelepciunii” are acces aici. Dacă nu şi au dizolvat în mod conştient individualitatea, numai astfel de fiinţe umane se pot întâlni în această organizaţie, entităţi care au reuşit să atingă cel mai înalt nivel a) perfecţiunii magice de la începutul omenirii. „Fraţii Luminii” îşi asumă cu regularitate sarcini importante în folosul prosperităţii şi sănătăţii dezvoltării umane, cu toate că acestea nu cer întotdeauna încarnări fizice.
„Frăţia Luminii” are o ordine ierarhică care corespunde gradului de perfecţiune al iniţiaţilor săi. Conducătorul lor este aşa numitul „Primul Iniţiator”, care are rang de mahatma, reprezentantul ordinului divin şi păstrătorul tuturor tainelor. În această ierarhie el este numit Urgaya, Omul Înţelept al muntelui sau Bătrânul Conducător. El a fost primul iniţiator de la începutul lumii, dar se materializează cu greu. De obicei îşi ia o formă numai pentru scurt timp, când doreşte să dea un sfat vreunui frate al luminii sau altuia.
Sunt 12 adepţi, subordonaţi Bătrânului Conducător, care au atins cea mai înaltă perfecţiune spirituală. Adepţii întotdeauna îşi asumă cele mai dificile sarcini, şi ei, de asemenea, se încarnează cu greu, deşi în mod obişnuit, acţionează în Zona Centurii Pământului. Unii dintre aceşti adepţi sunt încarnaţi numai o singură dată la sute sau mii de ani. Urgaya şi cei 12 adepţi formează Consiliul Bătrânilor şi se întâlnesc regulat pentru decizii importante privind destinul oamenilor. Cei 12 adepţi au sub control 72 de înţelepţi ori oameni luminaţi, care, pe de altă parte, au ca subordonaţi 360 de maeştri. Cei 72 de înţelepţi şi 360 de maeştri participă şi ei la adunarea generală. În cazul unei asemenea întâlniri, Urgaya convoacă pe toţi iniţiaţii importanţi.
Când Frabato auzi chemarea în acea seară, ştiu că era vorba de o adunare generală. El fusese deja la numeroase adunări generale şi, de aceea, era conştient că trebuiau luate decizii importante referitoare la cursul dezvoltării omenirii pe pământ. Ce sarcină va primi oare de această dată?
„Frăţia Luminii” nu are o reşedinţă permanentă pe pământ, deşi se pare că ar fi undeva în Est. În acea vreme un număr de fraţi fuseseră încarnaţi în Est şi îşi făceau datoria potrivit scopului misiunii lor.
Adunarea generală se ţinea de obicei într o cameră magică din Zona centurii Pământului, care a fost desemnată special pentru aceasta. Urgaya se îngrijeşte întotdeauna de aprovizionarea acestei camere magice, o apără şi o face vizibilă numai pentru Fraţii Luminii, aşa încât n ar putea fi observată de către fiinţe străine, fie din sferele astrale, fie din cele spirituale.
Frabato se separă spiritual şi astral de corpul său fizic, lăsându l întins pe pat, ţeapăn şi palid. Respiraţia şi bătăile inimii se opriseră. Cu mâna sa dreaptă, spirituală şi astrală, Frabato făcu un cerc magic în jurul corpului său fizic, rostind o formulă kabbalistică pentru protecţia lui, deoarece ştia foarte bine că cea mai uşoară atingere de către alt om ar aduce cu sine moartea fizică. Puterea formulei kabbalistice, pe de altă parte, asigura protecţia completă în toate cele trei sfere. În următorul moment, condus de forţa sa, fu în templul Fraţilor Luminii, deoarece în lumile spirituale şi astrale el putea acoperi orice distanţă instantaneu, pentru că aceste lumi sunt veşnice.
Cei mai mulţi fraţi se aflau deja în templul sfânt al „Fraţilor Luminii” şi îşi ocupaseră locurile lor, ca de obicei. Venind prin corpurile lor astrale, părea că toţi oamenii, din toate rasele se strânseseră acolo. În faţa lor stătea Urgaya, în grandoarea sa indescriptibilă. Corpul său astral strălucea ca aurul lichid, iar ochii săi iradiau ca diamantele. Nu era nimeni acolo care să nu realizeze că Dumnezeu însuşi încarnat era printre ei. Interiorul templului simboliza cea mai înaltă înţelepciune a cosmosului. Nu erau ferestre, dar 12 aştri invizibili răspândeau o lumină strălucitoare, care nu era cu nimic mai prejos decât lumina soarelui. Plafonul templului era susţinut de 22 coloane, cu simboluri din „Cartea înţelepciunii”. Fiecare coloană emana o lumină deosebită, care indica puterea sa invizibilă şi semnificaţia. Plafonul strălucea în culori de galben auriu şi violet, cu mii de stele care îl acopereau.
Frabato îşi ocupase locul său şi ultimii dintre Fraţii Luminii, de asemenea. Adunarea putea începe. Dacă Bătrânul Stăpân stătuse la început nemişcat, figura sa începu să prindă viaţă. Privi peste cei prezenţi şi dădu din cap cu satisfacţie când constată că nu lipsea absolut nimeni. Potrivit rangului lor, toţi confraţii se ridicară şi făcură plecăciuni de adoraţie înaintea lui. Urgaya le mulţumi cu un gest de binecuvântare. Templul se umplu de o atmosferă de linişte şi pace. Fraţii aşteptau în linişte. Urgaya deschise adunarea cu o voce calmă:
„Dragii mei confraţi, adoratori ai Luminii, reprezentanţi ai binelui de pretutindeni, slujitori ai Providenţei Divine, vă Urez un cordial bun venit la această adunare. Toţi cei ce ne am adunat aici am jurat Providenţei Divine să urmăm legile sale şi să păstrăm misterele pentru eternitate. Noi toţi suntem parte a Luminii Divine, înaintea căreia ne plecăm cu cea mai adâncă umilinţă şi adoraţie. Lumina Eternităţii ne uneşte pe noi toţi. Atotputernicia şi înţelepciunea ne au fost date prin graţie divină şi milă. Dragostea şi atotputernicia Providenţei Divine au creat din noi o uniune inseparabilă. Suntem Fraţii Luminii, Fraţii Adevărului şi ai Vieţii!”
Cei prezenţi aveau impresia că Dumnezeu însuşi era inundat de o atmosferă a unei indescriptibile binecuvântări, pe care fiecare dintre ei o recepta diferit, în funcţie de rangul şi de maturitatea sa.
Aici, Paradisul devenise realitate. Aici erau cel mai mare extaz şi cea mai înaltă iluminare, legătura adevărată cu Divinitatea.
O persoană imatură sau neliniştită n ar putea sta în această lumină strălucitoare. Iniţiaţii şi magicienii care se adunaseră îşi aveau aici casa lor adevărată. Cuvintele lui Paulus ar fi fost potrivite pentru a descrie starea de lucruri: „Ce nici un ochi nu a văzut şi nici o ureche nu a mai auzit şi ceea ce n a mai pătruns în inima oricărui om, Dumnezeu a pregătit pentru aceia care îl iubesc.” Timpul şi spaţiul păreau să fi dispărut, secundele însemnau tot atât cât miile de ani.
Această stare de conexiune cu Dumnezeu nu poate fi înţeleasă de o fiinţă umană neinstruită şi nu poate fi descrisă în cuvinte.
Urgaya, care îşi închisese ochii pentru câteva clipe, privi din nou adunarea şi schimbă atmosfera din templu.
„Dragi fraţi”, continuă el, „au trecut câţiva ani de când ne am întâlnit aici ultima oară. Mi s a permis atunci, în numele Providenţei Divine, să repartizez o sarcină fiecăruia dintre voi, care voluntar s a angajat în realizarea scopului suprem al dezvoltării cosmice. Sunt foarte mulţumit că toţi confraţii au îndeplinit cu lealitate sarcinile primite sau că ei sunt încă ocupaţi de realizarea misiunilor lor. Vă mulţumesc din adâncul inimii mele şi în numele Providenţei Divine pentru toate durerile şi sacrificiile cu care aţi cooperat la realizarea acestui mare ţel. Fie ca binecuvântarea Providenţei Divine să vă însoţească în continuare pe voi, cei care lucraţi pentru răspândirea Luminii Divine în umilinţă şi adoraţie. V am chemat pentru că doresc să vă distribui noi sarcini pentru perioada care urmează, în numele Providenţei Divine. Lumea se confruntă cu timpuri grele, iar folosirea greşită a puterii va arunca naţiuni întregi în dezastru. Va fi sarcina I voastră să menţineţi un echilibru sigur în sfera legilor Universului. Misiunile voastre sunt dificile şi pe fiecare dintre fraţi îi aşteaptă o muncă grea. Fie ca Providenţa Divină să vă dea energia necesară pentru îndeplinirea misiunilor voastre!”
De foarte puţine ori a vorbit Urgaya cu o astfel de gravitate şi fiecare dintre fraţi avea o rea presimţire că lumea se confrunta cu grave evenimente istorice. Fiecare dintre fraţi ştia că o parte din responsabilitatea pentru dezvoltarea întregii omeniri se sprijină pe umerii săi. Iniţiaţii considerau aceasta o onoare deosebită pentru că li se permitea să colaboreze la marea lucrare a dezvoltării cosmice şi fiecare dintre ei avea să facă tot ce depindea de el să îndeplinească sarcina pe care o acceptase, folosindu şi întreaga energie. „Dragii mei fraţi”, continuă Urgaya cu o voce grava, aşa cum ştiţi, lumina nu poate exista fără întuneric şi nici adevărul fără minciună. Potrivit legilor universale, principiul negativ are acelaşi drept să existe ca şi principiul pozitiv. Favorizat de dezvoltarea ştiinţelor naturale, principiul negativ va câştiga o mare putere asupra omenirii în viitorul apropiat. Aşa ca sarcina voastră principală va fi să răspândiţi dragostea şi fraternitatea între oameni, cu ajutorul principiului pozitiv. Făcând aceasta, întotdeauna va trebui să respectaţi legile Karmei, pentru că binele, precum şi răul este necesar pentru dezvoltarea liberă a spiritului uman.
După cum toţi ştiţi, războaiele sunt o stare permanenta pe pământ şi sunt cauzate de polaritatea luminii şi întunericului, dar asemenea războaie care vor zgudui pământul în viitorul apropiat nu au avut loc niciodată pana acum în istoria omenirii. Forţa distrugerilor va întrece ş. imaginaţia cea mai fantezistă a omului şi sperăm ca măcar aceia care vor supravieţui, vor trage învăţăminte şi vor fi conştienţi că trebuie să se apere mai bine împotriva oricărei tentaţii viitoare.”
După aceste cuvinte, fraţii se gândeau la viitorul nefericit al multor naţiuni, pentru că puteau să şi facă o imagine clara a ceea ce avea să se întâmple în lume.
Ei cei cărora li se permisese să se bucure de armonia Luminii Divine, erau hotărâţi să ajute pe toţi aceia ale căror idealuri vizau realizarea unor ţeluri pozitive.
Frabato, care se încarnase de mii şi mii de ani numai pentru a ajuta omenirea în dezvoltarea ei spirituală, fusese martor la războaiele şi acţiunile distructive de a lungul istoriei şi de aceea putea să şi dea seama de gravitatea cuvintelor lui Urgaya. Ce sarcină va avea de data aceasta? „Fie ca Providenţa Divină să mi recunoască credinţa şi statornicia”, gândi în sinea sa. Fiind un spirit perfect, ar fi putut să se dizolve în Lumina Divină universală, dar asta ar fi însemnat pierderea definitivă a individualităţii sale. În afară de aceasta, misiunea sa ar fi trebuit dată altui frate.
Frabato se bucura de încredere deplină în Frăţia Luminii, în funcţie de natura sarcinii care i s a dat, adesea i s a permis să facă uz de cele mai importante facultăţi magice. Meditând asupra viitorului luminos, dar foarte îndepărtat, al omenirii era hotărât să contribuie la dezvoltarea acesteia, chiar dacă sarcina sa i ar fi creat cele mai mari dificultăţi.
Urgaya începu să împartă sarcinile pentru perioada următoare. Făcu semn cu mâna fiecăruia să se apropie de el şi informă pe fiecare de noua sa misiune. Erau sarcini de tot felul, dificile sau mai puţin dificile, în funcţie de ţara în care iniţiatul trebuia să acţioneze şi de importanţa ei pentru voinţa Providenţei Divine.
Întâi, cei 360 de maeştri îşi primiră sarcinile, apoi Urgaya începu să cheme la el pe cei 72 de iniţiaţi, cărora Ie a dat sarcini de dificultate deosebită. Spre surprinderea sa, Frabato, care era primul dintre cei 72 de înţelepţi, nu fusese chemat când îi venise rândul. Fără şovăire, Urgaya continuă să dea sarcini celor 12 adepţi, care au primit cele mai dificile misiuni, fără excepţie.
Frabato era surprins şi alarmat. Cărui fapt se datora omiterea lui în timpul distribuirii sarcinilor? Nu mai era nici o misiune pentru el? Deşi uneori fusese obosit de viaţă, întotdeauna îşi rezolvase misiunile încredinţate. Ce urma să facă cu el de data aceasta? În timp ce aceste întrebări treceau prin mintea lui Frabato, ultimul dintre cei 12 adepţi îşi primi sarcina.
În cele din urmă Urgaya privi spre Frabato şi îi făcu semn cu mâna să se apropie de el. Înainte ca Frabato să poată îngenunchea în faţa reprezentantului Providenţei Divine, acesta se ridică şi punând ambele sale mâini pe capul lui Frabato, spuse:
„Frate al Luminii, te binecuvântez. Nu trebuie să ţi faci griji, Providenţa Divină te iubeşte şi apreciază cooperarea ta. Slujeşti Lumina de mii de ani. Eşti liber să ţi dizolvi individualitatea oricând doreşti, dar cred că toţi am considera aceasta o mare pierdere pentru timpurile viitoare, pentru că nici unul dintre cei prezenţi nu s a încarnat pe pământ de atâtea ori ca tine. Planeta Pământ se confruntă cu timpuri grele şi nimeni nu este mai bine familiarizat cu locuitorii ei ca tine. Frabato, sunt convins că vei duce la bun sfârşit această încarnare a ta, incluzând misiunea legată de aceasta, deşi ar putea fi una dintre cele mai dificile.”
O asemenea distincţie deosebită nu mai fusese acordată vreunui iniţiat de mii de ani. Surprins la culme, Frabato se prăbuşi în genunchi înaintea lui Urgaya şi atinse cu capul podeaua.
„Niciodată nu mă voi gândi la dizolvarea entităţii mele şi voi continua să slujesc cu lealitate Providenţa Divină”, gândi şi aceste gânduri erau ca un jurământ.
Urgaya îl rugă pe Frabato să se aşeze în faţa sa şi apoi se întoarse la locul său, solemn. De acolo se adresă încă o dată adunării:
„Dragi Fraţi ai Luminii! Aşa cum ştiţi, ştiinţele naturale au înregistrat mari progrese în lume. Viteza progresului tehnic se va mări extraordinar în acest secol. Datorită acestei dezvoltări, omul va pune mâna pe arme puternice. Pericolul este că aceste arme ar putea fi folosite negativ de către aceia care sunt responsabili pentru ele şi, desigur, că dezvoltarea spirituală a tuturor naţiunilor va avea de suferit. O contragreutate trebuie creată împotriva acestor tendinţe negative, prin activităţile voastre. Astăzi, unul dintre fraţii noştri şi a luat deja ca sarcină să influenţeze anumiţi lideri în a aplica invenţiile tehnice pentru pacea şi bunăstarea omenirii.”
Un iniţiat cu ochi profunzi încuviinţă, fiindcă el primise această sarcină.
„Dragă Frabato”, spuse Urgaya, adresându i se „tendinţa negativă în dezvoltarea omenirii nu poate fi ignorată. Filozofia materialistă deja a acaparat o mare parte a omenirii şi va continua. Ca urmare, se va da o luptă acerbă pentru bani, profit şi putere, precum şi pentru satisfacerea unor pasiuni inferioare. Unde pot conduce ideile materialiste şi faptele iresponsabile, tu experimentai pentru tine încă din timpul atlanţilor.”
Frabato încuviinţă, deoarece îşi amintea foarte bine de scufundarea Atlantidei. În timpul unui experiment tehnic (pus la cale şi realizat de savanţi iresponsabili), axa pământului^ şi a pierdut atunci echilibrul şi, în consecinţă, Atlantida a fost distrusă în foarte scurt timp. Toate detaliile acestei drame au fost înregistrate pentru totdeauna în Akasha şi orice bun iniţiat poate avea o imagine clară asupra întregului trecut al cosmosului, prin citirea acesteia.
Frabato însă nu ştia detalii asupra misiunii sale viitoare. Fraţii erau de obicei informaţi despre sarcinile lor în câteva cuvinte explicative. Ei nu erau obişnuiţi cu discursuri lungi şi de aceea, o tensiune aparte se născuse acum printre cei prezenţi.
„Toată strădania ştiinţelor naturale este orientată spre descoperirea secretelor materiei”, continua Urgay a, „şi pentru asta ele se bizuie în totalitate pe metodele fizice şi chimice. Această încredere în eficienţa mijloacelor tehnice rezultă din faptul că în multe părţi ale lumii aproape a dispărut credinţa în existenţa şi activitatea fiinţelor spirituale în spatele materiei. Numai iniţiaţii ştiu că există, de asemenea, o ştiinţă spirituală, a cărei muncă de cercetare este bazată numai pe calităţile şi forţele umane. Este ştiinţa magiei, care a existat chiar de la începutul omenirii.
Toţi sunteţi familiarizaţi cu legile magiei şi ştiţi că în ciuda deplinei voastre libertăţi, chiar şi vouă vă este permisă folosirea puterii acestei ştiinţe numai în conformitate cu legea divină. Fratele Cristos a exprimat această idee în acele zile, spunând: «Nu am venit în această lume să schimb legile ei, ci să mă supun lor». Vă rog deci din adâncul inimii să urmaţi întotdeauna legile spirituale, ca atare.”
După aceste cuvinte, Urgaya îl fixă pe Frabato. Acesta din urmă, încuviinţă cu pocăinţă din cap pentru că ştia că această aluzie fusese făcută special pentru el. Se întâmplase uneori să oprească forţe negative înainte ca aceasta să i fie permis de către legea Karmei. Mai ales în legătură cu activitatea aşa numiţilor magicieni negri, el nu rezistase întotdeauna tentaţiei.
Urgaya remarcă faptul că spusele sale avuseseră efectul scontat şi, de aceea, consideră problema ca şi rezolvată. Apoi continuă, spunându i lui Frabato:
„Ştiinţa magiei a fost şi a rămas o ştiinţă secretă. Adevăratele legi spirituale erau accesibile numai unor anumite cercuri, care, în schimb, îşi primeau discipolii după examinări dificile. Această cale de pregătire avea avantajul că majoritatea fiinţelor umane au fost scutite de tentaţia de a folosi mijloacele magiei în sens negativ. Pe de altă parte, exista dezavantajul că fiinţele umane care nu aveau acces în cercurile magice nu cunoşteau drumul de la credinţă la cunoaştere şi, în consecinţă, nu puteau şti să continue pe această cale.
Conflictele armate din trecut au adus moartea a milioane de oameni. Multe dintre aceste fiinţe umane ucise s au plâns în lumea spirituală că adevăratele căi ale dezvoltării spirituale nu le au fost niciodată accesibile.
Aceasta este sarcina ta, dragă frate, să dezvălui omenirii iniţierea adevărată în hermetică, publicând materiale adecvate.”
Întrucâtva şocat, Frabato privi fix la Urgaya, dar înainte de a i putea răspunde, Urgaya se ridicase de la locul său, se întoarse spre el şi îl însoţi spre prima dintre coloanele sălii. Calm şi sigur, el spuse apoi:
„Frabato, ştii că această coloană simbolizează prima filă din „Cartea înţelepciunii”. Va trebui să publici secretele acestei prime file dezvăluite, dar fără utilizarea simbolurilor. Arată omenirii cum să treacă de la credinţă la cunoaştere.”
Apoi, Urgaya îl duse pe Frabato, care era profund afectat, la cea de a doua coloană şi, arătând spre ea cu mâna, îi spuse că şi secretele celei de a doua file din „Cartea înţelepciunii” ar trebui făcute accesibile omenirii.
Sigur, Frabato ştia că a doua coloană era cheia magiei sferelor. În ea sunt ascunse secretele ierarhiei. Spera ca Urgaya să nu meargă mai departe, dar acesta din urmă, imperturbabil, îşi îndreptă paşii spre a treia coloană simbolizând cuvântul creator şi apoi îi spuse lui Frabato:
„«La început a fost cuvântul». Cât de greu le este oamenilor să înţeleagă aceasta, de vreme ce ei nu cunosc limbajul divin! Din acest motiv va trebui să faci cunoscute şi secretele celei de a treia file din «Cartea înţelepciunii»„.
Îl conduse apoi pe Frabato la cea de a patra coloană, o atinse uşor cu mâna, spunând: „Şi a patra filă din «Cartea înţelepciunii» va trebui s o explici omenirii.”
Ajungând la cea de a cincea coloană, el îi spuse lui Frabato:
„Aici, cu a cincea coloană, misiunea ta este completă. Ţi se permite să dezvălui doar prima parte a filei. Înţelegi de ce, nu i aşa?” Tăcut, Frabato se întoarse, alături de Bătrânul Stăpân. Urgaya se aşeză din nou la locul său şi părea că aşteaptă ca Frabato să spună ceva despre noua sa sarcină.
Între timp, Frabato devenise conştient de întreaga importanţă a misiunii sale. Căzu în genunchi şi spuse cu ochii implorând:
„Magnificule reprezentant al Providenţei Divine, păstrător al tuturor secretelor cosmice! Te implor din adâncul sufletului meu să mă eliberezi de această îndatorire! Când m ai chemat ultima dată, mi am îndeplinit leal misiunea ce mi a fost încredinţată. Aşa cum ai dorit, m am întrupat în corpul unui băiat de paisprezece ani pentru a fi mentorul spiritual al tatălui său. Mai mult, am călătorit în toată lumea pentru a oferi omenirii evidenţa existenţei lumii spirituale. Cu permisiunea ta binevoitoare, mi am folosit puterile magice să dovedesc Omnipotenţa Divină, să vindec pe cei bolnavi şi să arăt viitorul.
Prea onorat Stăpân, ştii că, în principiu, nici o sarcină nu e prea dificilă pentru mine, dar te rog să iei în considerare situaţia mea deosebită. Te slujesc pe tine şi Providenţa Divină ca iniţiator în hermetică de mii de ani. În temple ascunse am dezvăluit tainele acestei ştiinţe secrete numai discipolilor maturi, am respectat cu stricteţe legile. Ca preot al templului am realizat iniţiaţi în hermetică sub cele mai solemne jurăminte. Cum aş putea deconspira acum întregul mister oamenilor imaturi? Am fost întotdeauna, în mod special, devotat tăcerii. Cum aş putea arunca acum mărgăritare la porci şi să eliberez lumina care îi va arde pe aceşti imaturi? Cu siguranţă, omenirea nu este încă suficient de matură pentru aceste învăţături. Vor târî înţelepciunea divină în noroi, o vor înţelege greşit, o vor dezonora! Te implor să mă eliberezi de această sarcină şi să mi dai oricare alta.” Fusese foarte rar cazul ca unul dintre adepţi sau iniţiaţi să nu vrea să accepte sarcina încredinţată. Dacă nu era posibil un schimb între fraţi, atunci unii dintre ei o acceptau şi pe aceasta, pe lângă a lor.
Urgaya se adresă adunării cu gravitate:
„Dragi fraţi, aţi auzit sarcina încredinţată lui Frabato. Este vreunul dintre voi care ar vrea să schimbe misiunea sa cu cea a lui Frabato?”
După această întrebare, Urgaya privi întrebător adunarea, dar nu veni nici un răspuns.
Întrebarea răsuna în minţile Fraţilor Luminii, în timp ce Urgaya aşteptă nemişcat câteva minute. Apoi îl privi binevoitor pe Frabato, spunând:
„Dragă frate, sarcina ta este dificilă şi chiar îţi înţeleg obiecţiile. Cu toate acestea, îndeplinirea acestei misiuni a fost ordonată de Dumnezeu pentru perioada următoare, de aceea va trebui realizată cu orice preţ. Fiindcă ai fost aproape întotdeauna profesor în numeroasele tale încarnări şi fiindcă, fără îndoială, ai fost întotdeauna unul dintre cei mai capabili fraţi în acest domeniu, de aceea te am desemnat pentru această misiune. Tu ştii să găseşti cuvintele potrivite pentru a explica omenirii adevăratele legi ale armoniei şi dezvoltării spre perfecţiune.
Mulţi dintre fraţii care sunt prezenţi au început pe calea pietăţii, fiindcă n au avut un mentor personal şi pentru că le lipseau cunoştinţele necesare despre căile adevăratei magii.
Precum vezi, nici unul dintre fraţi nu e pregătit să ţi preia sarcina, aşa încât te aş ruga să duci la bun sfârşit această misiune, pentru prosperitatea dezvoltării umane şi pentru revelarea înţelepciunii divine.”
În acest timp, Frabato începuse să vadă necesitatea sarcinii sale şi, cu toate că era conştient de faptul că avea multe oprelişti de depăşit, se simţi liniştit şi înviorat de cuvintele lui Urgaya.
„Onorat Stăpân”, replică el, făcând o plecăciune, „voi încerca să îndeplinesc această sarcină cât voi putea de bine.”
Acestor cuvinte le urmă o răsuflare recunoscătoare de uşurare din mulţimea adunată, pentru că nimeni n ar fi fost fericit să şi asume şi această sarcină.
Frabato voi să se întoarcă la locul său, dar Urgaya îi făcu semn aşa că trebui să stea cu el. După câteva momente chipul lui Urgaya se transfigura. O aureolă trecu prin corpul său astral care devenea mai transparent şi eteric.
Frabato ştia că Urgaya era capabil să producă în corpul său astral o astfel de stare a celei mai înalte binecuvântări şi unificări cu Providenţa Divină. Cuvintele veniră din adâncul Luminii de nepătruns:
„Frabato, eşti fiul meu devotat şi te iubesc. Sunt mulţumit că ai acceptat sarcina de a publica adevărata iniţiere în magie, deşi vei avea de înfruntat, mai mult decât atât, o Karma dificilă.
Ştii că aceia care înţeleg numai un aspect al naturii mele, vor experimenta o dezvoltare oarecum dezechilibrată. E dorinţa mea ca fiecărei fiinţe umane să i se dea posibilitatea de a parcurge drumul spre perfecţiune. Trebuie ca flecare om să înţeleagă natura şi personalitatea mea şi să înveţe cum am creat lumea prin legile universale. Fiecare fiinţă umană trebuie sase reîncarneze pe pământ atâta timp până când îşi va realiza un echilibru magic deplin.”
Ascultând aceste cuvinte mulţi dintre fraţi îşi amintiră de propriul lor trecut, când întâi au parcurs drumul indirect al pietăţii, acesta dezvoltându i inegal, apoi, mai târziu, când trebuiau să recupereze lipsurile în încarnările următoare. Numai aceia care fuseseră îndrumaţi de către un magician au fost capabili să parcurgă drumul direct spre perfecţiune.
Vocea lui Dumnezeu continuă prin Urgaya:
„Pentru a ţi îndeplini sarcina nu e recomandabil să faci miracole în faţa oamenilor în public. Pe viitor nu va mai trebui să ţi demonstrezi forţele magice, aşa cum ai făcut până acum, pentru a convinge oamenii de existenţa celor mai înalte forţe şi legi. Când te vei întoarce în corpul tău, va trebui să ţi schimbi strategia şi, fără îndoială, vei reuşi s o faci. Îţi apreciez eforturile foarte mult şi nu mă vei dezonora făcând cunoscute legile mele, ci vei arăta omenirii adevărata cale care îi conduce la mine. Fiecărui om trebuie să i se ofere posibilitatea de a şi începe drumul propriu spre iniţiere, spre adevărata perfecţiune, din punctul în care destinul l a aşezat.
Acumulează toate cunoştinţele medicale, aşa încât nu va fi nici o diferenţă între tine şi un om având această profesie. Vindecând prin cuvânt, vei provoca senzaţie şi va trebui să faci faţă inutilelor animozităţi. Totuşi, poţi utiliza pentru vindecarea oamenilor legile celei de a cincea coloane, a cincea filă din „Cartea înţelepciunii”, a alchimiei.
Eşti conştient de faptul că, pe cât de mare e misiunea, pe atât de mare va fi rezistenţa forţelor negative.
Spiritual, nu te vor putea ataca, dar, prin Karma corpului tău fizic, vei avea de înfruntat supărări, necazuri şi mizerie. Mulţi duşmani te vor persecuta, multe boli te vor afecta şi viaţa ta va fi adesea în pericol. Soarta la care corpul tău pământean va fi supus va lucra împotriva ta, fiindcă spiritele negative ştiu că eşti un Frate al Luminii şi te vor ataca ori de câte ori vor avea ocazia.
Dacă vei îndeplini această misiune cu bine, vei aduce o mare contribuţie la dezvoltarea omenirii şi în viitorul apropiat vei putea să continui munca de profesor numai în lumea spirituală, în cercuri de discipoli maturi, cu un grad înalt de dezvoltare.”
După aceste cuvinte, chipul lui Urgaya reveni la înfăţişarea sa iniţială.
Frabato ştia că Providenţa Divină însăşi îi vorbise direct prin Urgaya. Se simţi inundat de o nemărginită fericire şi fiind plin de încredere şi energie pentru viitoarea sa misiune, el mulţumi Providenţei Divine printr o rugăciune tăcută de adoraţie, jurând să îndeplinească sarcina cu devotament, indiferent cât de mari vor fi obstacolele.
Urgaya privi amabil la Frabato şi îl rugă, cu un gest de binecuvântare, să se aşeze la locul său. Apoi se ridică şi făcând un semn de preaslăvire cu mâinile asupra adunării, spuse:
„Fiţi binecuvântaţi în numele Providenţei Divine, pentru colaborarea voastră voluntară la marea lucrare a dezvăluirii umane şi cosmice. Sunt mulţumit că toţi aţi dovedit a fi buni fii ai lui Dumnezeu. Vă mulţumesc şi declar închisă adunarea.” La scurt timp după aceasta, Fraţii Luminii părăsiră templul şi Urgaya, care crease totul, prin forţa propriei imaginaţii, dizolvă totul şi se retrase în acea zonă impenetrabilă şi inaccesibilă.

<Pagina anterioara                                                                                                                                                                Pagina urmatoare>